În lumea fermecată a copilăriei, cuvintele au puterea de a vindeca, inspira și transforma, iar poveștile terapeutice pentru copii sunt instrumente valoroase care ajută în dezvoltarea emoțională și psihologică a celor mici. Aceste narațiuni speciale îmbină elementele captivante ale poveștilor clasice cu principii psihologice, ajutând copiii să înțeleagă și să gestioneze mai bine emoțiile și provocările vieții de zi cu zi.
În aceste povești, copiii găsesc aliați neașteptați, învață lecții importante și descoperă că sunt mai puternici decât credeau vreodată. Concepute cu scopul specific de a aborda probleme comune ale copilăriei, poveștile terapeutice pot fi folosite atât de părinți, cât și de educatori sau terapeuți, ca punct de plecare pentru discuții importante și ca metodă de a oferi sprijin emoțional copiilor. În acest articol vom analiza principalele beneficii ale poveștilor terapeutice și vom descoperi mai multe povestioare care ajută la depășirea anumitor frici sau emoții negative!
Ce sunt poveștile terapeutice pentru copii?
Timp de mii de ani, poveștile au reprezentat modul prin care informațiile importante au fost împărtășite și transmise de-a lungul generațiilor. Poveștile au fost dintotdeauna un instrument de învățare, însă ele sunt mult mai mult decât niște simple relatări ale unor întâmplări.
Poveștile ne stimulează creierul, pe măsură ce ne conectăm cu mesajul și nu doar absorbim informațiile, ci simțim și emoția. Studiile științifice au arătat că poveștile determină creierul să elibereze cortizol și oxitocină, substanțele chimice ce declanșează abilitățile umane unice de conectare și empatizare. Prin urmare, nu este de mirare de ce poveștile au început să fie folosite frecvent în spațiul terapeutic, atât pentru adulți, cât și pentru copii.
Dar cum funcționează? Poveștile terapeutice pentru copii utilizează personaje și situații simbolice care oglindesc experiențele copiilor, dar într-un context ficțional. Această abordare creează un echilibru între familiaritate și distanțare, permițându-le celor mici să exploreze teme sensibile (de exemplu divorțul părinților) într-un cadru sigur. Astfel, ei pot analiza și procesa problemele prezentate în poveste fără să se simtă direct expuși sau vulnerabili.
Care sunt beneficiile poveștilor terapeutice pentru copii?
Principalul scop al unei povești terapeutice este ca respectivul copil să se poată raporta la personajul din poveste și la experiența lui. Acest lucru îi oferă celui mic sentimentul că nu este singurul care se confruntă cu problema pe care o are, îi validează propriile sentimente și experiențe și îi arată cum poate să-și explice propriile gânduri și sentimente (ce limbaj să folosească).
De asemenea, poveștile terapeutice oferă copiilor soluții și perspective noi, prezentându-le într-un mod subtil strategii de adaptare și abordări alternative pentru problemele lor. De exemplu, copiii agresivi pot învăța din povești că există diverse metode de a-și controla furia și de a-și exprima frustrările fără să-i rănească pe cei din jur. Această metodă indirectă de transmitere a informațiilor este mai eficientă decât sfaturile directe, deoarece se evită senzația de „prelegere” care ar putea să-i îndepărteze pe copii. Astfel, copiii asimilează mai ușor lecțiile și tehnicile prezentate, aplicându-le apoi în propriile situații de viață.
Un alt beneficiu major al poveștilor terapeutice este faptul că se termină întotdeauna într-o notă pozitivă, plină de speranță. Acest lucru îi permite copilului să-și imagineze finalul fericit și să se gândească că și el poate avea parte de același viitor plăcut.
Povești terapeutice pentru copii care îi ajută în gestionarea furiei
O poveste tare drăguță este ”Sunt mai puternic decât furia”, de Elizabeth Cole. Este scrisă în versuri și oferă lecții importante despre cum copiii își pot gestiona furia. Prin intermediul personajului Nic, cei mici învață tehnici practice și ușor de aplicat pentru autocontrol, de exemplu respirația profundă, numărarea până la 10 și exercițiul fizic. Povestioara poate fi găsită pe youtube:
Mai jos vă oferim un mic rezumat al acestei povești terapeutice pentru copii furioși:
Într-o zi însorită de vară, Nic și părinții săi au decis să meargă la grădina zoologică. Nic era extrem de încântat să vadă toate acele animale, însă privirea i-a fost atrasă de un koala adorabil care se odihnea într-un copac. „Vai, ce drăguț!” a exclamat Nic, bătând din palme de bucurie. „Mami, vreau și eu un koala!„
Mama lui a zâmbit blând, dar a clătinat din cap. „Nu putem lua koala acasă, dragul meu. El are propria lui familie aici. Dacă l-am lua, părinții lui ar fi foarte triști.”
Dar Nic nu voia să asculte. A început să tropăie și să strige, simțind cum furia îl cuprinde. „Vreau un koala! Vreau un koala!” repeta el, gata să izbucnească într-un acces de furie.
În acel moment, Nic a simțit cum inima îi bate puternic și repede. Capul îi vuia, gâtul i se strângea și ochii i se umpleau de lacrimi. Simțea că se înroșește din cap până-n picioare.
În acel moment, însă, a auzit o voce în apropiere: „Pst! Hei, tu!” Era o maimuțică curioasă. „De ce ești atât de supărat?” a întrebat ea.
„Pentru că nu pot avea un koala,” a răspuns Nic furios.
Maimuțica s-a gândit puțin, apoi i-a spus: „Știi, trebuie să înveți să-ți controlezi furia. Există multe moduri de a scăpa de ea. Primul pas e să respiri adânc și să expiri încet.”
Nic a urmat sfatul maimuței. A inspirat adânc, umplându-și corpul de aer și apoi a expirat încet. „Dar tot mă simt supărat,” a spus el.
„Acum, respiră adânc și numără până la zece,” a continuat maimuțica.
În timp ce Nic repeta exercițiul de câteva ori, un cangur din apropiere a intervenit: „Când ești furios, e bine să faci mișcare. Poți sări, poți face genuflexiuni. Așa scapi de energia negativă!”
Astfel, Nic a început să sară și să facă exerciții. Treptat, a simțit cum furia începe să se diminueze.
Apoi a auzit vocea unui papagal colorat care părea și el supărat. Curios, băiatul s-a apropiat și l-a întrebat ce-l supără.
„Sora mea doarme în patul meu și nu știu de ce” a oftat papagalul. „Dar știu că există multe moduri de a face față furiei și apli și eu metoda mea preferată: număr frunzele copacilor. Poți face orice te face să te simți mai bine – să vorbești cu cineva sau să scrii o scrisoare de scuze.”
Nic s-a gândit bine la cuvintele papagalului și și-a dat seama că mama lui avea dreptate. Koala era o creatură sălbatică și avea dreptul să fie lăsată în pace, în mediul ei natural.
Atunci a respirat adânc, a numărat până la zece și a făcut câteva exerciții. Nu mai era furios și nu mai avea motive de îngrijorare. Prin urmare, s-a dus la mama lui și și-a cerut scuze pentru comportamentul său.
Mama lui Nic a fost foarte mândră de schimbarea în atitudine a fiului său, l-a îmbrățișat strâns și i-a spus: „În loc de un koala, ce-ai zice să-ți cumpărăm o jucărie nouă?”
Nic a învățat o lecție importantă în acea zi: exprimarea furiei în moduri nepotrivite poate supăra pe cei din jur și poate strica ziua tuturor. E mai bine să-ți exprimi emoțiile în moduri sigure și constructive.
Povești terapeutice pentru gestionarea fricii la copii
Copiii au multe frici și nu știu cum să le gestioneze. Fie că este vorba de frica de întuneric, de apă sau de școală, este extrem de important ca cei mici să vorbească despre ele și să înțeleagă că nu sunt singuri cu problema lor. Următoarea poveste terapeutică le oferă copiilor anxioși câteva idei despre cum pot controla frica, mai degrabă decât să se lase controlați de ea. Povestioara de mai jos este un mic rezumat al poveștii ”Sunt mai puternic decât anxietatea”, al aceleiași Elizabeth Cole.
Puteți găsi povestea originală în acest videoclip pe youtube:
Iată rezumatul:
Într-un weekend însorit, tatăl lui Nic a planificat o excursie de camping cu fiul său. Băiatul era foarte entuziasmat să petreacă timp cu tatăl lui, dar frica și anxietatea au început curând să-l copleșească.
„Cum voi dormi fără jucăriile mele preferate? Dacă va tuna? Dacă vor fi monștri ascunși în copaci? Sau dacă mă vor înțepa albinele?” se întreba Nic. Mâinile îi transpirau și gura i s-a uscat. Se simțea atât de rău încât era gata să plângă.
În timpul călătoriei cu mașina spre munte, Nic a rămas tăcut, iar când au ajuns în locul de campare, în timp ce tatăl său instala cortul, Nic a plecat la o plimbare prin pădure.
În curând, a văzut un raton scriind ceva pe pământ. Curios, Nic l-a întrebat ce face.
„Scriu toate grijile mele pe o hârtie și apoi le arunc,” a explicat ratonul. „M-am mutat într-un nou bârlog și eram îngrijorat că nu-mi voi face prieteni.”
Inspirat, Nic a luat și el o bucată de hârtie și și-a scris toate îngrijorările, apoi a mers mai departe. Curând, a auzit pe cineva cântând. Era un elan cu coarne amuzante. „Cânt acest cântec pentru că am emoții înaintea meciului de fotbal. Am emoții mai mereu, chiar și la școală sau la dentist și cânt acest cântec de fiecare dată când mi-e frică,” i-a spus elanul. „Mă ajută să mă simt mai puternic.”
Elanul l-a învățat și pe Nic cântecelul și împreună, au cântat: „Griji, oh griji, vă voi învinge pe toate / Fie că sunteți mari sau mici / Sunt curajos și puternic / Anxietate, sunt mai puternic decât tine!”
În cele din urmă, Nic a întâlnit un urs brun care făcea yoga. „Încerc să mă relaxez înainte de piesa de teatru de la școală,” a explicat ursul. Nic s-a alăturat ursului, respirând adânc aerul proaspăt al pădurii și întinzându-și corpul.
După ce a folosit toate aceste tehnici, Nic nu se mai simțea nervos sau speriat. Seara, i-a povestit tatălui său despre ziua sa neobișnuită și cum a reuși să alunge toate îngrijorările sale.
Tatăl lui a zâmbit blând și i-a spus: „E normal să ai griji. Important este să știi cum să le faci față.” Nic a fost bucuros că a putut să-și împărtășească gândurile cu tatăl său.
Restul excursiei a fost relaxant și distractiv. „Sunt mai puternic decât anxietatea,” a spus Nic fericit. „Am învins!”
Povești terapeutice pentru copii care îi învață empatia
Empatia este abilitatea de a înțelege și simți emoțiile celorlalți, o adevărată superputere pe care fiecare copil o poate dezvolta. Când cel mic învață să fie empatic, el va recunoaște când un prieten este trist sau fericit, dar începe să își dorească și să-l ajute. Empatia creează legături puternice de prietenie, îi ajută pe copii să fie mai atenți la nevoile celor din jur, să fie plini de compasiune și respect.
Și pentru că poveștile terapeutice sunt un instrument esențial pentru a-i învăța pe copii despre empatie, vă oferim mai jos o povestioară tare drăguță pe care să le-o spuneți celor mici. O puteți găsi în engleză pe youtube, iar mai jos în acest articol vă oferim un mic rezumat!
”A fost odată ca niciodată, o fetiță pe nume Maya, care trăia într-un sătuc îndepărtat, cuibărit printre dealuri. Fetiței îi plăcea la nebunie să se joace cu prietenii săi și să cutreiere împrejurimile satului său.
Într-o zi, în timp ce se afla cu prietenii ei, Maya a observat că o prietenă de-a sa, Sarah, era tristă. Întrebând-o pe aceasta ce s-a întâmplat, Maya a aflat că Sarah și-a pierdut jucăria preferată. În acel moment, toți copiii s-au hotărât să pornească în căutarea jucăriei, dar nu au găsit-o pe nicăieri.
Deoarece Sarah era din ce în ce mai deznădăjduită, Maya s-a gândit să facă ceva special pentru prietena ei, astfel încât să-i redea acesteia zâmbetul pe buze. Astfel, când a ajuns acasă, a găsit scoica pe care și-a adus-o ea din vacanța petrecută la mare. Și-a amintit că Sarah iubea scoicile și s-a hotărât pe dată să i-o ofere în dar prietenei sale.
Când Maya i-a înmânat scoica, Sarah s-a înseninat. Ochii îi străluceau de bucurie și un zâmbet mare i-a apărut pe chip. I-a mulțumit prietenei sale și s-a simțit minunat știind că are o prietenă atât de bună. Văzând-o pe Sarah atât de fericită și simțindu-i încântarea, Maya a fost la rândul ei cuprinsă de o emoție puternică de bucurie.
În acea zi, Maya a învățat ce putere mare are empatia. A realizat faptul că, atunci când îți faci timp să înțelegi și să-ți pese de sentimentele persoanelor de lângă tine, lucrurile se pot schimba în bine, atât pentru tine, cât și pentru ceilalți. Din acel moment, Maya a continuat să încerce să-i înțeleagă pe oamenii din jurul său, să-i ajute și să fie bună cu ei, iar acest lucru a servit ca inspirație pentru multe persoane din satul ei. Toți oamenii au început s-o vadă pe Maya cu alți ochi, să o aprecieze pentru bunătatea ei.”
Povești terapeutice pentru copii care vorbesc despre iubirea și încrederea în sine
Sunt multe momente în care copiii își pierd stima sau încrederea în sine. Ei se compară adesea cu ceilalți prieteni și ajung să se simtă inferiori, gândindu-se că nu sunt la fel de buni sau talentați. Aceste sentimente pot apărea din diverse motive, fie că este vorba de o notă mai mică la școală, un eșec în sport sau pur și simplu de percepția că nu se ridică la nivelul așteptărilor celorlalți. Copiii care nu au încredere în ei pot fi uneori agresivi sau, dimpotrivă, se pot interioriza și pot deveni extrem de timizi și anxioși, stricându-și relațiile cu cei din jur.
În astfel de momente, este important ca părinții și educatorii să intervină cu empatie și înțelegere, să le reamintească faptul că fiecare are propriul ritm și propriile calități unice. Prin sprijin, încurajare și povești terapeutice, copiii pot învăța să-și redobândească încrederea în sine și să se aprecieze așa cum sunt, fără a se compara constant cu cei din jur.
Vă prezentăm mai jos o povestioară care poate fi de folos în astfel de momente. Ea poate fi găsită pe youtube în engleză, noi vom reda în scris varianta în limba română.
Ariciul Emily este o fetiță tare drăguță căruia îi place să se joace cu toate animale. Ea se duce des în parc unde se întâlnește cu tot felul de animale diferite. Unele dintre ele sunt mari, iar altele mai mici. Unele aleargă repede, altele se pot cățăra cu ușurință în copac, altele pot înota și altele pot zbura.
Într-o zi, ghepardul a avut o idee minunată: ” Hai să alergăm și să ne întrecem să vedem cine aleargă mai repede.” a spus el. Era sigur că va câștiga și chiar așa a fost. După ce s-au odihnit, maimuța a avut o alt idee: ” Hai să ne urcăm în copac, să vedem cine ajunge primul în vârf” a propus ea. Toți ceilalți au încercat să se cațere, dar bineînțeles că maimuțica a fost cea care a ajuns prima.
După atâta alergat și cățărat, toate animalele erau obosite și însetate, astfel s-au dus la râu să bea apă și să se răcorească. Atunci, crocodilul a spus: ”Hai să înotăm să vedem cine înoată cel mai repede.” Toți știau că cel care va triumfa va fi crocodilul, dar chiar și așa au înotat. Bineînțeles, crocodilul a câștigat.
Toate animalele erau obosite și nu mai voiau să facă nimic. Atunci șoimul i-a întrebat dacă vor să vadă dacă pot zbura. Toți ceilalți știau că nu pot și de aceea nici nu au încercat.
Atunci ariciul Emily s-a întristat și a spus: ”De ce toată lumea vrea să se întrece într-o competiție? Eu vreau doar să mă joc, pentru că nu sunt bună nici la alergat, nici la cățărat și nici nu am aripi să zbor.” A început să-și piardă încrederea în ea și se simțea din ce în ce mai rău. Atunci, elefantul i-a zis lui Emily: ”Nici eu nu pot zbura, dar eu sunt puternic și pot ridica lucruri grele. ”
”Nici eu nu mă pot cățăra, dar ajung cu ușurință la frunzele din vârfurile copacilor”, a intervenit girafa.
Emily atunci s-a gândit: ”Aș vrea și eu să fiu bună la ceva. Dar eu am doar țepii ăștia cu care înțep pe toți prietenii mei. Eu nu am niciun talent special.”
”Ia stați puțin”, a intervenit elefantul. Miros ceva a ars. ” Se pare că elefantul mai avea și alte talente pe care alții nu le aveau.
”Da”, a spus girafa. ”Văd și eu în depărtare un foc și aud pe cineva că strigă după ajutor.” Iată că și girafa avea alte talente ascunse.
Atunci șoimul s-a uitat rapid înspre foc, a văzut o veveriță care era în pericol și s-a îndreptat acolo. Între timp, ghepardul a fugit cât a putut de repede să cheme și alte ajutoare.
Zburând în direcția focului, șoimul a apucat veverița în cioc ca s-o salveze, dar a văzut că aceasta era inconștientă. Atunci crocodilul i-a spus s-o așeze pe spatele lui să se răcorească pe râu.
Animalele au reușit în cele din urmă s-o salveze pe veveriță, dar aceasta se simțea încă foarte rău. În plus, se și întuneca și ei nu știau ce să mai facă.
În acel moment, Emily nu a ezitat și a spus: ”Voi veghea asupra ei toată noaptea pentru că asta pot să fac.” Apoi, după ce s-a gândit puțin, a rugat-o pe maimuțică să găsească niște alune pentru veveriță, iar pe celelalte animale le-a rugat să se ducă să-i caute acesteia părinții și să le spună să vină la ea. Între timp, ea s-a apucat să-i facă un culcuș confortabil micuței și s-a așezat lângă ea s-o păzească.
Când noaptea a venit, în pădure s-a așternut liniștea, iar nu după mult timp, lui Emily i s-a făcut și ei somn. Când era pe cale să adoarmă, a observat într-un tufiș din apropiere un animal care o pândea. A văzut că era o vulpe și și-a dat seama imediat că aceasta o urmărea pe veveriță deoarece voia s-o mănânce. Chiar în momentul în care vulpea se pregătea s-o atace pe micuța rănită, Emily, fără să stea pe gânduri, a protejat-o cu propriul său corp. S-a întors cu spatele, în așa fel încât toți țepii săi să ajungă în corpul vulpii flămânde. Aceasta și-a vârât coada-ntre picioare și a plecat mormăind.
A doua zi, veverița s-a simțit mult mai bine și au sosit și părinții săi care erau foarte fericiți s-o vadă sănătoasă. Toți au felicitat-o pe Emily pentru curajul său și i-au mulțumit că a avut grijă de veveriță.
Povești terapeutice pentru copii care îi învață importanța ascultării nevoilor fiziologice
De câte ori nu s-au confruntat părinții cu problema spinoasă în care copiii nu se duc la baie chiar dacă au nevoie pentru a nu-și întrerupe jocul preferat? Cei mici trebuie să înțeleagă cât de important este să-și asculte corpul și nevoile fiziologice și cum pot să facă asta mai bine decât prin intermediul poveștilor terapeutice? Vă oferim mai jos o poveste amuzantă tocmai despre acest subiect. Povestea originală se numește: ”Oops, mi-am udat pantalonii”, de Sigal Adler și poate fi găsită pe youtube. Noi am adaptat-o și vă arătăm mai jos ce a ieșit!
Într-o zi însorită de vară, micuțul Radu și prietenii săi se jucau voioși în parc. Se distrau de minune, bucurându-se de vremea plăcută și de compania celorlalți copii.
În mijlocul jocului lor preferat de-a v-ați ascunselea, Radu simți deodată o senzație ciudată în burtică. Știa că trebuie să meargă la toaletă, dar nu voia să întrerupă jocul. Era rândul lui să numere și voia atât de mult să-i găsească pe toți!
Așa că Radu încercă să ignore senzația și continuă să joace unul dintre cele mai frumoase jocuri ale copilăriei. Dar cu fiecare minut care trecea, nevoia devenea tot mai puternică. Încerca din răsputeri să se concentreze pe joc, dar gândul îi zbura mereu la toaletă.
Și atunci se întâmplă. Într-o clipă de neatenție, Radu nu mai putu să se abțină. Simți cum pantalonii i se udă și o rușine cumplită îl cuprinse. Voia să se ascundă, să dispară.
Cu lacrimi în ochi, Radu fugi acasă să se schimbe. În timp ce-și punea haine curate, o melodie începu să-i răsune în minte. Era ca și cum cineva îi șoptea un sfat important:
„Toaleta e locul potrivit pentru pipi, Nu-ți uda pantalonii, te rog! E neplăcut și miroase urât, Când se-ntâmplă, mă simt așa de rău!”
În acea zi, Radu a învățat o lecție importantă, și anume: ori de câte ori va simți vreodată nevoia să meargă la toaletă, nu va mai aștepta. Chiar dacă va fi în mijlocul unui joc distractiv, știe că este mai bine să facă o pauză scurtă decât să aibă un accident jenant.
De asemenea, seara, înainte de culcare, Radu nu va mai uita niciodată să meargă la baie pentru că nu voia să se mai trezească dimineața cu patul ud.
Radu și-a împărtășit povestea și cu alți copii, spunându-le că nu trebuie să le fie rușine dacă pățesc la fel. Le-a spus că e important să asculte de corpul lor și să meargă la toaletă imediat ce simt nevoia, chiar dacă sunt în mijlocul jocului.
„Dacă mergeți la baie fără să așteptați prea mult,” le spunea Radu prietenilor săi, „veți zâmbi mult mai mult știind că sunteți curați și uscați!”
De atunci înainte, Radu s-a bucurat de joacă fără griji, știind că poate face o pauză oricând are nevoie.
Povești terapeutice pentru copii care îi învață ordinea
Cu ajutorul poveștilor terapeutice, copiii pot învăța diverse valori esențiale de viață, de exemplu cum să fie responsabili pentru lucrurile lor și mai ales să păstreze ordinea în cameră, strângându-și jucăriile. De cele mai multe ori, părinții întâmpină rezistență când încearcă să-i determine pe cei mici să facă ordine, iar aici poveștile pot interveni, transformând lecțiile despre responsabilitate și păstrarea curățeniei într-o aventură captivantă și plină de învățăminte.
Vă prezentăm o povestioară tare amuzantă și eficientă care îi învață pe copii să păstreze ordinea. Povestea originală este în versuri și se numește ”Llama Llama Dezordine, dezordine, dezordine” și este scrisă de Anna Dewdney. Povestioara poate fi vizionată în videoclipul de mai jos. Noi vă oferim varianta noastră adaptată.
A fost odată ca niciodată, într-o căsuță cochetă de la marginea pădurii, o familie de lame. Micuțul Lama locuia împreună cu mama sa, o lamă harnică și grijulie.
Într-o zi însorită, micuțul Lama se juca fericit în camera sa. Mașinuțele și camioanele lui de jucărie umpleau camera de sunete vesele: „Bip! Bip!” și „Vroom! Vroom!„. Lama alerga prin cameră, ascunzându-se sub cearșafuri și scaune, imaginându-și că e într-o cursă palpitantă.
Deodată, vocea mamei se auzi de la etaj: „E timpul să strângem jucăriile!” Lama se opri din joacă, întrebându-se de ce mama făcea atâta zgomot. Nu înțelegea de ce trebuia să-și întrerupă distracția.
Mama Lama coborî și îi explică blând: „Dragul meu, astăzi e ziua de curățenie. Hai să ne apucăm de treabă!” Dar micuțul Lama nu era deloc încântat. Tot ce-și dorea era să continue joaca.
„Hai să-ți faci patul„, îl îndemnă mama. Dar Lama doar clătină din cap, refuzând. Mama zâmbi înțelegătoare și îi spuse: „Știi, chiar și micuții lama au responsabilități. Ce crezi că s-ar întâmpla dacă eu n-aș face niciodată curățenie?”
Atunci, mama i-a spus cum ar fi ea n-ar mai face curat niciodată? Dacă ar arunca pe jos toate cârpele de praf și ar sări în sus de bucurie! Ar azvârli hainele curate în aer, ar lăsa prosoapele pe jos și ar face un fort din mopuri și mături chiar în sufragerie. Dar dacă nu ar mai spăla niciodată vasele? Farfuriile murdare s-ar aduna, ar fi firimituri peste tot, iar camera lui de joacă ar deveni un haos total!
Realizând cât de important este să păstreze ordinea și curățenia, micuțul Lama și-a dat seama că trebuie să-și strângă jucăriile. A pus toate jucăriile în cutie, cărțile înapoi pe raft și chiar a verificat și sub pat după eventuale lucruri rătăcite.
Fiecare jucărie și-a găsit locul ei special, iar mama Lama a fost foarte mândră de băiețelul său. La final, camera strălucea de curățenie, iar Lama se simțea minunat știind că a contribuit și el.
„Bravo, micuțul meu!” îl îmbrățișă mama. „Sunt atât de mândră de tine!”
Din acea zi, Lama înțelese că și el putea fi de ajutor, iar curățenia putea fi chiar distractivă atunci când o făceau împreună.
Așadar, poveștile terapeutice pentru copii reprezintă un instrument valoros cu ajutorul căruia părinții și educatorii îi pot ajuta pe cei mici să-și înțeleagă și gestioneze emoțiile, dar și să învețe lecții prețioase pentru viața lor de zi cu zi. Aceste mici povestioare au o putere fantastică. Îi poate face pe copiii agresivi să înțeleagă că furia și violența nu este bună, pe copiii timizi să aibă mai multă încredere în ei și pe copiii temători să-și depășească frica.
Sursa foto: Pexels.com