Educația Montessori nu trebuie percepută ca o simplă metodă pedagogică, ci ca o filosofie completă care privește copilul ca pe un explorator natural al lumii, un mic cercetător care învață cel mai bine atunci când este liber să descopere în propriul ritm. Scopul educației Montessori este să transforme fiecare moment de învățare într-o experiență profundă și semnificativă, punând accentul pe respectarea ritmului natural de dezvoltare al copilului, pe crearea unui mediu pregătit special pentru nevoile sale și pe rolul educatorului ca ghid discret, nu ca autoritate dominantă.
Dezvoltată la începutul secolului al XX-lea de dr. Maria Montessori, această abordare a educației continuă să inspire milioane de părinți și educatori din întreaga lume, oferind o alternativă validă la sistemele educaționale tradiționale. În acest articol vom analiza în detaliu ce presupune educația Montessori și vom oferi exemple practice care pot fi aplicate în viața de zi cu zi!
Ce este educația Montessori?
Educația Montessori reprezintă o viziune pedagogică inovatoare care pornește de la convingerea că fiecare copil are un potențial unic de creștere și dezvoltare. În această abordare, învățarea nu este impusă, ci susținută prin curiozitatea naturală a copilului de a explora lumea din jur. Spre deosebire de metodele tradiționale care se bazează pe transmiterea unilaterală a informațiilor de la profesor la elev, metoda Montessori creează un mediu atent organizat, în care copiii își pot alege propriile activități, lucrând într-un ritm propriu și cu materiale concepute special pentru a stimula gândirea activă și autonomia.
Această metodă se bazează pe observarea științifică a comportamentului copiilor și pe înțelegerea modului în care aceștia învață natural. Maria Montessori a descoperit că atunci când copiii sunt plasați într-un mediu pregătit corespunzător, cu materiale educative specifice și cu libertatea de a alege, ei manifestă o concentrare remarcabilă, o autodisciplină naturală și o dorință extraordinară de a învăța.
Scopul educației Montessori este nu doar îmbunătățirea performanțelor academice ale copiilor, ci dezvoltarea completă a acestuia – fizic, emoțional, social și cognitiv.
Principiile fundamentale ale metodei Montessori
Există mai multe principii fundamentale care stau la baza acestei metode didactice, și anume:
1. Respectul pentru copil. Acest principiu presupune recunoașterea copilului ca pe o persoană completă, cu propriile drepturi, interese și capacități. De asemenea, înseamnă să acorzi copilului o libertate responsabilă, să-l asculți activ și să-l tratezi ca pe un partener în procesul educațional.
2. Învățarea activă prin descoperire (autoeducația) și prin experiență (prin practică). Acest principiu se bazează pe faptul că cei mici învață cel mai bine atunci când pot explora singuri, într-un mediu pregătit corespunzător. Materialele Montessori sunt concepute pentru a fi explorate cu mâinile, astfel învățarea este fizică, practică și multisenzorială. În educația Montessori, adultul nu predă, ci facilitează procesul de învățare, iar copiii nu învață din explicații abstracte, ci din acțiuni directe.
3. Perioadele senzitive. Acest principiu se referă la etapele în care cei mici sunt în mod natural receptivi la anumite tipuri de învățare (limbaj, mișcare, ordine etc.). De exemplu, perioada senzitivă pentru limbaj se manifestă între 0-6 ani, când copilul poate învăța multiple limbi cu o ușurință remarcabilă. Recunoașterea acestor perioade permite educatorilor să ofere experiențele potrivite la momentul optim.
4. Mediul pregătit. Acesta se referă la crearea unui spațiu educațional care să răspundă nevoilor de dezvoltare ale copilului. Acest mediu este organizat, frumos, real, accesibil și proporționat cu dimensiunile copilului, fiecare element fiind gândit pentru a încuraja independența, concentrarea și încrederea în sine. Educația Montessori se bazează pe faptul că un mediu frumos și organizat inspiră respectul și grija, promovând dezvoltarea sensului estetic și a responsabilității față de spațiul comun. Totodată, ordinea exterioară contribuie la dezvoltarea ordinii interioare a copilului, facilitând concentrarea și învățarea eficientă.
5. Învățarea individualizată. Fiecare copil este unic și are propriul ritm de dezvoltare, de aceea nu trebuie să existe comparații între elevi. În metoda Montessori, activitățile sunt adaptate nevoilor și intereselor fiecăruia.
6. Libertatea responsabilă (cu limite). Copilul are libertatea de a alege ce să lucreze și cât timp să petreacă într-o activitate, dar această libertate există într-un cadru clar definit, cu reguli și limite sănătoase.
7. Motivația intrisecă. Acest principiu are la bază convingerea că adevărata învățare nu are nevoie de recompense exterioare, pentru că bucuria descoperirii este o recompensă în sine. Într-o clasă Montessori, nu sunt calificative, stickere sau stele aurii care să valideze efortul copilului. În schimb, accentul se pune pe procesul învățării, nu pe rezultat. Copiii sunt încurajați să aleagă activități care îi atrag, să lucreze concentrat și să revină la ele până le stăpânesc, iar acest lucru le oferă un profund sentiment de competență și împlinire personală, fără să depindă de validări externe.
8. Independența. Un alt principiu esențial în educația Montessori este ideea că fiecare copil este capabil să învețe și să se dezvolte prin propriile forțe, atunci când i se oferă contextul potrivit. În mediul Montessori, sala de clasă este organizată astfel încât copilul să se poată descurca fără ajutor constant: materialele sunt accesibile, activitățile sunt clare, iar rolul adultului este mai degrabă acela de ghid decât de instructor. Prin această abordare, copilul învață să facă alegeri, să își gestioneze timpul, să rezolve probleme și să-și ducă munca până la capăt. Această autonomie dobândită nu doar că susține dezvoltarea cognitivă și emoțională, dar și pregătește copilul să devină un adult responsabil, sigur pe sine și capabil să funcționeze independent în lume.
9. Organizarea copiilor în grupe de vârstă mixtă, de obicei pe intervale de trei ani (precum 3–6 ani, 6–9 ani sau 12–15 ani). Această structură permite copiilor să învețe unii de la alții într-un mod natural: cei mai mici beneficiază de modelul celor mai mari, iar cei mai mari își consolidează cunoștințele prin predare și colaborare. Acest mediu stimulează cooperarea în locul competiției și reflectă mai bine diversitatea socială din viața reală.
Rolul educatorului și al mediului pregătit în pedagogia Montessori
În pedagogia Montessori, educatorul nu este văzut ca o sursă de informații, ci ca un „ghid” care facilitează învățarea și descoperirea autonomă a copilului. Această abordare necesită o pregătire atentă și o înțelegere profundă a principiilor Montessori, precum și o capacitate remarcabilă de observare și adaptare.
Educatorul Montessori trebuie să observe atent copiii pentru a identifica interesele individuale și nevoile specifice de dezvoltare. Această observare nu este pasivă, ci activă și informată, ghidând deciziile despre când să intervină, când să rămână în fundal și cum să pregătească mediul pentru a răspunde cel mai bine nevoilor copilului. Intervențiile educatorului sunt minimale dar precise, oferind doar atâta îndrumare cât este necesar pentru a permite copilului să descopere și să învețe independent.
În ceea ce privește mediul pregătit, clasa Montessori este atent organizată și adaptată nevoilor copiilor. Totul este la nivelul lor, accesibil, ordonat și conceput pentru a îmbunătăți concentrarea și dezvolta independența.
Materialele Montessori sunt create special pentru a-i ajuta pe copii să învețe într-un mod clar și simplu. Fiecare material îi arată copilului o singură idee sau provocare, astfel încât să nu se simtă copleșit. În plus, materialele sunt gândite astfel încât copilul să își poată da seama singur dacă a greșit și să încerce din nou, fără ajutorul unui adult. Totul este organizat astfel încât copilul să pornească de la lucruri mai ușoare și concrete și să ajungă treptat la concepte mai dificile și abstracte, construindu-și înțelegerea pas cu pas, într-un mod firesc.
Citește și: Brainstorming-ul ca metodă didactică: cum stimulezi creativitatea elevilor la clasă?
Exemple de educație Montessori aplicate în viața de zi cu zi
Educația Montessori poate fi aplicată nu doar în sala de de educatori, ci și acasă de părinți.
Activități Montessori pentru viața practică
Activitățile de viață practică ocupă un loc central în pedagogia Montessori, deoarece oferă copilului oportunitatea de a participa la activități reale care dezvoltă independența, coordinarea și încrederea în sine.
De exemplu, un copil de patru ani poate pregăti cu grijă masa pentru gustare, măsurând ingredientele, amestecând, servind colegilor și curățând după terminare. Această activitate, aparent simplă, dezvoltă numeroase competențe: pe lângă abilitățile fine motorii exersate prin manipularea ustensilelor, copilul învață concepte matematice prin măsurare și își îmbunătățește abilitățile sociale prin servirea celorlalți copii.
De asemenea, un copil de trei ani poate învăța să toarne apă dintr-un vas mic în pahare minuscule, pentru dezvoltarea coordonării ochi-mână și controlul mișcărilor.
Pe lângă activitățile culinare, alte activități practice pot fi îngrijirea mediului (aspirarea, ștergerea prafului, îngrijirea plantelor) sau îngrijirea personală (spălarea mâinilor, periatul dinților, împletirea părului), fiecare activitate fiind adaptată vârstei copilului.
Activități Montessori senzoriale
Dezvoltarea senzorială are și ea un loc central în metoda Montessori, ajutând copilul să înțeleagă concepte abstracte prin experiențe concrete și tangibile. Materialele senzoriale sunt concepute pentru a rafina și a dezvolta sistematic fiecare simț, oferind copilului oportunitatea de a clasifica și compara diferitele calități ale obiectelor.
Turnul roz este un material Montessori format din 10 cuburi de dimensiuni progresive, de la 1 cm la 10 cm, conceput pentru a-i ajuta pe copii să observe și să înțeleagă diferențele de volum și proporție. În timpul activității, copilul este încurajat să așeze cuburile în ordine descrescătoare, de la cel mai mare (la bază) până la cel mai mic (în vârf), construind astfel un turn echilibrat. Fiind un material autocorectiv, copilul poate identifica singur eventualele greșeli, deoarece orice cub plasat greșit dezechilibrează structura, afectând stabilitatea și aspectul armonios al turnului.Această activitate pare simplă, însă efectele sale sunt profunde: pe lângă faptul că ajută copilul să-și dezvolte coordonarea motorie, el înțelege concepte de ”mare-mic” și își dă seama de secvența numerică și ordinea logică.
Cutiile cu culori introduc sistematic nuanțele și tonurile, începând cu culorile primare în prima cutie, apoi secundare în a doua și, în final, zeci de nuanțe în cea de-a treia cutie. Un copil care lucrează cu aceste materiale învață numele culorilor și dezvoltă o sensibilitate la nuanțe, o competență care îi va fi utilă în artă, design și în aprecierea frumuseții din natura.
Cutiile cu sunete dezvoltă simțul auditiv și concentrarea la copiii de 2-4 ani. Materialul constă în două seturi de cutii identice din lemn (de obicei 6-8 cutii în fiecare set), umplute cu diferite materiale care produc sunete distincte când sunt scuturate – orez, fasole, pietricele, nisip sau semințe. Copilul primește întâi un set de cutii și învață să le exploreze prin scuturare, ascultând atent fiecare sunet și memorându-l.
Următoarea etapă implică potrivirea sunetelor – copilul primește și al doilea set de cutii și trebuie să găsească perechile care produc același sunet. Această activitate se desfășoară de obicei cu ochii închiși sau cu o bandă peste ochi pentru a intensifica concentrarea asupra simțului auditiv. Copilul scutură o cutie din primul set, apoi verifică cutiile din al doilea set până găsește sunetul identic, dezvoltând astfel memoria auditivă, capacitatea de concentrare și abilitatea de a face distincții subtile între diferite tipuri de sunete. Activitatea este auto-corectoare – copilul poate verifica corectitudinea potrivirii prin deschiderea cutiilor și compararea conținutului.
Activități Montessori pentru limbaj și comunicare
În pedagogia Montessori, limbajul este cultivat într-un mod activ și senzorial, folosind materiale concrete care ajută copilul să exploreze sunetele, cuvintele și comunicarea într-un mod natural. De exemplu, literele din șmirghel oferă o experiență tactilă care le permite celor mici să asocieze sunetul cu forma vizuală și senzorială a literei.
De asemenea, prin trasarea conturului literelor din lemn cu degetul, copiii învață să le recunoască mai ușor și să le reproducă în scris. Totodată, cartonașele cu imagini sau formarea cuvintelor cu litere magnetice și crearea de rime ajută la dezvoltarea vocabularului într-un mod jucăuș și intuitiv.
Un alt aspect esențial al învățării limbajului în stil Montessori este promovarea exprimării libere și a colaborării. Prin scriere creativă, copiii sunt încurajați să creeze propriile povești, individual sau împreună cu alți colegi, ceea ce le dezvoltă atât abilitățile narative, cât și încrederea în sine.
Activitățile de citire în comun, unde copiii citesc cu voce tare sau ascultă povești, favorizează înțelegerea textului și îmbogățirea limbajului oral.
Activități Montessori pentru matematică
Matematica Montessori pornește de la premiza că, pentru a înțelege conceptele abstracte, copiii trebuie să aibă experiențe concrete și senzoriale. Astfel, materialele matematice sunt concepute pentru a face vizibile și tangibile conceptele numerice, oferind copilului oportunitatea de a manipula, explora și înțelege principiile matematice fundamentale.
De exemplu, tijele numerice reprezintă un material clasic Montessori prin care sunt introduse concepte de numărare, secvențiere și chiar operații matematice de bază. Copilul lucrează cu tije (bețe) de lungimi diferite, numărându-le, comparându-le și organizându-le în funcție de dimensiune, în ordine crescătoare sau descrescătoare pentru a dezvolta abilitățile de numărare și pentru a înțelege concepte de lungime, comparație și ordine secvențială.
Pentru predarea sistemului zecimal, metoda Montessori se folosește de bile mici aurii care reprezintă unitățile, iar apoi construiește întreg sistemul numeric prin progresie fizică concretă. O bilă aurie reprezintă unitatea (1), zece bile unite formează bara zecimii (10), zece bare de zeci formează placa sutei (100), iar zece plăci de sute creează cubul miei (1000). Acest material genial permite copilului să înțeleagă diferența enormă între o unitate și o mie, putând să țină în mână și să compare fizic aceste cantități.
Copilul poate construi numere mari prin asamblarea acestor elemente – de exemplu, numărul 1.347 devine tangibil prin luarea unui cub de mie, a trei plăci de sute, a patru bare de zeci și a șapte bile individuale. Prin această experiență senzorială directă, concepte abstracte precum valoarea poziției cifrelor, operațiile cu numere mari și chiar rădăcinile algebrei devin accesibile copiilor mici, care învață să manipuleze și să înțeleagă sistemul zecimal mult înainte de a fi capabili să facă calcule mentale complexe.
Citește și: Metoda Soroban: ce este, cum se folosește și ce beneficii aduce celor mici
Activități Montessori pentru studiile culturale
Studiile culturale includ geografia, istoria, biologia, fizica, chimia și studiile sociale, toate prezentate într-un mod care stimulează curiozitatea și respectul pentru diversitatea lumii. Acestea nu sunt predate ca materii separate, ci ca făcând parte dintr-un întreg coerent și interconectat.
Globul continentelor, cu fiecare continent colorat diferit, introduce copilul în geografia lumii într-un mod tactil și vizual. Copilul poate simți cu degetele contururile continentelor, poate numi oceanele și poate începe să înțeleagă că trăim pe o planetă rotundă. Această activitate se extinde cu puzzle-uri ale continentelor, hărți și imagini cu animale, plante și oameni din diferite părți ale lumii.
Linia timpului, un material lung de câțiva metri, prezintă istoria Universului și a vieții pe Pământ într-un mod vizual extrem de eficient. Copilul „călătorește” de-a lungul liniei, descoperind când au apărut primele forme de viață, când au trăit dinozaurii, când au apărut primii oameni. Această perspectivă vastă ajută copilul să înțeleagă locul omenirii în istoria planetei și să dezvolte o apreciere pentru timp și schimbare.
De asemenea, copiii pot studia o țară specifică, cu geografia, clima, animalele, plantele, oamenii, cultura și tradițiile sale. Pot pregăti mâncare tradițională, pot învăța câteva cuvinte în limba țării respective, pot asculta muzica locală și crea obiecte de artizanat inspirate de cultura respectivă. Această abordare multidimensională dezvoltă o înțelegere profundă și respectul pentru diversitatea culturală.
Beneficiile educației Montessori în dezvoltarea copilului
Cercetările moderne confirmă ceea ce Maria Montessori a observat în urmă cu peste un secol: copiii care beneficiază de educația Montessori dezvoltă competențe cognitive, emoționale și sociale superioare în multe aspecte. Unul dintre cele mai semnificative beneficii este dezvoltarea autonomiei și a încrederii în sine. Copiii Montessori învață să facă alegeri responsabile, să-și gestioneze timpul și să-și asume responsabilitatea pentru propriul proces de învățare.
Dezvoltarea concentrării și a atenției este un alt beneficiu remarcabil. În mediul Montessori, copiii sunt încurajați să lucreze la propriul ritm, fără întreruperi, ceea ce dezvoltă capacitatea de concentrare pe perioade extinse.
Stimularea creativității și gândirii critice. Abordarea Montessori încurajează explorarea, experimentarea și descoperirea independentă. Copiii nu sunt limitați de răspunsuri „corecte” predefinite, ci sunt încurajați să găsească soluții creative și să-și dezvolte propriile strategii de rezolvare a problemelor.
Dezvoltarea competențelor sociale și emoționale. Aceasta se datorează în special organizării grupelor de vârstă mixtă, unde copiii mai mari devin mentori pentru cei mai mici, iar cei mici învață prin observare și imitare.
Stârnește curiozitatea și pasiunea pentru învățare. Copiii descoperă că învățarea este un proces natural, plăcut și satisfăcător, nu o corvoadă impusă din exterior. Această motivație intrinsecă îi însoțește pe tot parcursul vieții, făcându-i învățători pe viață, curioși și adaptabili la schimbare.
Cum să aplici metoda Montessori acasă: sfaturi și resurse
Implementarea principiilor Montessori acasă nu necesită materiale scumpe sau schimbări drastice în organizarea locuinței. Principiile de bază pot fi adaptate și aplicate în orice cămin, creând un mediu care susține dezvoltarea naturală a copilului.
Primul pas este observarea atentă a copilului pentru a identifica interesele, nevoile și perioadele sensibile ale acestuia. Apoi crearea mediului pregătit prin organizarea spațiului la înălțimea copilului. Fiecare obiect trebuie să aibă locul său specific, permițând copilului să învețe ordinea și să dezvolte autonomia.
Urmează desfășurarea propriu-zisă a activităților practice, precum pregătirea meselor, curățenie, îngrijirea plantelor, spălarea vaselor, activități diferite în funcție de vârsta copilului.
Un aspect deosebit de important este rotația jucăriilor. În loc să aibă acces la toate jucăriile simultan, copilul beneficiază de o selecție limitată de materiale de calitate, care sunt rotate periodic. Aceasta promovează concentrarea, aprecierea și îngrijirea obiectelor. Jucăriile trebuie să fie naturale, funcționale și să stimuleze creativitatea.
Nu în ultimul rând, stabilirea unei rutine este esențială pentru a oferi copilului siguranță și oportunitatea de a anticipa și participa la activitățile zilnice.
Întrebări frecvente despre educația Montessori
Vă oferim în continuare răspunsuri la câteva dintre cele mai frecvente întrebări despre educația Montessori.
Ce vârste sunt potrivite pentru educația Montessori?
Educația Montessori este concepută pentru toate vârstele, de la naștere până la adolescență, fiind structurată în cicluri de dezvoltare specifice. Nu există o vârstă „prea târzie” pentru a beneficia de principiile Montessori, deși implementarea este mai eficientă când începe devreme și continuă consistent.
În general, implementarea începe între vârsta de 3-6 ani, când copilul este deosebit de receptiv la învățarea prin explorare și manipulare.
Pentru ciclul elementar (6-12 ani), educația Montessori se concentrează pe dezvoltarea gândirii logice și a curiozității intelectuale, oferind o abordare integrată care conectează toate domeniile cunoștinței.
Pentru adolescenți (12-18 ani), metoda Montessori se bazează pe respectarea nevoii de independență, responsabilitate socială și pregătirea pentru viața adultă.
Este educația Montessori potrivită pentru toți copiii?
Educația Montessori este gândită pentru a sprijini dezvoltarea naturală a fiecărui copil și se potrivește majorității copiilor, indiferent de stilul lor de învățare. Le oferă celor introvertiți spațiu pentru a lucra liniștiți și celor extravertiți ocazia de a colabora și comunica.
Copiii cu nevoi speciale pot beneficia de atenția individuală, de materialele care implică mai multe simțuri și de respectul pentru ritmul propriu de învățare, iar atmosfera calmă și bine organizată îi ajută pe cei care au dificultăți de concentrare.
Pentru copiii obișnuiți cu metode foarte rigide sau care nu și-au dezvoltat autonomia, metoda Montessori poate fi o provocare la început. Cu toate acestea, cu sprijin și răbdare, majoritatea reușesc să se adapteze și să se dezvolte frumos în acest mediu.
Cum pot părinții să implementeze metoda Montessori acasă?
Primul lucru pe care îl pot face părinții care doresc să aplice metoda Montessori acasă este adopte o mentalitate deschisă față de copil, să-l trateze pe acesta ca pe o persoană competentă și capabilă. Ei trebuie să observe atent copilul, să identifice interesele și nevoile sale și să-l lase să se dezvolte în direcția abilităților personale. De aici pornește totul!
Apoi, este important să creeze un mediu potrivit, curat, frumos și organizat, care include spații accesibile la înălțimea copilului, mobilier de dimensiuni mici, rafturi joase unde micuții pot ajunge singuri la jucării și materiale. Este important să se ofere materiale naturale, simple și cu scop educativ clar – blocuri de lemn, puzzle-uri progresive, vase mici pentru activități practice sau instrumente de desenat de calitate. Fiecare obiect trebuie să aibă locul său specific, iar copilul să învețe să-l returneze acolo după utilizare.
De asemenea, implicarea copilului în activitățile cotidiene este esențială. În loc să facă totul pentru copil, părinții îl pot învăța pas cu pas să participe la pregătirea meselor, curățenie sau îngrijirea plantelor.
Nu în ultimul rând, comunicarea deschisă este esențială, fără comenzi autoritare, dar cu limite rezonabile.
Care sunt diferențele dintre educația Montessori și cea tradițională?
Diferențele esențiale între educația Montessori și cea tradițională se concentrează pe rolul educatorului, structura învățării și mediul fizic.
În sistemul tradițional, profesorul este sursa principală de cunoaștere, cu prezentarea lecțiilor și evaluarea prin note și comparații. În metoda Montessori, educatorul este un ghid care facilitează învățarea independentă, promovează autoevaluarea și motivația intrinsecă. În educația tradițională, sala de clasă este organizată cu băncile în rânduri orientate către tablă, în timp ce în metoda Montessori mediul fizic este organizat în zone de activitate cu materiale accesibile și mobilier adaptat copilului.
Aceste diferențe reflectă două filozofii fundamental opuse: una centrată pe transmiterea dirijată de cunoștințe versus una focusată pe dezvoltarea naturală și autonomă a copilului.
Cine a fost Maria Montessori?
Dr. Maria Montessori (1870-1952) a fost prima femeie medic din Italia și una dintre cele mai influente pedagoge din istorie. Povestea sa începe cu o luptă împotriva prejudecăților sociale: într-o epocă când femeile aveau acces limitat la educația superioară, ea a perseverat pentru a studia medicina, devenind un model pentru generațiile următoare.
Activitatea sa inițială cu copii cu nevoi speciale la Clinica Psihiatrică din Roma a reprezentat punctul de plecare pentru dezvoltarea metodei sale. Observând că acești copii înfloreau atunci când li se ofereau materiale educative adaptate și un mediu stimulant, ea a început să dezvolte principiile care aveau să revoluționeze educația. Succesul remarcabil obținut cu acești copii a demonstrat că metodele sale aveau un potențial universal.
Casa dei Bambini, deschisă în 1907 în cartierul sărac San Lorenzo din Roma, a marcat nașterea oficială a metodei Montessori. Aici, copiii din familii dezavantajate au demonstrat o capacitate extraordinară de învățare și autodisciplină atunci când li s-a oferit un mediu pregătit și respectul pentru autonomia lor. Succesul acestei prime școli a atras atenția internațională și a dus la răspândirea rapidă a metodei.
Maria Montessori a devenit o figură internațională, călătorind în întreaga lume pentru a forma educatori și a stabili școli. Operele sale, traduse în zeci de limbi, continuă să inspire educatori și părinți.
În centrul educației Montessori se află atenția la nevoile fiecărui copil și materialele care inspiră curiozitate. Această metodă înțelege că fiecare copil este diferit – unii învață mai repede, alții mai încet, unii preferă să lucreze cu mâinile, alții să asculte – și îi oferă libertatea de a explora în propriul ritm într-un mediu organizat, dar prietenos. Jucăriile și materialele speciale, camera amenajată pentru copii și respectul pentru ceea ce simte și vrea fiecare mic elev creează o atmosferă în care învățarea devine ceva natural și distractiv, nu o corvoadă. Prin această abordare, copiii nu doar că învață să citească, să scrie și să numere, ci își dezvoltă încrederea în ei înșiși, învață să gândească singuri și păstrează acea dorință firească de a descoperi lucruri noi, pregătindu-se să devină adulți independenți, creativi și mereu dornici să învețe.
