Fiecare copil învață diferit – aceasta este o realitate pe care atât părinții, cât și educatorii o observă zilnic în interacțiunea cu cei mici. În timp ce unii copii rețin informațiile cu ușurință atunci când le văd reprezentate vizual în hărți, diagrame sau imagini, alții au nevoie să asculte explicații detaliate sau să fie implicați în activități practice pentru a înțelege cu adevărat conceptele. Recunoașterea acestor stiluri de învățare este esențială pentru a identifica și valorifica punctele forte ale fiecărui elev și pentru a permite adulților să adapteze metodele educaționale la nevoile specifice ale copiilor.
În acest articol vom explica în ce constau cele opt stiluri de învățare, vom afla diferențele fundamentale dintre ele și vom prezenta strategii practice pentru a ajuta fiecare copil să învețe mai bine.
Stiluri de învățare (preponderent senzoriale)
Stilurile de învățare senzoriale se bazează pe modalitățile prin care copiii primesc și procesează informațiile din mediul înconjurător, folosind simțurile lor primare. Aceste stiluri – vizual, auditiv, prin citire/scris și kinestezic – reflectă canalele preferate prin care creierul asimilează cel mai eficient cunoștințele noi.
Modelul VARK, dezvoltat de Neil Fleming în 1987, este unul dintre cele mai utilizate și recunoscute cadre pentru înțelegerea stilurilor de învățare senzorială. Acronimul VARK provine de la cele patru modalități principale prin care indivizii preferă să primească și să proceseze informațiile: Visual (vizual), Auditory (auditiv), Read/Write (citire/scris) și Kinesthetic (kinestezic).
Deși majoritatea oamenilor folosesc o combinație a acestor stiluri, de obicei unul dintre ele predomină.
Recunoașterea stilului senzorial predominant al unui copil permite părinților și educatorilor să aleagă materiale și metode de învățare care se potrivesc natural modului în care creierul său procesează informațiile, reducând frustrarea și accelerând învățarea.
Stilul de învățare vizual
Copiii cu stil de învățare vizual procesează și rețin informațiile cel mai eficient atunci când acestea sunt prezentate sub formă de imagini, diagrame, grafice, hărți conceptuale sau culori. Aceștia tind să-și creeze în minte reprezentări vizuale ale conceptelor și preferă să vadă informațiile înainte de a le înțelege complet.
În timpul citirii, copilul vizual își imaginează scenele descrise, iar atunci când ascultă o explicație, poate avea dificultăți în concentrare dacă nu există suport vizual. Notițele lui sunt de obicei pline de desene, scheme și culori care îl ajută să organizeze informațiile.
Stilul de învățare auditiv
Elevii cu stil de învățare auditiv asimilează cel mai bine informațiile prin ascultare și conversație. Aceștia excelează atunci când pot participa la discuții, pot asculta explicații verbale sau pot recita cu voce tare ceea ce învață.
Spre deosebire de copilul care are nevoie să vadă informațiile pentru a le înțelege, copilul auditiv preferă să asculte explicații orale. El tinde să repete informațiile în gând sau cu voce tare pentru a le memora și beneficiază de pe urma discuțiilor în grup sau a sesiunilor de studiu în care poate verbaliza ceea ce a învățat.
În general, elevii auditivi pot avea dificultăți cu sarcinile de scriere extinsă sau cu materialele pur vizuale fără explicații verbale.
Stilul de învățare prin citire/scris
Copiii care preferă stilul de învățare prin citire și scris procesează informațiile cel mai eficient atunci când interacționează cu textul scris. Aceștia excelează la citirea independentă, luarea de notițe elaborate și scrierea de rezumate sau eseuri pentru a consolida înțelegerea.
Dacă elevii vizuali preferă diagrame și imagini, elevii cu stil de învățare citire/scris se simt confortabil cu cuvintele scrise și cu paragrafe dense de informații. Ei tind să creeze liste, să sublinieze texte, să scrie comentarii în marginea paginilor și să reformuleze informațiile în cuvintele lor proprii pentru a le înțelege mai bine.
Stilul de învățare kinestezic (tactil)
Elevii kinestezici învață cel mai bine prin mișcare, experimentare directă și implicare fizică în procesul de învățare. Aceștia simt nevoia să manipuleze obiecte, să efectueze experimente practice și să fie activi fizic pentru a procesa și reține informațiile. Pentru ei învățarea practică este cheia succesului, în schimb statul nemișcat la birou pentru perioade lungi este extrem de dificil, iar simpla ascultare sau citire nu este suficientă pentru înțelegerea profundă a conceptelor.
Acești copii excelează în activități precum experimente științifice, proiecte de construcție, demonstrații practice și jocuri de rol. Ei tind să gesticuleze când vorbesc, să folosească obiecte fizice pentru a rezolva probleme matematice și să învețe mai bine când pot include mișcarea în procesul de studiu.
Stiluri cognitive & alte tipologii cunoscute în educație
Dincolo de preferințele senzoriale, copiii diferă și în modul în care procesează cognitiv informațiile pe care le primesc. Stilurile cognitive se referă la strategiile mentale și la abordările pe care copiii le folosesc pentru a înțelege, organiza și aplica cunoștințele. Acestea includ preferințele pentru reflecție versus acțiune, pentru analiză logică versus intuiție și pentru procesare secvențială versus globală.
Spre deosebire de stilurile senzoriale care descriu canalele de intrare a informației, stilurile cognitive descriu modul în care copiii gândesc despre și lucrează cu informațiile după ce le-au primit. Aceste diferențe cognitive sunt la fel de importante ca preferințele senzoriale și explică de ce doi copii pot vedea aceeași demonstrație vizuală sau pot asculta aceeași explicație, dar pot avea experiențe de învățare complet diferite.
Unii copii au nevoie de timp mai îndelungat de a reflecta înainte de a acționa, în timp ce alții învață mai bine prin experimentare directă. Unii caută structuri logice și secvențe clare, în timp ce alții fac conexiuni intuitive și văd imaginea de ansamblu. Recunoașterea acestor diferențe cognitive ajută adulții să înțeleagă modul natural în care fiecare copil gândește și rezolvă probleme.
Stilul de învățare reflexiv
Elevii cu stil de învățare reflexiv preferă să observe, să analizeze și să reflecteze asupra informațiilor înainte de a acționa sau de a-și forma opinii. Aceștia au nevoie de timp pentru a procesa ceea ce învață și nu se simt confortabil să răspundă imediat la întrebări sau să participe spontan la discuții.
Spre deosebire de elevii activi care învață prin încercare și experiență directă, copiii reflexivi preferă să ia notițe detaliate și să gândească profund înainte de a se implica.
Ei excelează în sarcinile care le permit să lucreze independent, să cerceteze în profunzime un subiect și să-și formuleze gândurile înainte de a le împărtăși. Acești elevi pot părea retrași sau mai puțin participativi în clasă, dar acest lucru nu înseamnă că nu sunt implicați, ci înseamnă că ei procesează informațiile intern.
Stilul de învățare activ
Copiii cu stil de învățare activ preferă să învețe prin acțiune directă, experimentare și implicare imediată. Aceștia nu se mulțumesc să asculte pasiv sau să citească despre concepte, ei au nevoie să testeze, să încerce și să experimenteze personal pentru a înțelege cu adevărat.
Spre deosebire de elevii reflexivi care preferă să observe mai întâi, copiii activi se aruncă direct în sarcini, învățând din încercările lor și din feedback-ul imediat pe care îl primesc. Ei prosperă în medii de învățare colaborative, în proiecte de grup, în simulări și în activități care le permit să aplice imediat ceea ce învață.
Acești elevi pot avea dificultăți cu lecțiile teoretice lungi sau cu sarcinile care necesită reflecție îndelungată fără acțiune.
Stilul de învățare logic/analitic
Elevii cu stil de învățare logic sau analitic abordează informațiile în mod sistematic, căutând modele, relații de tip cauză-efect și conexiuni logice între concepte. Aceștia excelează la rezolvarea de probleme complexe, la gândirea critică și la înțelegerea structurilor abstracte.
Spre deosebire de elevii care învață mai bine prin povești sau exemple personale, copiii logici preferă să vadă raționamentul din spatele conceptelor, să urmeze proceduri pas cu pas și să înțeleagă principiile fundamentale care guvernează o disciplină.
Ei tind să pună multe întrebări despre „de ce” și „cum” și să creeze sisteme de organizare a informațiilor. Acești elevi sunt atrași de matematică, științe, programare și orice domeniu care implică gândire structurată.
Stilul de învățare secvențial
Copiii cu stil de învățare secvențial procesează informațiile cel mai eficient atunci când acestea sunt prezentate într-o ordine logică, pas cu pas. Aceștia au nevoie să înțeleagă fiecare etapă înainte de a trece la următoarea și preferă să urmeze proceduri clare și structurate.
Ei învață din manuale, le place să urmărească tutoriale sau să participe la cursuri, deoarece aceste formate oferă o cale clară de urmat. În schimb, acești elevi pot deveni frustrați când informațiile sunt prezentate dezordonat sau când sunt forțați să înțeleagă concepte avansate înainte de a stăpâni fundamentele.
Stilul de învățare secvențial corespunde modului natural în care creierul uman organizează și asimilează informațiile noi. Din punct de vedere cognitiv, creierul uman este predispus să identifice structuri logice și să creeze legături între concepte, construind cunoștințele într-o manieră progresivă. Abordarea secvențială valorifică această tendință cognitivă naturală, permițând elevilor să dezvolte o structură mentală organizată și coerentă care susține atât înțelegerea profundă, cât și memorarea pe termen lung a informațiilor.
Cum recunoști stilul de învățare al copilului tău?
Recunoașterea stilului de învățare al copilului este esențială pentru a-l ajuta să se dezvolte cel mai bine. Totuși, acest proces necesită timp, răbdare și o abordare sistematică care combină observația directă cu experimentarea ghidată.
Observarea comportamentului natural al copilului și recunoașterea semnelor specifice fiecărui stil de învățare
Primul pas în recunoașterea stilului de învățare al copilului tău este observarea atentă a comportamentelor spontane în diverse contexte. Acordă atenție modului în care copilul tău interacționează cu informațiile noi în situații cotidiene, nu doar în timpul temelor:
- Un copil cu stil vizual – va desena frecvent pentru a-și exprima ideile, vafi atras de cărți cu ilustrații bogate, își amintesc fețele mai bine decât numele și observă detalii vizuale pe care alții le ratează.
- Copiii auditivi – vorbesc adesea singuri când se joacă, pun multe întrebări, au un vocabular bogat pentru vârsta lor, cântă frecvent, repetă instrucțiunile cu voce tare și par să rețină ușor melodii sau povești auzite.
- Copiii kinestezici – sunt în permanentă mișcare, preferă jocurile active, manipulează constant obiecte și par să învețe cel mai bine când pot atinge și experimenta direct. Ei au nevoie de pauze frecvente în timpul studiului, gesticulează când vorbesc, excelează la sport sau dans și pot părea neatenți când trebuie să stea nemișcați pentru perioade lungi.
- Copiii care învață prin citire/scris – creează liste, preferă să citească singuri în loc să li se citească, scriu frecvent povești sau jurnale și au notițe detaliate.
Utilizarea chestionarelor adaptate vârstei
Pentru copiii mai mari, de la 10-12 ani în sus, chestionarul VARK adaptat pentru copii și adolescenți poate fi extrem de util. Aceste chestionar conține o serie de întrebări sau scenarii practice care te pot ajuta să înțelegi preferințele naturale de învățare ale copilului.
Este esențial să înțelegem că nu există răspunsuri corecte sau greșite în aceste chestionare. Fiecare copil este unic, iar scopul acestor chestionare este doar de a identifica modalitățile naturale prin care copilul procesează și reține cel mai bine informațiile. Rezultatele acestor chestionare ar trebui privite ca un punct de plecare pentru discuție, nu ca un verdict definitiv, mai ales că, în timp, copiii își pot schimba stilurile de învățare.
IMPORTANT DE ȘTIUT!
Deși mulți copii rămân relativ constanți în preferințele lor de învățare pe parcursul anilor de școală, este important să înțelegem că stilurile de învățare pot evolua și se schimbă în funcție de vârstă, experiențele educaționale și mediul de învățare. De exemplu, un copil care în clasele primare învăța predominant kinestezic, prin joacă și manipulare de obiecte, poate dezvolta în ciclul gimnazial o preferință mai accentuată pentru citire și scriere. Din acest motiv, părinții și educatorii ar trebui să fie atenți la evoluția preferințelor de învățare ale copilului și să fie deschiși la adaptarea metodelor de sprijin pe parcursul dezvoltării sale.
De asemenea, trebuie să ținem cont și de faptul că foarte puțini copii se încadrează perfect într-un singur stil de învățare. Majoritatea au un stil dominant, dar manifestă caracteristici ale mai multor stiluri. De exemplu, un copil poate fi predominant vizual, adorând diagramele și imaginile colorate, dar poate răspunde pozitiv și la discuții sau la activități practice. Alți copii sunt elevi multimodali, ceea ce înseamnă că manifestă două sau mai multe preferințe de învățare la intensități aproximativ egale. Acești elevi pot avea nevoie de o combinație echilibrată de metode vizuale, auditive și kinestezice pentru a învăța optim.
Nu în ultimul rând, trebuie reținut faptul că, deși poate fi tentant ca odată ce ai identificat stilul de învățare al copilului tău, să folosești exclusiv metode care corespund acelui stil, aceasta nu este abordarea cea mai benefică. În realitate, expunerea la diverse strategii de învățare îmbogățește experiența educațională a copilului și îl pregătește mai bine pentru diverse situații de învățare pe care le va întâlni în viață. Diversificarea metodelor de învățare consolidează cunoștințele pe de o parte, iar pe de altă parte dezvoltă flexibilitatea cognitivă a copilului, pregătindu-l să se adapteze la diferite contexte educaționale și profesionale în viitor.
Sugestii practice pentru fiecare stil
Iată câteva sfaturi practice pentru fiecare stil de învățare:
Pentru copiii cu stil de învățare vizual
Copiii vizuali asimilează cel mai bine informațiile când acestea sunt prezentate în modalități atractive și memorabile din punct de vedere vizual. Iată cum îi poți ajuta:
1. Transformă conceptele în imagini. Încurajează copiii să creeze diagrame, grafice, hărți mentale sau desene care să ilustreze conceptele învățate și care arată conexiunile între idei și relațiile dintre diferite concepte.
2. Folosește-te de culori. Învață elevii să folosească markere colorate pentru a evidenția diferite tipuri de informații în notițe. De exemplu, poate folosi galbenul pentru definiții, verdele pentru exemple, iar roșu pentru informații importante. Această codificare prin culori face notițele mai atractive vizual și mai ușor de memorat.
3. Utilizează materiale digitale. Lasă-i să urmărească videoclipuri educaționale, să vizualizeze infografice, prezentări animate și imagini ilustrative. Aceste instrumente vizuale ajută la descompunerea subiectelor complexe și le fac mai accesibile și mai interesante.
4. Amenajează un colț de studiu cu postere educaționale și panouri unde copiii pot lipi notițe vizuale sau diagrame pe care le creează.
Pentru copiii cu stil de învățare auditiv
Copiii auditivi învață cel mai eficient prin sunet, conversație și ascultare activă. Iată strategii practice pentru ei:
1. Pune-l pe copil să explice cu voce tare ceea ce a învățat, să-și citească notițele cu voce tare sau să discute despre temele studiate. Această metodă îi ajută să proceseze și să rețină informațiile mai ușor.
2. Folosește înregistrări audio. O idee bună este să te înregistrezi citind din manual sau explicând concepte dificile, apoi să lași copilul să reasculte aceste înregistrări în timpul studiului individual. De asemenea, lasă-l să asculte podcasturi educaționale pentru copii, cărți audio sau materiale educaționale în format audio care se potrivesc tematicii studiate. Această metodă funcționează excelent pentru memorarea informațiilor.
3. Fă rime și melodii. Aceasta este o metodă potrivită în special pentru copiii mai mici. Transformarea informațiilor care trebuie memorate în rime, melodii sau cântece simple poate fi extrem de eficientă pentru copiii auditivi, pe lângă faptul că este mult mai plăcută.
Pentru copiii cu stil de învățare kinestezic
Copiii kinestezici au nevoie de mișcare, manipulare și experiențe practice pentru a învăța optim. Iată cum îi poți ajuta:
1. Integrează mișcarea în studiu. Lasă copilul să se plimbe prin cameră în timp ce repetă informațiile, să folosească o minge anti-stres sau să facă pauze scurte de mișcare la fiecare 15-20 de minute. Mișcarea îi ajută să rămână concentrați și să proceseze informațiile.
2. Folosește obiecte pe care copilul le pot manipula. Pentru matematică, este ideal să folosești cuburi, jetoane sau alte obiecte concrete. Pentru științe, este important să faceți experimente simple acasă, iar pentru limba română sau limbile străine, creează cuvinte din litere magnetice sau din plastilină. Aceste experiențe tactile consolidează înțelegerea.
3. Împarte timpul de studiu în segmente scurte de 15-20 de minute, alternate cu pauze active. Această structură previne frustrarea și menține energia copilului la nivel optim.
4. Ori de câte ori este posibil, leagă învățarea de experiențe reale. Vizitează muzee, fă experimente în bucătărie pentru a învăța despre chimie, măsoară obiecte din casă pentru matematică și fă diverse proiecte practice.
Pentru copiii cu stil de învățare prin citire/scris
Copiii care învață prin citire și scris procesează cel mai bine informațiile prin interacțiunea cu textul scris. Iată ce poți face pentru ei:
1. Învață-i să-și ia notițe organizate în timpul citirii. Ajută-i să-și construiască un sistem personal de notare care funcționează pentru ei: cu titluri, subtitluri, puncte importante și exemple.
2. Creează liste și scheme, apoi pune-i să facă un rezumat la ce a învățat. Organizarea informațiilor în liste, tabele și scheme îi ajută pe copii să vadă relațiile dintre concepte și să le memoreze mai ușor. După fiecare lecție sau capitol citit, cere-le să scrie un rezumat scurt în cuvintele lor pentru a consolida înțelegerea și îmbunătăți capacitatea de sinteză.
3. Învață copiii să citească cu creionul în mână, să sublinieze pasajele importante, să facă notițe pe marginea paginilor, să scrie întrebări sau comentarii. Această interacțiune activă cu textul îmbunătățește semnificativ înțelegerea și memorarea.
4. Transformă vizualul în text. Când copilul întâlnește diagrame, imagini sau prezentări vizuale, ajută-l să le transforme în texte scrise.
Pentru copiii cu stil de învățare reflexiv
Copiii reflexivi au nevoie de timp pentru a observa, analiza și procesa informațiile înainte de a acționa sau de a-și forma opinii. Iată care este cea mai bună abordare cu acești copii:
1. Oferă timp pentru gândire. Nu presa copiii să răspundă imediat la întrebări sau să participe spontan la discuții. Anunță-i dinainte despre subiectele care vor fi discutate, oferindu-le astfel timp să se gândească și să se pregătească. Lasă-i să exploreze subiectele în profunzime și în propriul ritm, fără presiunea timpului.
2. Încurajează-i să țină un jurnal în care să-și noteze observații, întrebări și gânduri personale despre ceea ce învață.
Pentru copiii cu stil de învățare activ
Copiii activi învață cel mai bine prin acțiune directă, experimentare și implicare imediată, astfel este important pentru ei să încerce, să testeze și să exploreze imediat conceptele noi. Ei vor învăța din încercări, greșeli și din feedback-ul imediat pe care îl primesc din experiențele practice. Iată ce poți face pentru ei:
1. Învață-i prin simulări și jocuri de rol. Cel mai bine este ca învățarea să aibă loc în scenarii interactive, de exemplu jucându-vă de-a magazinul pentru a învăța să adune și să scadă la matematică, de-a reporterii pentru limba română sau de-a oamenii de știință pentru științe naturale.
2. Aplică imediat cunoștințele. De exemplu, dacă învață despre geometrie, măsurați împreună camera sau calculați suprafața grădinii. Această aplicare directă consolidează învățarea.
3. Redu teoria. Alternează scurtele explicații teoretice cu perioade extinse de practică și aplicare. Copiii activi au dificultăți cu lecțiile teoretice lungi fără componente practice.
Pentru copiii cu stil de învățare logic/analitic
Copiii logici abordează informațiile sistematic, căutând modele, relații cauză-efect și conexiuni logice, de aceea ei au nevoie de mai multe explicații. Ei nu vor accepta explicații de genul „așa este” sau „asta este regula”, ei trebuie să înțeleagă cum funcționează un concept, care este logica din spatele unei reguli sau cum se leagă o idee de alta. Iată câteva strategii care funcționează pentru acești copii:
1. Învață-i conceptele de bază. La fel ca elevii cu stil de învățare secvențial, copiii logici au nevoie să înțeleagă fundamentele. De aceea este bine să organizezi materialul de învățat într-o manieră logică și secvențială, arătând clar cum fiecare piesă se îmbină în puzzle-ul mai mare. Folosește diagrame care arată relațiile de tip cauză-efect.
2. Provoacă-i cu puzzle-uri, probleme de logică, enigme matematice sau scenarii care necesită gândire critică și analiză. Acești copii vor adora să găsească soluții la probleme complicate.
3. Pentru acești copii este important să identifice tiparele, să caute reguli, similitudini și diferențe între concepte. Ei trebuie să știe cum conceptele dintr-o materie se leagă de cele din alta și cum se aplică în viața reală.
Pentru copiii cu stil de învățare secvențial
Copiii secvențiali procesează informațiile cel mai eficient când acestea sunt prezentate într-o ordine logică, pas cu pas. Iată cum îi poți ajuta:
1. Împarte orice subiect nou în pași mici, logic ordonați. Asigură-te că înțeleg fiecare etapă înainte de a trece la următoarea. Folosește liste numerotate sau scheme pas-cu-pas pentru a face progresul vizibil și clar.
2. Repetă conceptele învățate înainte de a avansa cu altele noi. Memoria joacă un rol crucial în învățarea secvențială, deoarece copiii trebuie să rețină informațiile anterioare pentru a le conecta cu conceptele noi. Din acest motiv, este necesar să folosești tehnici precum repetarea regulată și dispozitive mnemonice pentru a îmbunătăți reținerea informațiilor înainte de a introduce concepte noi.
3. Nu prezenta concepte avansate înainte ca fundamentele să fie solide. Dacă copilul întâmpină dificultăți cu un concept nou, întoarce-te și consolidează etapele anterioare înainte de a continua.
4. Ajută-i să vadă imaginea de ansamblu. O provocare frecventă a învățării secvențiale este concentrarea excesivă asupra detaliilor individuale, fără a percepe contextul general. Pentru a depăși acest obstacol, fă pauze pentru a recapitula și a arăta copilului cum toate piesele individuale se îmbină în imaginea completă. Folosște metode vizuale (hărți conceptuale sau diagrame) care arată conexiunile dintre toate etapele învățate.
5. Respectă ritmul natural. O altă capcană este tendința de a avansa prea rapid prin material, însă este esențial să înțelegem că elevii secvențiali au nevoie să-și acorde timp suficient pentru a înțelege profund fiecare concept înainte de a progresa.
6. Creeză planuri de studiu structurate. O strategie bună este să ajuți copiii secvențiali să-și organizeze studiul pe termen lung prin planuri săptămânale sau lunare care arată clar ce trebuie învățat și în ce ordine. Această viziune de ansamblu organizată le oferă securitate și direcție clară.
Așadar, înțelegerea stilurilor de învățare ale copiilor nu înseamnă o etichetare rigidă. Ea are scopul de a identifica modul natural în care un copil procesează informațiile și de a adapta metodele de învățare în consecință. Creierul uman este extraordinar de adaptabil, iar expunerea copiilor la diverse metode de învățare îi ajută să-și pună în valoare calitățile, să aibă mai multă încredere în ei înșiși, să-și dezvolte curiozitatea și pasiunea pentru cunoaștere.
Citeste si:
Cum să integrezi educația non-formală în programul Școala Altfel
Săptămâna Verde: tabere educaționale în natură pentru copii de 8-14 ani
Sursa foto: Vecteezy.com
