În ziua de azi, copiii sunt puși adesea în situația de a lua decizii rapide, de a rezolva probleme complexe, de a face diferența între informațiile reale și cele înșelătoare și de a colabora eficient cu cei din jur. În acest context, devine din ce în ce mai important să le cultivăm gândirea critică, să-i învățăm să separe emoțiile de fapte și să privească o situație din mai multe perspective, fără a se bloca într-un singur mod de a gândi. Metoda pălăriilor gânditoare este un instrument simplu și ușor de aplicat care face exact acest lucru: îi ajută să structureze procesul de analiză, să se gândească la o problemă din 6 moduri diferite și să ia decizii eficiente.
În acest articol vom afla cum funcționează această metodă și cum poate fi folosită în activitățile de la clasă sau acasă, pentru a dezvolta gândirea flexibilă și abilitățile de rezolvare a problemelor.
Ce este metoda pălăriilor gânditoare (six thinking hats)?
Metoda pălăriilor gânditoare este un mod simplu și organizat de a analiza o problemă. Concret, procesul de gândire este împărțit în șase stiluri diferite, fiecare reprezentat printr-o pălărie colorată. Ideea principală este să separăm clar tipurile de gândire – cea bazată pe fapte, cea emoțională, critică, optimistă, creativă și cea de organizare – pentru a înțelege mai bine situația și a lua decizii mai bune.
În loc să gândim în toate aceste feluri în același timp, lucru care poate deveni obositor și confuz, metoda ne încurajează să „purtăm” pe rând fiecare pălărie și să ne concentrăm doar pe un singur stil de gândire pentru câteva momente.
Astfel, lucrurile devin mai clare, discuțiile în grup sunt mai liniștite și constructive, iar nicio idee importantă nu este trecută cu vederea.
De la cine a pornit metoda: Edward de Bono și gândirea laterală
Metoda pălăriilor gânditoare a fost dezvoltată de Dr. Edward de Bono, un psiholog, medic și filozof născut în Malta. El a fost doctor în medicină și științe juridice, ocupând de-a lungul carierei sale profesionale mai multe posturi de profesor la diverse universități, inclusiv Oxford și Harvard. Dr. Edward de Bono este recunoscut internațional ca fiind creatorul conceptului de ”gândire laterală” (în anii 1960) și primul care a recomandat predarea subiectului ”gândirea” în școli.
Conceptul de „gândire laterală” descrie procesul de rezolvare a problemelor prin abordări neconvenționale și indirecte, spre deosebire de gândirea verticală, logică și secvențială care urmează o traiectorie lineară.
Gândirea laterală ne face să privim dincolo de ceea ce este evident, să descoperim conexiuni surprinzătoare și soluții neconvenționale.
Edward de Bono considera că insistând mereu pe aceleași căi familiare de gândire nu facem altceva decât să ne adâncim în rutină, fără să ne conducă spre noi orizonturi. El spunea că „Nu poți săpa o groapă într-un loc diferit săpând aceeași groapă mai adânc”, ceea ce înseamnă că dacă folosești aceeași metodă nu vei ajunge niciodată într-o direcție nouă, indiferent cât de mult efort depui. Dimpotrivă, trebuie să vii cu idei noi, cu abordări diferite pentru a avea rezultate mai eficiente.
De Bono identifica șase piloni fundamentali ai gândirii laterale:
- Reorientarea – Să-ți orientezi atenția în mod deliberat către zone neexplorate, unde pot înflori idei proaspete și oportunități neașteptate.
- Interogarea – Să pui la îndoială metodele consacrate pentru a deschide uși către posibilități alternative.
- Diversificarea – Să investighezi mai multe drumuri și scenarii posibile în căutarea soluțiilor.
- Stimulul neașteptat – Să adaugi elemente aparent străine pentru a declanșa gândire nouă și neconvențională.
- Contestarea – Să subminezi certitudinile și premisele acceptate pentru a elibera perspective noi, proaspete.
- Culegerea și rafinarea – Procesul dublu de a genera fără inhibiții idei valoroase, urmat de transformarea lor metodică în soluții aplicabile.
În 1985, de Bono a publicat cartea „Six Thinking Hats”, prezentând lumii această metodă revoluționară care avea să transforme modul în care organizațiile, educatorii și indivizii abordează procesul de luare a deciziilor.
Viziunea lui de Bono era simplă: creierul uman nu este conceput să gândească în multiple direcții simultan cu eficiență maximă, iar separarea deliberată a diferitelor moduri de gândire poate elibera potențialul nostru cognitiv deplin.
Metoda sa este astăzi pusă în practică de corporații multinaționale, instituții educaționale și organizații guvernamentale din întreaga lume.
Principii de bază: o metodă de stimulare a creativității și de luare a deciziilor
Fundamentul metodei pălăriilor gânditoare se sprijină pe câteva principii psihologice și cognitive esențiale. Iată care sunt acestea:
1. Separarea tipurilor de gândire – în loc să amestecăm faptele cu emoțiile, critica cu optimismul sau analiza cu creativitatea, metoda ne cere să explorăm fiecare perspectivă în mod izolat și sistematic. Acest lucru reduce confuzia mentală și permite o explorare mai profundă a fiecărui aspect.
2. Gândirea paralelă – toți participanții la o discuție „poartă” aceeași pălărie simultan, ceea ce înseamnă că toată lumea gândește în același mod la același moment. Acest lucru elimină ego-ul și dezbaterile sterile, transformând discuția într-un efort colaborativ de explorare.
3. Vizualizarea – folosirea culorilor specifice pentru fiecare tip de gândire face metoda memorabilă, accesibilă și ușor de aplicat, chiar și pentru copii. Această componentă vizuală transformă concepte abstracte în instrumente concrete și tangibile.
Împreună, aceste principii au rolul de a crea un cadru care stimulează creativitatea, îmbunătățește comunicarea în grup, reduce timpul necesar luării deciziilor și asigură că toate perspectivele sunt luate în considerare înainte de a ajunge la o concluzie.
Cum se aplică metoda în practică: de ce unii folosesc „metoda pălăriilor de gândire”, iar alții „metoda celor 6 pălării gânditoare”?
Aplicarea practică a metodei este foarte flexibilă și poate fi adaptată la diverse contexte, de la sesiuni formale de brainstorming până la activități educative la grădiniță.
În esență, participanții „poartă” pe rând fiecare pălărie, fie literal (folosind pălării colorate fizice, mai ales în contexte educaționale cu copii), fie metaforic (prin simpla anunțare a culorii pălăriei curente).
Facilitatorul sau liderul discuției stabilește ordinea pălăriilor în funcție de contextul specific al problemei și ghidează grupul prin fiecare etapă, asigurându-se că toată lumea respectă limitele tipului de gândire asociat cu pălăria curentă.
Deși unele persoane se referă la „metoda pălăriilor de gândire” (accentuând procesul cognitiv), iar altele preferă „metoda celor 6 pălării gânditoare” (subliniind numărul și natura instrumentelor conceptuale), ambele denumiri sunt corecte și se referă la aceeași metodă dezvoltată de Edward de Bono.
Diferența de nume este doar o chestiune de limbă sau obișnuință locală. Tehnica în sine rămâne aceeași, indiferent cum o numești.
Semnificația și rolul fiecărei pălării gânditoare
Așa cum am menționat până acum, fiecare dintre cele șase pălării reprezintă un mod distinct de gândire prin care putem examina o problemă sau o situație.
Culorile au fost alese de Edward de Bono pentru a fi intuitive și memorabile, fiecare având o semnificație simbolică care facilitează înțelegerea și aplicarea metodei.
Iată care sunt cele 6 pălării și ce reprezintă fiecare:
Pălăria Albă – este cea care solicită informații cunoscute sau necesare. Cu alte cuvinte:„Faptele, doar faptele.”
Pălăria Roșie – semnifică sentimentele, bănuielile și intuiția. Folosind această pălărie, poți exprima emoții și sentimente și poți împărtăși temeri, aprecieri, antipatii, iubire și ură.
Pălăria Neagră – reprezintă riscurile, dificultățile, problemele care ar putea apărea în timpul procesului. Sub această pălărie te gândești ce ar putea merge prost, de ce s-ar putea să nu funcționeze.
Pălăria Galbenă – simbolizează strălucirea și optimismul. Sub această pălărie explorezi aspectele pozitive, cauți valoare și beneficii.
Pălăria Verde – se concentrează pe creativitate, posibilități, alternative și idei noi. Sub această pălărie poți exprima concepte și percepții noi.
Pălăria Albastră – se folosește pentru a gestiona procesul de gândire. Este mecanismul de control care asigură respectarea principiilor celor 6 Pălării Gânditoare.
Pălăria albă: gândirea neutră (faptele și informațiile)
Pălăria albă reprezintă gândirea obiectivă, neutră, bazată pe fapte. Când „purtăm” această pălărie, ne concentrăm exclusiv pe date, cifre, statistici și informații verificabile, lăsând la o parte opiniile, interpretările și emoțiile.
Este momentul în care ne punem întrebări esențiale:
- Ce informații avem la dispoziție?
- Ce date concrete susțin sau infirmă diferite opțiuni?
- Ce informații ne lipsesc și unde le putem găsi?
- Care sunt faptele dovedite, nu presupunerile?
Această pălărie ne învață disciplina de a separa faptele de ficțiune, realitatea de speculație.
În contexte educaționale, pălăria albă ajută elevii să identifice surse credibile de informații, să facă distincția între fapte și opinii și să dezvolte gândire critică bazată pe dovezi.
În mediul de afaceri sau pe plan personal, această pălărie te face să să începi procesul decizional cu o înțelegere solidă a realității, nu cu presupuneri nefondate. Este fundația pe care se construiește întregul proces de gândire și luare a deciziilor, pentru fără fapte solide, nu poți lua o decizie corectă.
Pălăria roșie: gândirea emoțională (sentimentele și intuiția)
Pălăria roșie ne lasă să ne exprimăm liber emoțiile, sentimentele și intuițiile fără să fie nevoie să le justificăm logic. Aceasta este pălăria care recunoaște că ființele umane nu sunt roboți raționali și că emoțiile joacă un rol legitim și adesea valoros în procesul de luare a deciziilor.
Când „purtăm” pălăria roșie, ne punem următoarele întrebări:
- Ce simt eu față de această situație?
- Ce-mi spune intuiția?
- Există ceva care mă neliniștește fără să pot explica exact de ce?
- Ce emoții îmi trezește fiecare opțiune?
Această pălărie este deosebit de importantă pentru că oferă un spațiu sigur și structurat pentru exprimarea emoțiilor, ceea ce poate preveni ca acestea să ne saboteze discuția sau decizia finală.
În educație, pălăria roșie validează experiența emoțională a copiilor și îi învață că sentimentele lor contează și merită să fie ascultate.
În medii profesionale, permite echipelor să recunoască tensiunile emoționale care altfel ar rămâne neexprimate dar ar influența totuși rezultatul.
Important este că, odată exprimate în cadrul structurat al pălăriei roșii, emoțiile pot fi recunoscute și luate în considerare fără a domina sau distorsiona întreaga discuție.
Pălăria neagră: gândirea critică (aspectele negative și riscurile)
Pălăria neagră reprezintă gândirea critică, prudentă. Cu alte cuvinte, este vocea rațiunii care ne protejează de luarea unor decizii pripite sau insuficient gândite, identificând potențialele probleme, riscuri, obstacole și consecințe negative.
Când „purtăm” această pălărie, rolul nostru este să căutăm punctele slabe ale unei idei sau soluții:
- Ce probleme ar putea apărea?
- Care sunt riscurile?
- De ce ar putea eșua această abordare?
- Ce am neglijat?
- Care sunt costurile ascunse?
Pălăria neagră este adesea cea mai naturală pentru mulți oameni deoarece suntem programați evolutiv să identificăm pericolele. Ne este foarte ușor să criticăm, însă atunci când facem acest lucru într-un mod structurat, această gândire poate deveni mai puțin toxică și mai productivă.
În educație, pălăria neagră îi învață pe elevi să gândească critic și să anticipeze probleme, fără a deveni cinici sau întotdeauna negativi.
În mediul profesional, pălăria neagră ajută la identificarea și gestionarea riscurilor, să știi la ce să te aștepți ca să te pregătești să repari atunci când apare efectiv problema.
Este esențial de înțeles că pălăria neagră nu este despre negativism gratuit. Dimpotrivă, este despre precauție și despre găsirea de soluții rapide la potențiale probleme.
Pălăria galbenă: gândirea optimistă (beneficiile și avantajele)
Pălăria galbenă este opusul pălăriei negre și reprezintă gândirea optimistă, constructivă și orientată către beneficii.
Când „purtăm” această pălărie, ne gândim la aspectele pozitive, avantajele, oportunitățile și motivele pentru care o idee sau soluție merită considerată. Întrebările concrete pe care le punem sub această pălărie sunt:
- Care sunt beneficiile?
- De ce merită să facem asta?
- Ce oportunități se deschid?
- Cum ar putea această abordare să îmbunătățească situația?
- Ce valoare aduce?
Pălăria galbenă necesită uneori un efort conștient, mai ales pentru persoanele înclinate natural spre gândire critică, dar este absolut esențială pentru echilibrarea perspectivei.
Fără pălăria galbenă, riscăm să ne panicăm, să vedem doar pericole și nicio decizie nu pare suficient de bună.
În contexte educaționale, această pălărie cultivă optimismul constructiv și îi învață pe copii să caute oportunități în provocări.
În mediul profesional, este folosită pentru ca echipele să nu piardă din vedere potențialul pozitiv al ideilor noi, chiar și atunci când există riscuri.
Este important, însă, ca pălăria galbenă să fie realistă și bazată pe logică. Trebuie să înțelegem că nu este despre speranță oarbă sau optimism nejustificat, ci despre identificarea valorii și a beneficiilor potențiale.
Pălăria verde: gândirea creativă (ideile noi și soluțiile alternative)
Pălăria verde este despre creativitate și inovație. Este de fapt, gândirea laterală, care ne împinge spre explorarea de alternative și generarea de idei noi și neconvenționale.
Când „purtăm” această pălărie, ne dăm voie să gândim outside-the-box și să explorăm posibilități care la prima vedere pot părea neobișnuite sau chiar absurde. Întrebările potrivite pentru această pălărie sunt:
- Ce alte soluții există?
- Cum am putea aborda această problemă complet diferit?
- Dacă nu am avea nicio constrângere, cum ar arăta soluția ideală?
- Ce ar face cineva din cu totul altă industrie sau cultură?
Pălăria verde ne invită să apelăm la creativitate și să uităm pentru moment de toate celelalte tipuri de gândire, mai ales de cea critică a pălăriei negre. Doar în acest fel, dăm voie ideilor să apară, fără teama de a fi judecați.
În educație, pălăria verde este deosebit de valoroasă, cultivând imaginația copiilor și învățându-i că există întotdeauna mai multe modalități de a aborda o problemă.
În contexte profesionale, această pălărie poate debloca inovații și soluții pe care gândirea convențională nu le-ar fi descoperit niciodată.
Pălăria albastră: gândirea de control (managementul procesului)
Pălăria albastră ocupă o poziție specială în cadrul metodei. În timp ce celelalte cinci pălării se ocupă de CE gândim, pălăria albastră se ocupă de CUM gândim.
Este pălăria coordonatorului, care asigură că procesul se desfășoară ordonat și productiv.
Când „purtăm” această pălărie, trebuie să avem imaginea de ansamblu și să ne întrebăm:
- Ce încercăm să realizăm?
- Care sunt obiectivele noastre?
- Ce am realizat până acum în discuție?
- Care este următoarea etapă?
- Care sunt concluziile?
Pălăria albastră stabilește obiectivele la început, ghidează tranziția de la o pălărie la alta, păstrează disciplina procesului și sintetizează la final concluziile și deciziile.
În contexte educaționale, profesorul poartă adesea pălăria albastră, ghidând elevii prin fiecare etapă și ajutându-i să înțeleagă structura metodei.
În medii profesionale, pălăria albastră este cea a liderului, a managerului de proiect.
Fără pălăria albastră, discuția riscă să devină haotică, iar beneficiile metodei să se piardă.
Citește și: 8 stiluri de învățare explicate simplu pentru părinți și cadre didactice
Cum aplici metoda pălăriilor gânditoare pas cu pas? (exemple practice)
Această metodă poate fi aplicată oriunde, în sala de clasă, la birou sau în familie. Este extrem de flexibilă, însă aplicarea sa presupune înțelegerea rolului fiecărei pălării și o practică constantă.
Etapele metodei: de la prezentarea problemei la luarea deciziei
Aplicarea metodei pălăriilor gânditoare urmează o structură clară în cinci etape principale.
Etapa 1 – Stabilirea contextului (Pălăria Albastră inițială). Înainte de a începe, se definește problema sau decizia care trebuie luată. Liderul stabilește obiectivele sesiunii și decide ordinea pălăriilor, care poate varia în funcție de natura problemei.
Etapa 2 – Colectarea informațiilor (Pălăria Albă). Grupul începe aproape întotdeauna cu pălăria albă, clarificând faptele cunoscute, identificând ce informații lipsesc și stabilind o bază obiectivă de la care să se pornească. Această etapă previne discuțiile bazate pe presupuneri sau informații incorecte.
Etapa 3 – Explorarea perspectivelor (Pălăriile Roșie, Neagră, Galbenă și Verde). Grupul explorează pe rând dimensiunea emoțională a problemei, identifică riscurile și aspectele negative, beneficiile și oportunitățile și soluțiile creative. Ordinea pălăriilor se poate schimba pe măsură ce discuțiile progresează.
Etapa 4 – Sintetizarea și decizia (Pălăria Albastră finală). După explorarea tuturor perspectivelor, Pălăria Albastră sintetizează informațiile și ghidează grupul către o decizie finală sau un plan de acțiune.
Etapa 5 – Documentarea și acțiunea. Se documentează concluziile, se stabilesc pașii următori și se atribuie responsabilități clare. Această etapă asigură că procesul de gândire se transformă în acțiune concretă.
Exemple de utilizare în educație (pentru elevi și profesori)
În contexte educaționale, metoda pălăriilor gânditoare este un instrument pedagogic extraordinar de versatil, putând fi folosită în mai multe feluri. De la analiza unui text literar și până la rezolvarea unui conflict între elevi, această metodă poate extrem de eficientă pentru a ajunge la un rezultat optim.
De exemplu, atunci când este folosită la analiza unei opere literare, profesorul poate ghida elevii prin fiecare pălărie pentru a înțelege mai bine textul:
- Elevii care sunt Pălăria Albă vor prezenta ce se întâmplă efectiv în poveste, care sunt faptele.
- Cei cu Pălăria Roșie spun ce au simțit când au citit această scenă, ce le-a plăcut, ce cred despre personaje.
- Elevii cu Pălăria Neagră vorbesc despre ce s-a întâmplat rău în povestire, ce decizii proaste au luat personajele și ce consecințe negative au apărut.
- Elevii cu Pălăria Galbenă se gândesc la lucurile pozitive pe care le putem învăța din poveste sau care sunt calitățile personajelor.
- Cei cu Pălăria Verde încearcă să se gândească la un alt final al poveștii, la ce alte alegeri ar fi putut face personajele.
- Elevii cu Pălăria Albastră concluzionează, rezumă tot ce s-a discutat și spun ce au învățat din această analiză.
La rezolvarea unui conflict apărut între copii, aceștia vor identifica mai întâi faptele (Albă), își vor exprima sentimentele (Roșie), spun ce a mers prost (Neagră), care sunt punctele bune din această situație (Galbenă), spun ce ar trebui să facă mai bine data viitoare (Verde) și stabilesc un plan de acțiune concret (Albastră).
Alte situații posibile pentru a folosi „metoda pălăriilor gânditoare” la clasă sunt:
- Pentru a compara două texte
- Pentru a discuta alegerile pe care le-a făcut (sau trebuie să le facă) un personaj din poveste
- Pentru a discuta diverse teme sociale (discutarea legilor, deciziilor luate de lideri, protejarea Pământului, etc)
Metoda pălăriilor gânditoare în grădiniță (activități creative și jocuri de rol)
Adaptarea metodei pentru copiii preșcolari poate părea provocatoare, însă este posibilă și chiar eficientă, ajutând la dezvoltarea cognitivă și emoțională a celor mici.
Un secret pentru a capta atenția copiilor este utilizarea efectivă a unor pălării colorate (pălării confecționate din hârtie). Acest lucru îi face să fie mai implicați, să intre efectiv în personaj.
Iată cum poți folosi metoda pălăriilor gânditoare la grădiniță pentru un proiect de genul ”Construirea unui castel din hârtie igienică”:
Pe copiii cu Pălăria Albă, educatoarea îi ajută să adune faptele, punându-le următoarele întrebări:
- „Ce trebuie să construim?” → Un castel
- „Din ce îl facem?” → Role de hârtie igienică
- „Ce materiale mai avem nevoie?” → Lipici, foarfece, culori, hârtie colorată pentru steaguri
- „Câte role avem?” → Copiii numără împreună: 15 role
- „Cât timp avem?” → O oră de activitate
Prin Pălăria Roșie, educatoarea explorează emoțiile întrebându-i pe copii:
- „Cum te simți când te gândești la castel?” → Un răspuns poate fi: „Sunt fericit! Îmi plac castelele!” sau”Vreau să fac turnuri înalte!”
- „Te îngrijorează ceva?” → „Mi-e teamă că o să cadă…”, „Nu știu cum să fac ferestre…”
- „Ce îți dorești cel mai mult să reușești?” → „Vreau să fie cel mai mare castel!”
Pe cei cu Pălărie Neagră, educatoarea îi ajută să anticipeze dificultățile, întrebând:
- „Ce s-ar putea întâmpla rău?” → Rolele se pot rostogoli și pot cădea, Lipiciul poate fi prea mult și se usucă greu
- „Dacă nu terminăm la timp?” → Putem continua mâine
Copiii cu Pălăria Galbenă trebuie să găsească lucrurile bune, iar pentru acest lucru educatoarea îi întreabă:
- „Ce este minunat la acest proiect?” → Învățăm să construim ceva mare împreună
- „Ce vom învăța?” → Cum să lucrezi cu prietenii tăi, Să fii răbdător când lipești ceva
- „Cu ce te va ajuta?” → Vei fi mândru de ceea ce ai creat
Pe cei cu Pălărie Verde, educatoarea îi va stimula să găsească idei creative, întrebându-i:
- „Ce am putea face pentru a construi un castel mai special?” → Să punem nisip lipit pe el să pară din piatră!, Să facem un șanț din hârtie albastră în jurul lui!
- „Ce altceva putem folosi în afară de role?” → Capace de plastic pentru ferestre rotunde, Sclipici pentru a fi un castel magic
- „Cum putem face să nu cadă?” → Îl lipim pe un carton mare, Facem baza mai largă
La final, cei cu Pălărie Albastră sunt învățați să stabilească planul de acțiune. Pentru acest lucru, educatoarea îi învață cum să organizeze activitatea:
- Pas 1 – Începem cu Pălăria Albă (ce avem nevoie)
- Pas 2 – Folosim Pălăria Verde (cum vrem să arate)
- Pas 3 – Consultăm Pălăria Neagră (să evităm problemele)
- Pas 4 – Trecem la construcție: Împărțim copiii în grupuri mici → Fiecare grup face o parte: turnuri, ziduri, porți→ Lipim totul împreună pe cartonul mare
- Pas 5 – Decorăm (ideile creative din Pălăria Verde)
- Pas 6 – Pălăria Roșie la final (cum ne simțim acum că am terminat?)
- Pas 7 – Pălăria Galbenă (ce am învățat și de ce suntem mândri?)
Metoda pălăriilor gânditoare se poate folosi și în jocuri de rol cu personaje. De exemplu, în loc să vorbească despre ei înșiși, copiii pot folosi păpuși sau personaje care „poartă” diferite pălării.
Indiferent sub ce formă o folosim la grădiniță, cheia succesului este integrarea jocului, distracției, simplificarea conceptelor și organizarea unor sesiuni scurte (5-10 minute) pentru a menține atenția și implicarea copiilor.
Avantaje și dezavantaje ale metodei
Metoda pălăriilor gânditoare are nenumărate beneficii, însă și câteva dezavantaje. În general, principalele provocări țin de implementarea greșită care, însă, poate fi depășită prin multă practică.
Beneficii majore: cum stimulează creativitatea, gândirea colectivă și luarea de decizii
Iată care sunt principalele avantaje ale metodei pălăriilor gânditoare:
- Stimularea creativității și gândirii laterale
- Oferă perspective noi asupra unei situații
- Facilitează evaluări detaliate și echilibrate
- Îmbunătățește comunicarea și reduce conflictele
- Oferă rezultate concrete într-un timp mai scurt
- Dezvoltă competențelor cognitive
- Oferă claritate
Posibile provocări: riscul ca metoda să nu fie luată în serios sau identificarea cu o singură pălărie
În ciuda beneficiilor impresionante, metoda pălăriilor gânditoare întâmpină și anumite provocări practice care pot diminua eficacitatea sa dacă nu sunt abordate conștient. Iată care ar pute fi acestea:
- Superficialitatea sau lipsa de seriozitate a unor participanți
- Identificarea excesivă cu o singură pălărie
- Consumul de timp, mai ales în fazele inițiale de învățare a metodei
- Dificultatea cu grupuri foarte mari (metoda funcționează optim cu grupuri de 5-12 persoane, altfel procesul se poate prelungi excesiv)
- Lipsa unui coordonator competent, fără de care procesul se poate transforma într-o experiență frustrantă și neproductivă
Totuși, atunci când sunt depășite aceste provocări, metoda pălăriilor gânditoare devine o tehnică eficientă de gândire care ne ajută să privim fiecare problemă din multiple unghiuri, să înțelegem că sentimentele contează la fel de mult ca faptele și că identificarea obstacolelor nu înseamnă pesimism, ci precauție și pregătire, iar optimismul trebuie echilibrat cu realism.
Surse articol: Debonogroup.com, Spielgaben.com, Creately.com, Readlikearockstarteaching.com
