Copiii își vor aminti întotdeauna poveștile citite împreună cu părinții deoarece aceste momente transformă simpla lectură într-o experiență minunată. Fiecare nouă pagină dezvăluie noi surprize, vocea părintelui dă viață personajelor și astfel se creează o legătură emoțională unică, pe care numai timpul petrecut împreună îl poate oferi. În această epocă digitală, în care ecranele domină timpul liber al copiilor, redescoperirea frumuseții cărților de povești devine o misiune esențială pentru părinți.
Prin acest articol vom explora împreună lumea minunată a poveștilor, vom descoperi de ce sunt ele atât de importante, ce beneficii aduc și vom oferi o selecție atentă a celor mai îndrăgite titluri pe care le poți citi împreună cu copilul tău.
Ce sunt poveștile pentru copii și de ce sunt importante
Poveștile pentru copii sunt narațiuni create special pentru a captiva mintea celor mici, prezentând personaje și situații adaptate nivelului lor de înțelegere. Fie că vorbim de basmele străvechi transmise din gură în gură de sute de ani sau de poveștile moderne, toate au un scop comun: transmiterea de emoții, valori și lecții de viață într-o formă plăcută și ușor de reținut.
Prin intermediul personajelor, copiii pot trăi diverse experiențe și pot experimenta situații complexe fără riscuri reale: pot simți frica alături de Scufița Roșie, pot învăța despre perseverență de la Cenușăreasa sau pot descoperi puterea prieteniei prin aventurile lui Winnie the Pooh.
Poveștile citite de părinți copiilor în primii ani de viață sunt mai mult decât simple instrumente de divertisment, ele sunt și educative, învățându-i pe cei mici lecții de viață despre curaj, prietenie, empatie, dragoste, emoții negative, tipare de comportament și trăsături de caracter, pierdere, suferință și multe altele. De asemenea, poveștile stimulează imaginația și gândirea critică, pregătindu-i pe cei mici pentru provocările vieții reale.
Beneficii pe care le au poveștile în dezvoltarea copiilor
Poveștile modelează creierul copilului în moduri profunde. În timp ce copilul ascultă, neuronii săi formează conexiuni noi, vocabularul se îmbogățește, iar capacitatea de înțelegere emoțională se dezvoltă exponențial.
Poveștile sunt, de asemenea, primul contact al copiilor cu concepte abstracte complexe. Prin metafore și simboluri accesibile, ele le vorbesc celor mici despre timp, moarte, schimbare sau iubire necondiționată. De exemplu, un copil care nu poate înțelege încă ce înseamnă „curajul” îl poate simți prin acțiunile unui personaj îndrăgit.
Mai mult, aceste narațiuni funcționează ca niște „hărți mentale” pentru dezvoltarea caracterului. Copiii învață să facă diferența dintre bine și rău, să empatizeze cu cei din jur și să-și gestioneze emoțiile observând cum reacționează personajele favorite în diferite situații. În acest fel, poveștile devin fundația morală asupra căreia se va construi personalitatea viitorului adult.
Nu în ultimul rând, cititul împreună cu părinții consolidează legătura afectivă dintre aceștia și copii, creând amintiri de neuitat.
Top cele mai iubite povești pentru copii
Dincolo de rolul lor educativ și de impactul pozitiv asupra dezvoltării emoționale și cognitive, poveștile pentru copii rămân, înainte de toate, o sursă inepuizabilă de bucurie și imaginație. Copiii le adoră pentru că îi poartă în lumi magice, unde totul este posibil: animalele vorbesc, eroii înfruntă pericole nebănuite, dragonii păzesc comori în castele minunate, porți fermecate se deschid în copaci seculari și multe altele.
Prin personajele colorate și aventurile pline de suspans, poveștile le oferă celor mici șansa de a visa, de a explora și de a trăi, iar finalurile fericite le dau mereu speranță.
Iată care sunt unele dintre cele mai frumoase povești pentru copii:
Povești de Frații Grimm
Frații Grimm, Jacob și Wilhelm, au fost doi filologi și folcloriști germani din secolul al XIX-lea, renumiți pentru colecțiile lor de povești populare care au devenit clasice ale literaturii pentru copii. Inițial, ei nu și-au propus să scrie povești pentru cei mici, ci să adune și să păstreze tradițiile orale ale poporului german, inspirându-se din legende, basme și mituri transmise din generație în generație.
Multe dintre poveștile lor, precum Albă ca Zăpada, Hansel și Gretel sau Cenușăreasa, aveau inițial elemente întunecate și morale dure, reflectând realitățile vieții de atunci, însă în timp au fost adaptate pentru publicul tânăr. Opera lor combină fantezia cu lecțiile de viață și a influențat profund cultura populară la nivel mondial.
Albă ca Zăpada
Într-un ținut îndepărtat, o regină își dorea o fiică cu pielea albă ca zăpada, buzele roșii ca sângele și părul negru ca abanosul. Dorința i s-a împlinit, dar regina a murit curând după naștere, iar regele s-a recăsătorit cu o femeie frumoasă, dar plină de invidie. Regina vitregă, vrăjitoare puternică, își întreba zilnic oglinda fermecată cine este cea mai frumoasă din lume, iar când aceasta a spus „Alba ca Zăpada”, furia și gelozia au împins-o să plănuiască moartea fetei. Scăpată din capcana reginei, Alba ca Zăpada s-a refugiat în pădure, unde a găsit adăpost în casa celor șapte pitici, trăind o vreme în pace și siguranță.
Dar regina vitregă nu s-a oprit. Deghizată, a reușit de trei ori să o păcălească, iar în cele din urmă i-a oferit un măr otrăvit, care a aruncat-o într-un somn adânc. Piticii, îndurerați, au așezat-o într-un sicriu de sticlă, unde frumusețea ei a rămas neschimbată. Într-o zi, un prinț a văzut-o, s-a îndrăgostit de ea și, printr-un sărut, a rupt vraja. Alba ca Zăpada s-a trezit, iar cei doi s-au căsătorit, trăind fericiți până la adânci bătrâneți, în timp ce regina cea rea și-a primit pedeapsa cuvenită.
Hansel și Gretel
Hansel și Gretel, doi frați sărmani, locuiau cu tatăl lor tăietor de lemne și mama vitregă într-o casă la marginea pădurii. Din cauza sărăciei lucie în care trăiau, într-o zi mama vitregă a convins tatăl să-și abandoneze copiii în pădure pentru a nu mai avea și alte guri de hrănit. Prima dată, Hansel și Gretel au reușit să găsească drumul înapoi acasă, urmând pietricelele albe pe care Hansel le aruncase pe ascuns. A doua oară însă, au presărat firimituri de pâine, dar păsările le-au mâncat, iar cei doi s-au pierdut.
Rătăcind prin pădure, au descoperit o casă fermecată, construită din turtă dulce, prăjituri și zahăr. Fără să știe, acolo locuia o vrăjitoare care atrăgea copiii pentru a-i mânca. Hansel a fost închis într-o cușcă, iar Gretel a fost pusă la muncă, dar cu istețime, fata a reușit să o păcălească pe vrăjitoare și să o împingă în cuptorul încins. Cei doi au scăpat și, după o călătorie lungă, s-au întors acasă la tatăl lor, care i-a primit cu bucurie. Mama vitregă nu mai era, iar familia a trăit de atunci în liniște și fericire.
Cenușăreasa
Cenușăreasa era o tânără frumoasă și blândă, care, după moartea mamei, a rămas în grija tatălui și a mamei vitrege. Noua familie nu a iubit-o, mama vitregă și cele două surori vitrege tratând-o ca pe o servitoare în propria ei casă. În ciuda greutăților, Cenușăreasa și-a păstrat bunătatea și speranța. Când regele a organizat un bal pentru a-i găsi mireasă fiului său, tânăra vrea să participe, dar mama vitregă și surorile sale i-au interzis acest lucru. Chiar și așa, Cenușăreasa se duce la bal, ajutată de o zână. Aceasta îi transformă rochia zdrențuită într-o creație minunată și un dovleac într-o trăsură.
La bal, Cenușăreasa și prințul se îndrăgostesc, dar fata pleacă în grabă de la petrecere înainte de miezul nopții, altfel rochia se va transforma înapoi în hainele zdrențuite. La plecare, Cenușăreasa își pierde pantofiorul de sticlă, dar prințul îl găsește și este hotărât să o găsească și pe fată, încercând pantoful la toate tinerele din regat. Într-un final, cei doi se întâlnesc și se căsătoresc, trăind fericită până la adânci bătrâneți.
Scufița Roșie
Scufița Roșie era o fetiță drăgălașă, cunoscută pentru că purta mereu o scufiță roșie. Într-o zi, mama i-a cerut să ducă un coș cu mâncare bunicii bolnave, avertizând-o să meargă direct pe drum și să nu se oprească. Scufița Roșie nu o ascultă pe mama ei și se oprește pe drum, unde a întâlnit un lup viclean. Acesta o întreabă unde se duce și aflându-i destinația, în timp ce Scufița Roșie culege flori, pleacă repede la casa bunicii. Lupul o înghite pe bunică și se deghizează în ea.
Când Scufița Roșie ajunge în sfârșit la bunica ei, ea descoperă că are ochii mari, urechile ascuțite și dinții lungi. Până să-și dea seama ce se întâmplă, lupul sare din pat și încearcă să o mănânce. Un vânător care trecea prin apropiere, a auzit strigătele și a salvat atât fetița, cât și bunica, scoțându-le din burta lupului. Astfel, Scufița Roșie a învățat să asculte sfaturile mamei și să aibă mai multă grijă.
Frumoasa din pădurea adormită
Frumoasa din pădurea adormită era o prințesă dorită mult timp de părinții ei, regele și regina. La botezul ei, zânele bune au venit cu daruri magice, dar o zână plină de mânie a rostit un blestem: în ziua în care va împlini 16 ani, prințesa se va înțepa la deget cu fusul unei roți de tors și va muri. O altă zână, mai puternică, a îndulcit blestemul, promițând că nu va muri, ci va adormi pentru o sută de ani, până când un sărut din dragoste adevărată o va trezi. Regele a poruncit să fie distruse toate roțile de tors din regat, dar soarta tot și-a urmat cursul.
La 16 ani, prințesa se înțeapă și cade într-un somn adânc, alături de întregul castel. După un secol, un prinț curajos a auzit povestea fetei și a pătruns în pădure, ajungând la frumoasa adormită. Uimit de frumusețea fetei, o sărută și, fără să știe, rupe blestemul, trezind-o pe ea și pe toți cei din castel. Cei doi s-au îndrăgostit, s-au căsătorit și au domnit împreună, trăind fericiți, în timp ce regatul renaștea după lunga sa tăcere.
Poveşti de Hans Christian Andersen
Hans Christian Andersen (1805-1875) a fost un scriitor danez celebru în întreaga lume pentru basmele și poveștile sale pentru copii, deși multe dintre ele conțin teme profunde care vorbesc și adulților. Născut într-o familie săracă din Odense, Danemarca, Andersen a devenit unul dintre cei mai traduși autori din istorie, creând povești iubite precum „Mica Sirenă”, „Rățușca cea urâtă”, „Fetița cu chibrituri” și multe altele.
Poveștile sale explorează teme precum iubirea, sacrificiul și căutarea identității, cu un stil narativ plin de empatie și melancolie care reflectă propriile sale experiențe de viață marcate de sărăcie, respingere socială și căutarea acceptării.
Mica sirenă
Mica sirenă trăia într-un regat subacvatic împreună cu familia sa. Era fericită și avea tot ce-și dorea, însă era fascinată de lumea oamenilor și își dorea să cunoască viața de la suprafață. Într-o zi, a salvat un prinț de la înec și s-a îndrăgostit de el. Dorind să trăiască alături de el, a mers la vrăjitoarea mării, care i-a dat picioare în schimbul vocii sale, avertizând-o că, dacă prințul nu o va iubi, va pieri.
Ajunsă pe uscat, sirena a îndurat dureri la fiecare pas, dar a rămas alături de prinț, care o vedea doar ca pe o prietenă. Când acesta s-a căsătorit cu altă fată, inima sirenei s-a frânt. Refuzând să-l rănească pentru a-și salva viața, ea s-a transformat în spumă de mare, devenind un spirit al aerului, condamnat să facă fapte bune pentru a-și câștiga sufletul.
Hainele cele noi ale împăratului
Un împărat dintr-un ținut îndepărtat era preocupat doar de garderoba sa. Dornic să aibă cele mai frumoase haine, împăratul a fost păcălit de doi croitori, care pretindeau că pot coase haine invizibile pentru oamenii proști sau incapabili. Împăratul, temându-se să nu fie considerat la rândul său prost, a pretins că vede hainele respective, iar curtenii au făcut la fel.
Într-o zi, împăratul a mărșăluit mândru prin oraș, purtând „hainele” invizibile, iar oamenii, de teamă, i-au lăudat ținuta. Doar un copil a spus adevărul: împăratul era complet gol. Rușinat, dar neputând opri parada, împăratul și-a continuat drumul, învățând o lecție dură despre mândrie și sinceritate.
Rățușca cea urâtă
„Rățușca cea urâtă” spune povestea unui puișor dintr-un cuib de rațe care se naște diferit de frații săi. Este mai mare, mai gri și mai stângaci decât celelalte rățuște galbene și drăguțe din cuib. Din cauza aspectului său neobișnuit, puiul este respins și batjocorit nu doar de familia sa, ci și de toate animalele din curte și din împrejurimi. Suferind din cauza singurătății și a respingerii constante, puiul pleacă de acasă să-și caute locul în lume, trecând prin multe încercări și umilințe pe parcursul unei ierni grele.
În primăvară, când își vede reflexia în apă, rățușca descoperă cu uimire că s-a transformat într-o lebădă magnifică – nu era deloc o rață urâtă, ci un pui de lebădă care crescuse printre rațe. Fiind în sfârșit acceptată și admirată de un grup de lebede, ea înțelege că frumusețea și valoarea adevărată vin din interior și că fiecare ființă are propriul său destin și frumusețe unică.
Fetița cu chibrituri
Într-o noapte geroasă de Anul Nou, o fetiță săracă vindea chibrituri pe stradă. Înfricoșată să se întoarcă acasă cu mâinile goale din cauza tatălui său violent și crud, fetița rămâne afară în frig, încercând disperată să vândă chibriturile. Pe măsură ce noaptea devine din ce în ce mai rece și nimeni nu-i cumpără nimic, ea începe să aprindă chibriturile pentru a se încălzi, fiecare flacără oferindu-i viziuni frumoase: o sobă caldă, o masă bogată cu mâncare și o gâscă friptă, un brad de Crăciun strălucitor.
În ultima sa viziune, aprinsă de mai multe chibrituri deodată, fetița o vede pe bunica sa iubită, care a murit cu ceva timp în urmă – singura persoană care o iubise vreodată cu adevărat. Bunica o ia în brațe și o duce cu ea în cer, unde fetița nu va mai suferi niciodată de foame, frig sau cruzime. Dimineața, oamenii o găsesc pe fetiță înghețată, cu un zâmbet pe buze, înconjurată de chibriturile arse.
Prințesa și bobul de mazăre
Un prinț își căuta o prințesă adevărată să-i fie soție, dar nu reușește să găsească pe nimeni care să îndeplinească cu adevărat acest criteriu, în ciuda tuturor candidatelor care pretindeau că sunt prințese autentice. Într-o noapte furtunoasă, o tânără frumoasă și udă până la piele bate la poarta castelului, susținând că este o prințesă adevărată. Regina mamă nu o crede și concepe un test ingenios pentru a verifica dacă fata spune adevărul: pune un bob de mazăre sub douăzeci de saltele și douăzeci de plapume, apoi o invită pe tânără să doarmă acolo peste noapte.
Dimineața următoare, când este întrebată cum a dormit, tânăra se plânge că a petrecut o noapte oribilă, simțind ceva dur în pat care a făcut-o să se întoarcă dintr-o parte în alta și i-a lăsat trupul plin de vânătăi. Această sensibilitate extremă dovedește că ea este într-adevăr o prințesă autentică, căci doar o femeie de sânge regal ar putea fi atât de delicată încât să simtă un bob de mazăre prin atâtea straturi de saltele și plapume. Prințul o ia imediat de soție, iar bobul de mazăre este păstrat ca o comoară în muzeul regal.
Poveşti de Ion Creangă
Ion Creangă (1837-1889) a fost unul dintre cei mai iubiți scriitori români, fiind cunoscut în principal pentru autobiografia sa „Amintiri din copilărie”. Fiu de țărani, Creangă s-a născut și crescut în satul Humulești, județul Neamț. Ca scriitor, el a reușit să surprindă în scrierile sale spiritul autentic al satului moldovenesc din secolul al XIX-lea, folosind un limbaj viu, pitoresc și plin de expresivitate populară. El a fost dascăl, preot și în final scriitor, făcându-se remarcat în cercul literar al Junimii din Iași, unde s-a împrietenit cu mari personalități ale timpului, în special cu Mihai Eminescu.
Poveștile lui Creangă, printre care se numără „Harap Alb”, „Fata babei și fata moșneagului”, „Punguța cu doi bani”, „Dănilă Prepeleac” și „Ivan Turbincă”, sunt adaptări ale basmelor populare românești, îmbogățite cu umorul și observația psihologică fină a autorului. Aceste povești se caracterizează prin personaje memorabile, situații comice, învățături morale și o limbă literară care păstrează savoarea și muzicalitatea graiului popular moldovenesc.
Harap Alb
Un crai avea trei feciori, iar fratele său, Verde-Împărat, stăpân peste o țară îndepărtată, avea trei fete, dar niciun moștenitor băiat. Când primește o scrisoare prin care i se cere să trimită cel mai vrednic fiu pentru a fi pregătit să urce pe tron, craiul își supune copiii la o probă neașteptată: deghizat în urs, îi întâmpină sub un pod. Cei mari se sperie și renunță, dar mezinul trece testul, dovedindu-se curajos și demn de misiune. Ajutat de Sfânta Duminică, acesta pornește la drum îmbrăcat cu hainele tatălui din tinerețe și însoțit de un cal bătrân, aparent neputincios, dar cu puteri supranaturale și înțelepciune de neprețuit.
Pe drum, tânărul se confruntă cu încercări menite să-i testeze răbdarea, istețimea și bunătatea, adunând în jurul lui tovarăși neobișnuiți — oameni cu puteri fantastice — care îi devin prieteni și aliați. Cu ajutorul acestora și sub îndrumarea calului năzdrăvan, el învinge obstacolele și capcanele puse la cale de Spân și ajunge să domnească peste regatul lui Verde- Împărat.
Fata babei și fata moșneagului
A fost odată ca niciodată un moșneag și o babă, care aveau fiecare câte o fată. Fata babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă, iar fata moşneagului era frumoasă, harnică, ascultătoare şi bună la inimă. Baba era invidioasă pe fata moșneagului și îl convinge pe acesta s-o trimită departe de casă.
Fata moșneagului pleacă în lume și, pe drum, se întâlnește cu o cățelușă bolnavă, un copac plin de omizi, o fântână și un cuptor neîngrijite. Blândă și cu suflet mare, fata moșneagului îngrijește cățelușa, curăță copacul, fântâna și cuptorul și își continuă drumul, ajungând la casa unei bătrâne. Aici are grijă de balaurii femeii și aceasta o răsplătește oferindu-i o ladă de zestre care se dovedește a fi plină de bogății. Când ajunge acasă la moșneag, fata acestuia deșartă toate bogățiile.
Invidioasă, baba își trimite propria fiică pe același drum, sperând la aceleași daruri, dar fata, fiind leneșă și nepoliticoasă, nu are parte de comori, ci numai de necazuri și rușine.
Punguța cu doi bani
Trăiau odată un moșneag și o babă care aveau un cocoș și o găină. Găina făcea ouă de două ori pe zi, iar când moșneagul i-a cerut babei un ou, aceasta i-a spus batjocoritor să-și bată cocoșul, așa cum făcuse ea cu găina. Moșneagul a încercat, dar cocoșul a plecat de acasă. Pe drum, acesta a găsit o punguță cu doi bani, însă un boier i-a luat-o. Hotărât să-și recupereze comoara, cocoșul l-a urmărit și i-a strigat să-i dea banii înapoi. Boierul a încercat de mai multe ori să scape de el, aruncându-l în fântână, în cuptor și în cireada de vite, însă cocoșul a scăpat de fiecare dată, înghițând apa, stingând focul cu apa respectivă, apoi înghițând și vitele.
În cele din urmă, boierul l-a aruncat în cămara cu bani, iar cocoșul a înghițit tot aurul. Copleșit, boierul i-a dat punguța înapoi, iar cocoșul s-a întors acasă, aducând cu el vite și galbeni, pe care i-a scos din burtă în curtea moșneagului. Baba, geloasă, și-a bătut găina în speranța că aceasta îi va aduce și ea bogății, dar ea i-a adus doar o mărgea. De furie, baba a omorât-o, rămânând săracă, în timp ce moșneagul a ajuns bogat. Acesta, de milă, a făcut-o pe babă găinăreasă.
Dănilă Prepeleac
Dănilă Prepeleac, fratele cel mic, leneș și fără de minte al unui gospodar harnic ajunge la târg pentru a-și vinde boii tineri. În loc să-și ia doi boi mai mici, el îi schimbă succesiv pe un car, o capră, un gânsac și, în cele din urmă, pe o pungă goală. Întors acasă cu mâna goală, provoacă și alte pagube fratelui, omorându-i boii și stricându-i carul. Fratele său îi spune să se facă mai bine călugăr decât să mai pricinuiască și alte probleme.
Dănilă pleacă în lume și ajunge într-o pădure unde, la malul unui iaz, plănuiește să construiască o mănăstire. El se întâlnește cu un drac care îi spune că pădurea și iazul sunt ale lui Scaraoschi, conducătorul dracilor. Acesta îi oferă bani ca să plece, dar apoi își vrea banii înapoi și trimite un drac să-l provoace pe Dănilă la mai multe întreceri. Folosind diverse șiretlicuri, Dănilă îl face pe drac să meargă cu el în sat. Ajunși acolo, soția și copiii săi îl asaltează cu scărpinături și lovituri pe drac, speriindu-l de moarte. Acesta pleacă, iar Dănilă rămâne cu sacul de bani, trăind în belșug până la bătrânețe.
Ivan Turbincă
Soldatul rus Ivan, după ce a slujit în armată mult timp, primește două ruble și pleacă acasă. Pe drum întâlnește doi oameni care îl roagă să-i ajute. Ivan le oferă generos banii săi, iar cei doi care erau de fapt Dumnezeu și Sfântul Petru deghizați, îi restituie banii. Ivan îl roagă pe Dumnezeu să-i binecuvânteze sacul soldățesc cu puterea magică de a închide în el pe oricine vrea, fără ca acea persoană să poată ieși fără acordul său. Dumnezeu îi îndeplinește cererea și îl invită să slujească la poarta Raiului când se va sătura de hoinăreală.
El ajunge la curtea unui boier zgârcit, care îl trimite să doarmă într-o casă bântuită de draci. Ivan îi prinde pe toți în turbincă, inclusiv pe Scaraoschi și îi bate zdravăn, spre groaza lor. Boierul, recunoscător îl invită să rămână la el permanent, dar Ivan refuză și pornește spre Rai. Acolo află că nu există tutun, votcă, femei sau lăutari și astfel nu vrea să rămână, ba mai mult, se îndreaptă spre Iad. Dracii, temători, îl primesc cu ospăț și petrecere, dar Talpa-iadului îl păcălește să iasă afară, trântindu-i ușa în nas.
Hotărât să-l slujească pe Dumnezeu, Ivan se întoarce și păzește poarta Raiului. Când Moartea îl roagă s-o lase să intre, Ivan o păcălește să intre în turbincă. Dumnezeu o eliberează și îi ia soldatului puterea magică. Când Moartea vine să-l ia, Ivan o păcălește din nou și o trimite pe apă într-un sicriu, dar este iar salvată de Dumnezeu, care îl pedepsește pe soldat să trăiască veșnic. Astfel, Ivan rămâne un personaj legendar, petrecând fără oprire „până poate și în ziua de azi, dacă n-a fi murit”.
Poveşti Petre Ispirescu
Petre Ispirescu (1830–1887) a fost un scriitor, folclorist și editor român, considerat unul dintre cei mai importanți culegători și povestitori de basme populare românești. Provenit dintr-o familie modestă din București, el a lucrat inițial ca tipograf, dar pasiunea pentru folclor l-a determinat să adune povești, legende și snoave transmise pe cale orală. A reușit să redea în scris frumusețea și savoarea limbajului popular, păstrând expresiile și umorul autentic al satului românesc.
Este cunoscut mai ales pentru volume precum Legende sau basmele românilor, în care a adunat basme precum Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Ileana Simzeana, Aleodor Împărat sau Prâslea cel voinic și merele de aur.
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
Un împărat și o împărăteasă, neavând copii, primesc de la un unchiaș leacuri care le promit un fiu, Făt-Frumos, dar și avertismentul că nu vor avea parte de el. Când i-a venit împărătesei sorocul să nască, copilul, încă nenăscut, începe să plângă de mama focului și nu încetează până ce împăratul îi promite tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Atunci copilul tace și se naște.
La 15 ani, Făt-Frumos îi cere tatălui său să-și țină promisiunea, dar pentru că acesta nu i-o poate îndeplini, pleacă singur în lume pentru a o găsi el. Pregătit cu un cal fermecat, haine și arme din tinerețea tatălui, Făt-Frumos pornește la drum. În călătoria sa are parte de multe încercări, trebuind să se lupte cu Gheonoaia și sora sa Scorpia, dar și să treacă de alte provocări. El ajunge într-un final la palatul Tinereții veșnice, unde este primit de trei zâne și se căsătorește cu una dintre ele.
Anii curg, însă într-o zi, din întâmplare, ajunge în Valea Plângerii, loc ce trezește dorul de casă. Întors în lumea părăsită de mult, găsește totul schimbat, iar anii îl ajung din urmă, îmbătrânindu-l pe loc. În pivnița vechiului castel, acum în ruină, îl așteaptă Moartea, pe care o întâmpină cu teamă, împlinindu-se astfel destinul prevestit încă dinainte de nașterea sa.
Ileana Sîmziana
Un împărat, trist că nu avea un fiu, este întrebat de fiica cea mare ce îl frământă. Dorind să-i aducă bucurie, ea pleacă să ucidă zmei, dar la prima probă — traversarea unui pod de cristal unde împăratul, deghizat în lup, o așteaptă — se sperie și renunță. La fel pățește și fiica mijlocie. Cea mică, ajutată de un cal bătrân, reușește să înfrunte lupul, apoi leul de pe podul de argint și, în cele din urmă, un balaur cu douăsprezece capete de pe podul de aur, descoperind însă că toate erau încercările tatălui său. Continuând drumul, ajunge la curtea „împăratului cel mare și tare” și acesta o roagă s-o salveze pe fiica lui, Ileana Simziana, din mâinile zmeilor. Aceasta o eliberează și aduce și o herghelie de iepe fermecate.
Ileana îi cere apoi să aducă un vas de botez aflat într-o bisericuță păzită fără oprire de niște călugărițe, peste apa Iordanului. Fata reușește și această încercare, dar pustnicul care păzea bisericuța se roagă ca, dacă făptașul este băiat, să devină fată și invers. Astfel, fata de împărat se transformă într-un tânăr care se căsătorește cu Ileana Simziana. Cei doi trăiesc împreună fericiți până la adânci bătrâneți.
Prâslea cel voinic și merele de aur
Un împărat avea trei feciori și un măr ce făcea mere de aur. Din păcate, împăratul nu a reușit să guste din aceste mere, pentru că un hoț le fura mereu. După ce fiii mai mari au eșuat să-l prindă, mezinul, Prâslea, veghează toată noaptea și îl rănește pe hoț cu o săgeată, aducând dimineața câteva mere împăratului. Urmând sângele lăsat de hoț, cei trei frați ajung la o prăpastie, unde doar Prâslea are curajul să coboare. Acolo descoperă un palat de aramă și trei fete răpite de zmei. Le eliberează pe primele două înfrângând zmeii, iar frații mai mari le scot la suprafață și se căsătoresc cu ele, lăsându-l pe Prâslea în urmă. Mezinul învinge și ultimul zmeu, salvează puii unei zgripțuroaice de un balaur și este răsplătit de aceasta cu întoarcerea pe tărâmul său.
Aflând că fata cea mică a împăratului se va mărita cu cel care îi va aduce o furcă cu caier și fus de aur, Prâslea aduce aceste obiecte, precum și o cloșcă cu puii de aur, ambele rămase de la zmei. Prințesa recunoaște că doar el putea fi autorul și îl aduce înaintea împăratului. După ce acesta află întreaga poveste, se supără pe frații cei mari, dar Prâslea a zis că pedeapsa o să o primească de la Dumnezeu. Apoi, într-o zi când trăgeau cu arcul, săgețile fraților mai mari se întorc din traiectoria lor și cad direct în capul lor, ucigându-i, în timp ce pe Prâslea nu-l rănește nimic. În final, împăratul îi înmormântează pe cei doi și își mărită fata cea mică cu Prâslea, care primește răsplata pentru curaj și dreptate.
Greuceanu
Zmeii furaseră soarele și luna din împărăția lui Roșu Împărat, lăsând totul în întuneric. Atunci când împăratul a promis jumătate din împărăție și mâna fiicei sale celui care le va aduce înapoi, mulți viteji încearcă dar fără succes. Greuceanu vrea și el să încerce și pornește la drum, însoțit de fratele său. După ce trec pe la Faurul-pământului, care făurește o statuie de fier a eroului, Greuceanu se desparte de fratele său și, pătrunzând într-o pădure, îi înfruntă pe cei trei zmei, omorându-i și luând cheia magică de la cel de-al treilea. Eliberează soarele și luna, iar apoi, în drumul spre împărat, descoperă capcanele lăsate de familia zmeilor: floarea fermecată a fetei zmeului și pomul cu pere de aur al zmeoaicei. Pe fata zmeului Greuceanu o ucide cu paloșul său, iar Zmeoaica moare înghițind statuia de fier pregătită de Faur.
Fratele său se întoarce la împărat ca să-i spună cele întâmplate, iar Greuceanu își continuă călătoria. Se întâlnește cu diavolul care îi fură paloșul magic, fără de care nu își poate dovedi identitatea. Ajuns la curte, află că sfetnicul împăratului, aliat cu diavolul, își însușise victoria asupra zmeilor. Greuceanu pornește înapoi, recuperează paloșul spărgând stana de piatră în care se transformase diavolul și se întoarce triumfător. În fața tuturor, dovedește că el este adevăratul salvator al soarelui și lunii, iar împăratul îi dă mâna fiicei și jumătate din împărăție, ca răsplată pentru curajul și istețimea lui.
Aleodor Împărat
Un împărat era supărat că nu avea și el un copil, dar printr-o minune, la bătrânețe, soția sa naște un fecior, căruia îi pune numele Aleodor.La moartea tatălui, acesta moștenește tronul. Împăratul îl sfătuise înainte de a muri să nu calce pe moșia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop, însă din neatenție, Aleodor ajunge pe acel teritoriu, iar creatura vrea să-l omoare. Pentru a scăpa de pedeapsă, îi spune să i-o aducă pe fata lui Verdeș Împărat. Pe drum, el cruță viața unei știuci, a unui corb și a unui tăun, primind de la fiecare câte un dar magic. Ajuns la palatul lui Verdeș Împărat, Aleodor trebuie să treacă trei probe, ascunzându-se de fiica acestuia. Cu ajutorul prietenilor săi, se transformă succesiv în pește, pui de corb și muscă, reușind astfel să nu fie găsit în ultima zi.
Câștigând încercarea, Aleodor primește fata și pornește cu ea spre Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop. Pe drum, fata se îndrăgostește de el, iar la sosire refuză să se mărite cu pocitania. Copleșit de supărare, aceasta moare, iar Aleodor îi ia moșia și se căsătorește cu fata lui Verdeș Împărat. Întors acasă, este primit cu bucurie de popor și domnește fericit alături de soția sa până la sfârșitul vieții.
Poveşti de Mihai Eminescu
Considerat ”poetul neamului”, Mihai Eminescu (1850–1889) a scris nu doar poezii, ci și proză cu elemente fantastice, filozofice și romantice. Eminescu s-a inspirat din folclor și mitologie, creând povești cu elemente magice și natură feerică.
Făt-Frumos din lacrimă
Povestea începe cu dorința arzătoare a unei împărătese de a avea un copil. După multe rugăciuni, o lacrimă a sa cade pe pământ și se transformă, prin voia divină, într-un prunc – Făt-Frumos. Crescut cu dragoste, acesta dovedește de mic o fire curajoasă și un suflet nobil. Când ajunge la maturitate, pornește într-o călătorie pentru a-și împlini destinul, trecând prin păduri întunecate, ape primejdioase și tărâmuri fermecate. În drumul său, se confruntă cu zmei, vrăjitoare și alte forțe malefice, fiecare luptă având și o semnificație morală – triumful binelui asupra răului, al curajului asupra fricii și al dragostei asupra urii. Ajutat de personaje supranaturale și de propria lui istețime, Făt-Frumos depășește toate încercările și își găsește aleasa inimii,
Călin Nebunul
„Călin Nebunul” este un basm popular atribuit lui Mihai Eminescu, care îl prezintă pe un tânăr considerat prost, dar care, în final, dovedește curaj și istețime. Povestea începe cu un împărat care are trei fiice râvnite de mulți feciori, însă nu le dă nimănui. Cele trei fete sunt răpite de zmei, iar împăratul promite că le va da de soții celor care reușesc să le aducă înapoi.
Un țăran are trei fii, dintre care Călin, considerat „nebunul”, pornește împreună cu frații săi în căutarea fiicelor împărătești. Deși la început pare nepriceput, Călin se dovedește a fi cel mai înțelept și curajos dintre frați. El reușește să înfrângă zmeii și să salveze fetele, iar la sfârșit se căsătorește cu una dintre prințese, demonstrând că adevărata valoare nu stă în aparențe, ci în caracter. Basmul evidențiază teme precum curajul, perseverența, inteligența și depășirea prejudecăților.
Frumoasa lumii
Un vânător descoperă în Pădurea Neagră o pasăre de aur și, văzând că are mai mult de câștigat dacă o păstrează vie, o ia acasă și o închide într-o colivie. Observă că pasărea făcea ouă de aur, iar pe gușa ei era o inscripție, însă nici el, nici soția lui nu știau să citească. Vânătorul merge la târg să vândă ouăle și acolo un om îl observă și-l întreabă de unde are ouăle.
Vânătorul îi spune și-l invită acasă să vadă pasărea. Omul citește inscripția care spunea că persoana ce va mânca inima păsării va ajunge împărat, cine va mânca pipota va face numai pungi de aur, iar cel care va mânca ficatul va fi plin de noroc. El încearcă să-l păcălească pe vânător să-i ia pasărea, fără succes însă. Acesta o convinge pe soția vânătorului să-l ajute să omoare și să prăjească pasărea. Naivă, femeia cedează, dar pasărea este mâncată de cei trei fii ai vânătorului.
După mai multe peripeții și provocări, cei trei frați devin împărați, iar povestea se încheie cu fericire și prosperitate, evidențiind teme precum istețimea, perseverența și răsplata pentru faptele bune.
Poveşti de Ioan Slavici
Ioan Slavici (1848–1925) a fost un scriitor român, cunoscut mai ales pentru nuvelele și povestirile sale realiste, care reflectă viața și obiceiurile satului românesc. Pentru copii, Slavici s-a inspirat din folclor pentru a crea povești pline de învățăminte și morale, pentru a transmite valori precum cinstea, hărnicia, curajul și istețimea.
Iată câteva dintre cele mai cunoscute povești scrise de Ioan Slavici:
Păcală în satul lui
Sătul de hoinăreală, Păcală se întoarce în sat cu gând să-și facă gospodărie. Își cumpără o vițelușă, dar sătenii, invidioși pe frumusețea ei, o taie și îi dau doar pielea. Plecând s-o vândă, Păcală păcălește o familie, pretinzând că pielea „prorocește” și astfel obține bani frumoși pe ea.
Cu banii obținuți, Păcală se înoarce în sat și-și cumpără casă și avere. Când sătenii invidioși l-au întrebat de unde are bogățiile, le-a spus povestea pieii. Ca să facă și ei bani, sătenii și-au ucis vitele dar nu au putut vinde pieile, așa că au hotărât să-l omoare pe Păcală, băgându-l într-un sac să-l arunce în Dunăre. În drum, un negustor de vite l-a găsit și Păcală l-a mințit că satul îl vrea primar dar el refuză fiindcă în sat sunt multe neveste tinere și singure, iar el nu le-ar putea ține în frâu. Crezându-l, negustorul l-a eliberat din sac și s-a pus el în loc. Păcală a plecat atunci liniștit, luând cu sine întreaga cireadă de boi și ducând-o acasă.Când sătenii l-au văzut cu vitele, le-a spus că din Dunăre se iau boi, iar aceștia au sărit în apă și s-au înecat, rămânând Păcală singur cu nevestele lor.
Doi feți cu stea în frunte
Un păcurar avea trei fiice – Ana, Stana și Lăptița (cea mai frumoasă). Când împăratul a trecut prin sat,fiecare dintre fete i-au făcut promisiuni dacă se căsătorește cu ele: Fiica cea mai mare a spus că, dacă se va căsători cu ea îi va coace o pâine care să-l facă veșnic tânăr, Stana i-a spus că o să-i facă o cămașă care să-l protejeze în lupte, iar Lăptița să-i nască gemeni cu stele pe frunte. Împăratul s-a căsătorit cu Lăptița, iar prietenii lui cu celelalte surori.
Mama vitregă a împăratului, care dorea să-și mărite propria fiică cu el, a urât-o pe tânăra împărăteasă. A provocat un război ca să-l îndepărteze pe împărat, iar când aceasta a născut gemenii, i-a ucis și înlocuit cu căței. Împăratul și-a pedepsit soția pentru că l-a înșelat și nu i-a născut copiii promiși. Între timp, copiii au fost îngropaţi în grădină, de unde au crescut doi plopi frumoși. Când mama vitregă i-a tăiat să facă paturi, acestea vorbeau noaptea între ele. Cele mai puternice două scântei eliberate din arderea paturilor au căzut în râu și s-au transformat în peștișori de aur. Pescarii au vrut să ducă peștițorii la împărat, dar aceștia i-au rugat să-i lase să înoate în rouă și să se usuce la soare. Pescarii așa au făcut, iar peștișorii s-au transformat la loc în copi. Aceștia au crescut rapid în câteva zile și au plecat la palat purtând căciuli ca să-și ascundă stelele din frunte. Ajunși acolo i-au povestit împăratului adevărul, iar acesta și-a pedepsit mama vitregă și și-a luat înapoi soția.
Zâna Zorilor
Un împărat avea un ochi care râde și unul care plânge, iar fiii săi – Florea, Costan și Petru – au vrut să afle cauza. Împăratul le-a explicat că ambii ochi vor râde când îi vor aduce apă de la fântâna Zânei Zorilor. Primii doi frați eșuează, dar Petru reușește, trecând prin multe încercări. Cu ajutorul Sfintelor Miercuri, Joi și Vineri, Petru primește un fluier fermecat care i-a permis să adoarmă paznicii Împărăției Zorilor.
În palatul Zânei Zorilor, Petru a găsit fântâna și pe zână dormind, a sărutat-o, i-a pus cununa de aur pe cap și a luat apa. La întoarcere, frații săi l-au aruncat într-o fântână și au furat apa, primind jumătate din împărăție fiecare. Când Zâna Zorilor s-a trezit și a văzut cununa, a cufundat lumea în întuneric până când va fi găsit adevăratul erou. Cei doi frați mincinoși au fost orbiți de zână, iar Sfânta Vineri l-a ressuscitat pe Petru din fundul fântânii, făcându-l de o mie de ori mai frumos. Petru s-a întâlnit cu Zâna Zorilor, au făcut nuntă mare, iar el a devenit stăpân peste ambele împărății. Zâna le-a redat vederea fraților ca să vadă fericirea lui Petru Făt-Frumos.
Ileana cea șireată
Un împărat avea trei fiice, dintre care cea mai mică, Ileana, era cea mai frumoasă. Plecând la război, le-a cerut să-și păstreze credința și le-a dăruit fiecăreia o floare, o pasăre și un măr, spunându-le că, dacă acestea nu vor fi neschimbate la întoarcerea lui, va ști că și-au pierdut-o. Fiii împăratului cu care se lupta au încercat să le înșele pe fete; cei mai mari au reușit, dar Ileana a dejucat planurile mezinului. Surorile mai mari, aliate cu dușmanii, au încercat să se răzbune pe ea, însă Ileana a scăpat din toate capcanele, punându-l chiar pe fiul cel mic în pericol.
Deghizată în preot, fata a aflat că acesta o iubea și voia s-o ia de soție, cu condiția să supraviețuiască primei nopți. La întoarcerea împăratului, surorile vinovate au fost pedepsite, iar fiul cel mic a cerut-o pe Ileana de nevastă. Acceptând, fata și-a pus la cale salvarea: a făcut o păpușă de zahăr și a lăsat-o în pat în locul ei. Crezând că o lovește pe Ileana, tânărul a tăiat păpușa, iar ea a scăpat nevătămată. În cele din urmă, Ileana a trăit fericită alături de soțul ei.
Povești pentru copii de citit seara
Seara, înainte de culcare, este momentul perfect pentru o poveste care să liniștească și să aducă zâmbetul pe chipul celor mici. De obicei, se recomandă povești mai scurte, de parcurs în întregime în seara respectivă, însă pline de imaginație și cu personaje îndrăgite, pentru a-i ajuta pe copii să adoarmă liniștiți și să viseze frumos.
Iată câteva idei de povești pentru copii de citit seara:
Jack și vrejul de fasole
Jack era un băiat sărac care locuia cu mama lui. Singura lor avere era o vacă, dar, neavând bani de mâncare, mama îl trimite să o vândă la târg. Pe drum, Jack întâlnește un străin care îi oferă în schimbul vacii câteva boabe de fasole „fermecate”. Mama, supărată pe el pentru că nu a adus bani, aruncă boabele pe fereastră.
Peste noapte, din boabele aruncate crește un vrej uriaș, până sus, în nori. Curios, Jack se cațără și descoperă un tărâm al uriașilor. Jack se strecoară în castel și găsește o găină care face ouă de aur și o harpă fermecată care cântă singură. Când uriașul îl găsește pe JAck, acesta fuge și reușește să coboare pe vrej. Uriașul vine după el, dar băiatul este mai rapid și ajuns jos, taie vrejul cu toporul, făcându-l să cadă, iar uriașul moare. De atunci, Jack și mama lui trăiesc în belșug, povestea arătând că norocul și curajul pot schimba viața chiar și celui mai sărac om.
Alice în Țara Minunilor
Scrisă de Lewis Carroll, „Alice în Țara Minunilor”spune povestea unei fetițe curioase care, urmărind un iepure alb grăbit, cade într-o vizuină și ajunge într-o lume plină de ciudățenii și personaje bizare. În această lume fantastică, logica obișnuită pare să nu funcționeze: pisici care dispar lăsând în urmă doar un zâmbet, ceaiuri fără sfârșit, jocuri de croquet cu flamingo și o regină temperamentală care strigă mereu „Tăiați-i capul!”. Prin aventurile sale, Alice învață despre curaj, adaptare și frumusețea gândirii neconvenționale.
Vrăjitorul din Oz
Scrisă de L. Frank Baum, povestea descrie întâmplările lui Dorothy din Kansas, care împreună cu câinele ei Toto sunt purtați de o furtună într-un ținut magic. Acolo întâlnește mai multe personaje fantastice, precum sperietoarea de ciori care vorbește, omul de tinichea ruginit și leul laș. Aceștia vor să-și împlinească o dorință și pleacă împreună cu Dorothy spre Orașul de Smarald pentru a-l întâlni pe Marele Vrăjitor. În drumul lor trec prin multe încercări și o înfruntă pe Vrăjitoarea cea Rea din Apus. În final, Dorothy descoperă că puterea de a se întoarce acasă era în ea însăși, iar prietenia și curajul sunt cele mai mari comori.
Peter Pan
Peter Pan este un băiat care nu voia să crească și care trăiește în Țara de Nicăieri, un tărâm magic plin de aventuri. Într-o noapte, el îi vizitează pe frații Wendy, John și Michael și îi poartă prin aer, ghidați de praf de zână, spre lumea sa fantastică. Acolo, copiii întâlnesc zâne, sirene, pirați și pe temutul Căpitan Hook. Prin aventurile lor, descoperă frumusețea jocului și a libertății, dar și nostalgia casei și a copilăriei care nu durează la nesfârșit.
Vântul prin sălcii
Scrisă de Kenneth Grahame, povestea urmărește viața liniștită și plină de farmec a patru prieteni: Șobolanul de Apă, Cârtițoiul, Bursucul și Broscoiul. Povestea îi poartă prin aventuri amuzante și uneori primejdioase, de la plimbări pe râu și picnicuri, până la planurile trăsnite ale Broscoiului de a conduce automobile. În timp ce prietenii încearcă să-l salveze pe Broscoi din necazuri, ei descoperă importanța loialității, a prieteniei și a bucuriei lucrurilor simple, într-o lume naturală plină de frumusețe.
Povești de Crăciun și sărbători
Magia sărbătorilor prinde viață prin povești cu Moș Crăciun, spiriduși, cadouri și momente de bucurie alături de familie. Aceste povești aduc în casă căldura Crăciunului și îi învață pe cei mici despre bunătate, generozitate și spiritul sărbătorii.
Sunt o mulțime de povești pe această temă, atât clasice, cât și moderne, toate pline de farmec și sensibilitate.
Iată câteva titluri mai cunoscute, însă lista poate fi muuuult mai lungă:
Polar Express
Scrisă de Chris Van Allsburg, Polar Express spune povestea unui băiețel care, în Ajunul Crăciunului, când începe să se îndoiască de existența lui Moș Crăciun, aude un tren misterios oprindu-se în fața casei sale. Trenul Polar Express îl duce pe băiat și pe alți copii într-o călătorie fermecată la Polul Nord, unde vor participa la marea celebrare de Crăciun și îl vor întâlni pe adevăratul Moș Crăciun. Acolo, băiatul primește primul cadou de Crăciun – un clopoțel de la sania lui Moș Crăciun – care sună frumos doar pentru cei care cred cu adevărat. Povestea, însoțită de ilustrații spectaculoase, transmite mesajul că magia Crăciunului și credința în minuni rămân vii în inimile celor care nu își pierd copilul din suflet, iar adevărata frumusețe a sărbătorilor stă în capacitatea de a crede și de a păstra spiritul copilăriei.
Cum a furat Grinch Crăciunul
Prin versuri amuzante și desene comice, Dr. Seuss prezintă povestea răutăciosului Grinch care încearcă să distrugă Crăciunul locuitorilor din satele Who. Cu o inimă înjumătățită, Grinch este o creatură extrem de rea care detestă sărbătorile de iarnă și totul legat de Crăciun. Însă când pune în aplicare planul său malefic de a fura Crăciunul, va primi o lecție neașteptată!
Această poveste de Crăciun îndrăgită de generații le arată cititorilor de toate vârstele ce înseamnă cu adevărat spiritul sărbătorilor de iarnă.
Spărgătorul de nuci și Regele Șoarecilor
În această poveste sunt descrise aventurile Mariei Stahlbaum în noaptea de Crăciun, când primește cadou un spărgător de nuci de lemn de la nașul său misterios, Drosselmeyer. Când se întunecă, spărgătorul de nuci prinde viață și devine prințul care luptă împotriva Regelui Șoarecilor cu șapte coroane și a armatei sale de șoareci.
Maria îl ajută pe Spărgătorul de nuci în această luptă magică, iar ca răsplată este dusă în Țara Dulciurilor, o lume fermecată plină de palate de turtă dulce și râuri de ciocolată.
Povestea lui Hoffmann, scrisă în 1816, explorează granița dintre realitate și vis, copilărie și maturitate, combinând elementele basmului cu atmosfera gotică specifică romantismului german. Această operă a inspirat celebrul balet „Spărgătorul de nuci” de Ceaikovski și rămâne una dintre poveștile de Crăciun cele mai îndrăgite, transmițând ideea că imaginația și credința pot transforma lumea obișnuită într-un univers magic plin de posibilități.
Petrecerea de Crăciun a lui Pettson
Din seria îndrăgită cu Pettson și Findus, această minunată poveste de Sven Nordqvist ni-i prezintă pe bătrânul fermier Pettson și pisica sa vorbăreață, Findus, pregătindu-se pentru Crăciunul lor special. Când Findus află despre tradițiile de Crăciun, devine foarte entuziasmat și vrea să aibă și el o petrecere adevărată cu brad împodobit și cadouri. Pettson, deși inițial sceptic, decide să-i facă o surpriză pisicii sale și să organizeze o celebrare memorabilă, întâmpinând diverse aventuri comice în încercarea de a găsi un brad și de a pregăti totul în secret.
Povestea, ilustrată cu desenele detaliate și pline de umor ale autorului, transmite mesaje frumoase despre prietenie, generozitate și bucuria de a face pe cineva fericit, arătând că adevărata magie a Crăciunului stă în gesturile simple de dragoste și în timpul petrecut alături de cei dragi, indiferent cât de neobișnuiți ar putea fi aceștia.
Scrisori de la Moș Crăciun
Deși nu este în sine o poveste,nu puteam lăsa deoparte această capodoperăscrisă de J.R.R. Tolkien. Scrisori de la Moș Crăciun este de fapt o colecție fermecătoare de scrisori pe care celebrul autor al „Stăpânului Inelelor” le-a scris în fiecare an copiilor săi, de la 1920 până în 1943, pretinzând că vin de la Moș Crăciun însuși. Aceste scrisori, însoțite de ilustrații și hărți desenate de mâna lui Tolkien, povestesc aventurile hilare și uneori dezastruoase de la Polul Nord, unde Moș Crăciun locuiește alături de Ursul Polar de Nord (care adesea provoacă haos prin stângăcia sa), elfii ajutători și alte personaje magice.
Fiecare scrisoare relatează întâmplări din pregătirile pentru Crăciun – cadouri pierdute, accidents comice, lupte cu goblinii răi care încearcă să saboteze Crăciunul și problemele cauzate de Ursul Polar care răstoarnă bradurile sau mănâncă cadourile.
Povești educative și cu învățăminte
Poveștile nu sunt doar pentru distracție, ci și pentru a-i învăța pe copii lecții valoroase despre viață. Poveștile educative transmit mesaje despre prietenie, respect, curaj și importanța alegerilor bune, pe înțelesul celor mici.
Iată câteva recomandări:
Pisoiul care se temea de orice, de Eric-Emanuel Schmitt
Această poveste le explică copiilor că a fi arogant sau a-ți etala superioritatea în fața celorlalți nu înseamnă a avea curaj adevărat. De asemenea, faptul că îți este frică de anumite lucruri nu te face slab sau lipsit de valoare – frica este un sentiment natural pe care toată lumea îl simte. Esențialul este să reușești să treci peste teamă atunci când situația o cere cu adevărat și când ai un scop important de îndeplinit. Curajul autentic nu depinde de vârstă sau de puterea fizică, ci provine din forța sufletească și din dorința de a face ceea ce este corect.
Sylvester și pietricica fermecată, de William Steig
Aceasta este povestea unui măgăruș care găsește o pietricică magică roșie care îi îndeplinește orice dorință. Povestea transmite mesaje profunde despre importanța familiei, despre consecințele deciziilor luate în grabă și despre puterea iubirii părintești.Este o minunăție de carte.
Cei șapte papă-lapte, de Mary Ann Hoberman
Cei șapte papă-lapte este despre o familie numeroasă, cu multe greutăți, dar foarte fericită. Fiecare copil este mofturos, dar mama încearcă să-i mulțumească pe toți. Într-o zi, chiar și mama lor ajunge la limită și-și pierde răbdarea cu ei, dar sacrificiile sale sunt răsplătite la final, când copii îi pregătesc o surpriză extraordinară.
Așadar, poveștile pentru copii nu sunt doar simple cuvinte așternute pe hârtie – elene poartă în lumi magice, unde imaginația prinde aripi, dar ne și învață lecții prețioase de viață. Fiecare poveste citită de părinți împreună cu copiii reprezintă un dar pe care trebuie să-l prețuim cum se cuvine. Poveștile ne oferă clipe de râs și momente minunate care rămân pentru totdeauna în inimile celor mici.
