Stima de sine este o componentă fundamentală a sănătății mentale și bunăstării generale a copiilor, influențând modul în care aceștia se raportează la ei înșiși și la persoanele din jurul lor. În general, copiii cu o stimă de sine pozitivă se simt încrezători în forțele proprii și sunt dispuși să facă eforturi pentru a-și atinge potențialul și a-și îndeplini visurile. În schimb, copiii cu stimă de sine scăzută se pot confrunta cu tulburări emoționale, pot fi vulnerabili în fața abuzurilor și pot adopta comportamente dăunătoare.
În acest articol vom explora importanța stimei de sine la copii, factorii care o influențează și modul în care părinții și profesorii pot contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea încrederii în sine. De asemenea, vom analiza semnele care pot indica o stimă de sine scăzută la copii și strategiile prin care adulții îi pot ajuta să-și construiască o imagine pozitivă despre ei înșiși.
Ce este stima de sine: definiție conform specialiștilor
Sociologul Morris Rosenberg, unul dintre pionierii acestui domeniu, a afirmat că stima de sine se referă la evaluarea generală pe care o are un individ asupra sinelui.
Cu alte cuvinte, stima de sine reprezintă părerea subiectivă despre propria persoană, măsura în care un individ se respectă și are încredere în sine, opinia pozitivă sau negativă pe care o persoană o are despre sine însăși.
Psihologii spun că stima de sine implică o evaluare a sinelui urmată de o reacție emoțională față de sine. Acest lucru înseamnă că o persoană își evaluează diferitele abilități și caracteristici personale, iar în urma acestei evaluări, nutrește într-o anumită măsură sentimente de afecțiune față de sine.
Stima de sine este același lucru cu încrederea în sine?
Deși stima de sine implică, încrederea în sine, specialiștii spun că cele două concepte sunt diferite. În timp ce stima de sine se referă la modul în care te apreciezi și prețuiești pe tine însuți, încrederea în sine se referă la încrederea în abilitățile tale, în capacitățile tale de a face față provocărilor.
De exemplu, o persoană poate avea o încredere în sine ridicată, în special într-un anumit domeniu, dar totuși să-i lipsească un sentiment sănătos al valorii generale sau al stimei de sine.
Stima ta de sine se dezvoltă și se schimbă ca urmare a experiențelor de viață și a interacțiunilor cu alți oameni, iar încrederea în abilitățile personale se poate schimba în funcție de situație.
În principiu, psihologii consideră că stima de sine are trei aspecte esenţiale: încrederea în sine, concepţia sau imaginea despre sine şi iubirea sau acceptarea de sine. O dozare eficientă a acestor componente este esențială pentru a obţine o stimă de sine armonioasă.
Tipuri de stimă de sine la copii
Stima de sine este un concept îndelung studiat, care stârnește multe dezbateri în rândul specialiștilor. Totuși, în general, psihologii sunt de părere că există două mari forme ale stimei de sine, și anume:
- Stima de sine globală – legată de valorizarea, acceptarea şi evaluarea generală a eu-lui
- Stima de sine specifică – care include autoevaluări specifice (academică)
Conform cercetărilor, stima de sine globală este mai relevantă pentru bunăstarea psihologică a individului, în timp ce stima de sine specifică este un predictor mult mai bun al performanței școlare.
De ce este importantă stima de sine la copii de la vârste cât mai fragede?
Studiile au arătat că stima de sine reprezintă un element fundamental în dezvoltarea emoțională și personală a copiilor, influențând stilul lor de viață.
Copiii care dezvoltă un sentiment sănătos de stimă de sine, ajung să se aprecieze și să se prețuiască ca persoană, iar acest lucru îi va ajuta în viață:
- Să-și recunoască punctele forte, să-și asume greșelile și să nu lase eșecul să-i definească
- Să-și spună părerea, să acționeze independent, să ia decizii și să se simtă capabili să încerce lucruri noi sau dificile
- Să formeze relații sănătoase, să nu se lase manipulați și să nu accepte nicio formă de abuz
- Să fie buni cu ei înșiși și să-și facă timp pentru sine
- Să obțină un echilibru sănătos în muncă și familie
- Să fie rezistenți în fața provocărilor vieții și situațiilor neplăcute, să facă față presiunilor sociale, să-și cunoască valoarea și să gestioneze critica fără a o lua personal
Pe lângă bunăstarea emoțională, stima de sine este și un aspect esențial pentru sănătatea mentală a copiilor. Studiile au arătat că persoanele cu stima de sine ridicată sunt mai fericite, mai optimiste și au o satisfacție mai mare de a trăi, de a se bucura de fiecare moment al vieții. Prin urmare, vor fi mai puțin predispuse la stări de anxietate și depresie, în comparație cu persoanele care au o stimă de sine scăzută.
Așadar, cu cât copiii învață mai devreme să se aprecieze și să se accepte cu bune și cu rele, cu atât ei vor fi mai echilibrați din punct de vedere emoțional și vor avea o viață mai împlinită. Ei vor simți că sunt suficient de buni, contează și merită să fie fericiți.
Ce reprezintă stima de sine scăzută?
Stima de sine scăzută este atunci când o persoană nu are o părere prea bună despre ea însăși, nu are încredere în abilitățile sale și are o atitudine negativă față de multe lucruri în general, inclusiv față de alte persoane și circumstanțe personale.
Persoanele cu stimă de sine scăzută suferă de sentimente de inutilitate, inferioritate și instabilitate emoțională, ceea ce duce la nemulțumire față de viață în general.
Cauze ale unei stime de sine scăzute la copii
Mulți copii au probleme cu dezvoltarea și menținerea stimei de sine pozitive, din multe motive, însă în special din cauza mediului familial și școlar.
De exemplu, un copil care este mereu criticat în familie, nu este încurajat sau nu i se oferă suficientă atenție, poate crește cu ideea că nu este suficient de bun și nu merită să fie iubit de părinții săi.
De asemenea, dacă se confruntă cu diverse eșecuri la școală și, în loc de ajutor și susținere, primește mai multe feedback-uri negative de la adulți, el va începe să-și piardă încrederea în propriile abilități, dar și în persoanele care ar fi trebuit să-l ajute. Copilul își va pierde motivația să încerce lucruri noi sau dificile și va crede în adâncul sufletului că nu este ”demn” de un tratament bun.
Totodată, dacă un copil este agresat sau abuzat, dacă întâmpină probleme de prejudecăți, discriminare sau stigmatizare, este mai probabil să dezvolte în timp o stimă de sine scăzută, să se simtă inferior și inutil.
Totuși, este important de menționat faptul că, deși construirea stimei de sine începe de la vârste fragede, ea se poate schimba în adolescență sau în viața adultă, în funcție de diverse circumstanțe de viață.
De exemplu, adolescenții se pot confrunta cu probleme legate de aspectul fizic, cu sentimentul de presiune de a răspunde unor așteptări nerealiste sau pot experimenta fenomenul de bullying la școală sau prin intermediul rețelelor sociale. Toate acestea pot contribui la scăderea încrederii și a stimei de sine.
În cazul adulților, stima de sine poate fi afectată în urma pierderii locului de muncă sau dificultății de a găsi un loc de muncă. De asemenea, stima lor de sine se poate deteriora dacă au probleme de sănătate, probleme financiare sau dacă trec printr-un divorț neplăcut.
Semne care indică o stimă de sine scăzută la copii
Copilul care are o stimă de sine scăzută se poate simți frustrat, supărat, anxios sau trist. De asemenea, își poate pierde interesul pentru învățare, îi este greu să-și facă prieteni și să păstreze relațiile cu aceștia. El este în general mai retras, are probleme să facă față presiunii colegilor și, de multe ori, devine o țintă ușoară pentru tachinări și agresiuni.
Studiile au arătat că un nivelul scăzut al stimei de sine a fost legat de probleme de comportament și de performanță școlară slabă, dar și de depresie, anxietate socială, agresivitate (delicvență juvenilă), abuz de alcool și substanțe ilegale. De asemenea, copiii și adolescenții cu stimă de sine scăzută au mai multe șanse de a deveni dependenți de rețelele sociale, din nevoia de a-și hrăni ego-ul și de a inhiba sentimentele negative pe care le resimt față de sine.
Teste pentru evaluarea stimei de sine la copii
Testele practice pentru evaluarea stimei de sine la copii pot lua diverse forme și pot fi adaptate în funcție de vârsta și nivelul de dezvoltare al copilului. Iată câteva exemple de teste practice pentru stima de sine la copii:
Chestionare de autoevaluare. Acestea pot cuprinde întrebări simple și clare despre modul în care copilul se percepe pe sine în diferite situații și domenii, cum ar fi școala, relațiile sociale sau activitățile extracuriculare. Întrebările pot fi formulate astfel încât să fie ușor de înțeles și de completat de către copii. Un test des folosit pentru evaluarea stimei de sine la copii este chestionarul KINDLR care constă în 24 de întrebări grupate în 6 categorii (domenii), și anume:
- Sănătate fizică
- Bunăstare psihologică
- Stima de sine
- Familie
- Prieteni
- Funcționarea în viața de zi cu zi (de exemplu, școală sau grădiniță)
Există mai multe tipuri de chestionare, în funcție de vârsta copilului și sunt disponibile și instrucțiuni detaliate pentru cum se calculează și interpretează scorul total.
Observații și feedback. Observarea comportamentului și a atitudinii copilului în diferite situații și oferirea de feedback constructiv pot oferi indicii importante despre nivelul său de stima de sine. Cadrele didactice, părinții sau alte persoane din viața copilului pot observa și nota modul în care acesta se simte în diferite contexte și interacțiuni.
Jocuri și activități de grup. Jocurile și activitățile de grup pot fi o modalitate distractivă și interactivă de a evalua stima de sine a copiilor. Prin intermediul acestor activități, copiii pot fi încurajați să lucreze împreună, să își exprime opiniile și să își susțină unii pe alții, oferind astfel oportunități pentru evaluarea și consolidarea stimei de sine.
Discuții specifice. Părinții și cadrele didactice pot discuta cu copiii despre propriile lor sentimente și percepții despre sine pentru a descoperi diverse aspecte ale stimei de sine, precum încrederea în propriile abilități, relațiile sociale și satisfacția personală.
Cum construim stima de sine la copii?
Stima de sine a unui copil depinde de percepțiile celorlalți despre el și prin urmare, va crește cu fiecare experiență în care este implicat într-o interacțiune pozitivă, de exemplu atunci când este lăudat, apreciat și iubit.
Este esențial ca părinții și profesorii să-i ajute pe copii să-și construiască o stimă de sine pozitivă și ei pot face acest lucru prin mai multe metode, inclusiv următoarele:
- Să le ofere afecțiune și sprijin necondiționat
- Să le recunoască eforturile și să sărbătorească succesele, oricât ar fi acestea de mici
- Să le asculte părerile și să discute despre sentimentele lor
- Să stabilească așteptări clare și rezonabile și să le ofere ajutor
- Să le vorbească despre greșeli, despre faptul că acestea sunt inerente, că au scopul de a-i învăța și de a-i ajuta să devină mai buni
- Să îi încurajeze, să le spună că sunt capabili să facă ce își propun
- Să-i încurajeze să facă lucruri noi, să le spună că s-ar putea să nu le iasă de prima dată, că trebuie să fie perseverenți
- Să nu-i compare cu ceilalți
- Să le arate că sunt iubiți și merită să fie fericiți
Factori care influențează stima de sine la copii
În clasele primare, copiii încep să se compare cu prietenii și colegii lor. La această vârstă, stima de sine tinde să se raporteze la multe lucruri, inclusiv cât de bine învață copiii, cum arată, cum se descurcă la sport și cât de ușor își fac prieteni.
În această perioadă, copilul se confruntă cu multe provocări la școală, care îi pot afecta stima de sine. El poate să simtă pentru prima dată că este mai puțin capabil decât alții, însă dacă este sprijinit, dacă i se oferă afecțiune și apreciere, el poate să depășească problemele și să creadă în el însuși.
În clasele de gimnaziu, relațiile cu colegii de școală și prietenii joacă un rol important în dezvoltarea stimei de sine. Copiii care au prieteni și se simt acceptați și sprijiniți în grup pot avea o stimă de sine mai mare, în timp ce copiii care se confruntă cu izolarea socială sau cu conflictul în relațiile lor pot avea o stima de sine mai scăzută. De asemenea, reușitele școlare și extracuriculare pot contribui la îmbunătățirea stimei de sine a copiilor de această vârstă.
Începând cu perioada de preadolescență, copiii încep să fie mai conștienți de aspectul lor fizic și să se compare cu standardele sociale și culturale. Presiunea de a se conforma la idealurile de frumusețe poate influența stima de sine, mai ales în cazul adolescenților și în special în cazul fetelor. Conform studiilor, stima de sine a unei fete este strâns legată de modul în care își vede forma corpului și de greutatea corporală. În general, fetele adolescente au o stimă de sine mai scăzută în comparație cu băieții.
La vârsta adolescenței, stima de sine este influențată și de utilizarea rețelelor sociale. Acestea au un impact negativ asupra stimei de sine deoarece tinerii își compară viața cu ceea ce văd pe Facebook și Instagram. Postările de pe social media nu reflectă întotdeauna realitatea, ele sunt selectate și editate pentru a prezenta o imagine perfectă și idealizată a vieții. Rareori sunt prezentate aspectele mai puțin plăcute ale vieții, precum tristețea și eșecurile zilnice.
Un alt factor major care influențează stima de sine la adolescenți este reprezentat de experiențele emoționale, precum relațiile de dragoste, despărțirile, presiunea de grup sau traumele. Modul în care tinerii gestionează aceste experiențe și reacțiile celor din jur pot influența modul în care un adolescent își autoevaluează sinele.
Nu în ultimul rând, adolescenții sunt influențați de comportamentul și atitudinile adulților din jurul lor. Felul în care adulții, inclusiv părinții, profesorii și alți mentori, își exprimă feedback-ul și sprijinul poate influența stima de sine a tânărului. Un feedback pozitiv și încurajator îi poate spori încrederea și stima de sine, în timp ce critica excesivă sau negativă poate afecta negativ stima de sine.
Ce trebuie să facă părinții pentru a crește stima de sine a copiilor
Este important ca părinții să-i facă pe copii să se simtă capabili și împliniți, să le ofere o atenție pozitivă și să le spună că îi acceptă și prețuiesc. Există mai multe metode prin care pot face acest lucru, în funcție de vârsta copilului.
Astfel, pentru a întări stima de sine copiilor din școala primară, părinții ar trebui:
- Să le dea o sarcină simplă de îndeplinit în fiecare zi
- Să le vorbească de acțiuni și consecințe
- Să-i lase să-și asume riscuri și să ia decizii adecvate vârstei
- Să fie sinceri și să le ofere feedback coerent și specific
În ceea ce privește copiii din gimnaziu, părinții îi pot ajuta pe aceștia să-și dezvolte o stimă de sine sănătoasă prin:
- Încurajarea exercițiilor fizice și oferirea unei alimentații echilibrate
- Includerea în discuțiile și deciziile de familie
- Recunoașterea punctelor forte și sărbătorirea succeselor
- Încurajarea activităților prin care își pot dezvolta abilitățile
- Discutarea despre acceptarea greșelilor, muncă și perseverență
Pe copiii din liceu, părinții i-ar putea ajuta să-și crească stima de sine astfel:
- Să le amintească mereu că sunt valoroși
- Să îi asculte, încurajându-i să-și exprime sentimentele și gândurile
- Să-i încurajeze să-și asume responsabilități, să încerce lucruri noi
- Să-i ajute să-și stabilească obiective rezonabile și să aibă așteptări realiste
Cum trebuie să fie un cadru didactic pentru a consolida stima de sine la copii?
Un cadru didactic care dorește să consolideze stima de sine la copii ar trebui să le ofere acestora un mediu de învățare pozitiv, în care să se simtă apreciați și sprijiniți.
Este important să le ofere feedback pozitiv și constructiv elevilor, să le evidențieze punctele forte și să îi încurajeze să își dezvolte abilitățile și competențele. De asemenea, ar trebui să le laude eforturile și să le încurajeze încercările de a depăși obstacolele, dar și să-i învețe cum să-și gestioneze eșecurile.
Nu în ultimul rând, cadrele didactice ar trebui să promoveze acceptarea și aprecierea diversității în clasă și să încurajeze fiecare elev să își exprime individualitatea.
Activități și exerciții pentru a crește stima de sine la copii
Construirea stimei de sine poate fi o călătorie dificilă, însă la final aduce multe satisfacții. Există mai multe instrumente pe care le pot folosi părinții și profesorii pentru a îmbunătăți stima de sine la copii, în funcție de vârsta acestuia, de la completarea mai multor fișe de activități, la încurajarea adoptării unor obiceiuri sănătoase și până la practicarea meditației.
Iată câteva idei de exerciții care ajută la îmbunătățirea stimei de sine:
1. Activități pentru copiii de școală primară
Completarea unor fișe de activități care conțin întrebări cu privire la propria persoană îi poate ajuta pe copii să-și identifice trăsăturile și caracteristicile pozitive și să-și recunoască realizările.
Iată câteva exemple de întrebări la care copiii vor trebui să răspundă:
Sunt foarte bun la …..
Lucrurile care mă fac fericit(ă) sunt…..
Ceva de care sunt foarte mândru(ă) este…….
Lucrurile care îmi plac la mine sunt……
Când voi fi mare, vreau să…….
Lucrurile care mă fac să fiu trist(ă) sunt……….
Păstrarea unui jurnal cu lucrurile bune pe care le fac și le experimentează îi poate ajuta să aibă o perspectivă pozitivă asupra vieții, să fie mai optimiști și să înceapă să se concentreze pe lucrurile bune care se întâmplă în loc de cele rele.
Ei pot completa în fiecare zi următoarele trei afirmații:
„Un lucru la care am făcut grozav astăzi…”
„Astăzi a fost interesant când…”
„Am făcut pe cineva să zâmbească când…”
Adoptarea unor obiceiuri sănătoase, precum exercițiile fizice, alimentația sănătoasă și activitățile de relaxare sunt esențiale pentru creșterea stimei de sine la copii.
Învață-l pe copil ca, atunci când se simte trist, plictisit sau supărat să facă o activitate care-i place:
- Să asculte muzică și să danseze
- Să picteze
- Să scrie o poveste sau o scrisoare cuiva drag
- Să privească pe fereastră
2. Activități pentru copiii de gimnaziu și liceu (pre-adolescenți și adolescenți)
Pentru copiii mai mari, activitățile precum păstrarea unui jurnal de recunoștințe și obiective, exercițiile de transformare a gândurilor negative în pozitive sau efectuarea unor acte de caritate îi pot ajuta să le îmbunătățească stima de sine.
De asemenea, sportul și alimentația sănătoasă sunt esențiale și pentru această categorie de vârstă.
Jurnalul de recunoștințe trebuie să conțină toate lucrurile pentru care tânărul este recunoscător, lucrurile care l-au făcut să se simtă bine în ziua respectivă.
În ceea ce privește transformarea gândurilor negative (negative self-talk) în gânduri pozitive un exercițiu eficient este ca tinerii să împartă o foaie de hârtie în trei coloane.
La mijloc, ei vor enumera discuțiile negative pe care le folosesc.
De exemplu:
„Nu pot face …..”
„Nu sunt suficient de inteligent/mișto/ amuzant”
„Sunt prea timid/plictisitor/prost la școală”
În coloana din stânga, elevii vor scrie situațiile sau gândurile care declanșează discuțiile negative pe care le-au scris în coloana din mijloc.
De exemplu, gândurile despre a fi „prost” sau rău la școală pot fi declanșate de o notă proastă sau de compararea propriei performanțe la școală cu colegii lor.
În cele din urmă, elevii scriu o afirmație pozitivă în coloana din dreapta pentru a înlocui afirmația negativă din stânga. Ei ar putea pur și simplu să inverseze afirmația din stânga (de exemplu, „Pot face asta” sau „Sunt suficient de bun”sau „Pot să-mi îmbunătățesc notele dacă studiez mai mult și cer ajutor atunci când am nevoie.”)
În concluzie, stima de sine este una dintre dimensiunile fundamentale ale personalităţii unui copil, fiind esențială pentru bunăstarea sa emoțională și dezvoltarea personală. Stima de sine îi afectează în mod pozitiv sau negativ calitatea vieții, de aceea este important să-și construiască de la vârste fragede o stimă de sine sănătoasă, armonioasă. Rolul părinților și profesorilor este crucial, aceștia având sarcina de a-i învăța pe copii cum să-și stăpânească viața, dar și de a-i ajuta, sprijini și aprecia pentru ceea ce sunt.
Bibliografie:
Introduction to the Psychology of self-esteem, Ahmed M Abdel-Khalek, Alexandria University
Global Self-Esteem and Specific Self-Esteem: Different Concepts, Different Outcomes – Morris Rosenberg, National Institute of Mental Health și Carmi Schooler, PhD Psychology, University of Maryland
Dezvoltarea stimei de sine la vârsta adolescentă – Igor Racu, doctor în psihologie, profesor universitar
