Calificative școlare: tipuri, criterii și calculul mediei

În ciclul primar pentru evaluarea elevilor se utilizează calificative școlare, nu note numerice, scopul fiind concentrarea pe dezvoltarea competențelor autentice și pe progresul individual al fiecărui elev, fără presiunea asociată cu „nota” ca punctaj. Această abordare evaluativă urmărește să cultive la vârste fragede o relație sănătoasă cu învățarea, bazată pe curiozitate, efort și satisfacția descoperirii, nu pe anxietate, competiție sau teama de eșec. Pentru mulți părinți, însă, sistemul de calificative ridică întrebări: ce înseamnă exact fiecare calificativ, cum se stabilește, cum se calculează „media” și, mai ales, cum pot sprijini optim copilul în funcție de evaluările primite.

În acest articol vom încerca să răspundem acestor întrebări, oferind un ghid complet și practic despre calificativele școlare din România: de la cadrul legislativ și tipurile de calificative, până la sfaturi concrete pentru interpretarea corectă a rezultatelor și implicarea activă în educația copilului.

Ce sunt calificativele școlare și de ce sunt importante

Calificativele școlare reprezintă principalul instrument de evaluare în învățământul primar din România, fiind concepute pentru a reflecta progresul elevului și dezvoltarea competențelor sale, nu doar cunoștințele punctuale.

Definiția calificativelor școlare în învățământul primar

Concret, calificativele școlare sunt aprecieri calitative ale performanței elevilor din clasele I- IV, exprimate prin descriptori specifici precum „Foarte bine”, „Bine”, „Suficient” sau „Insuficient”. Conform Regulamentului privind organizarea și funcționarea unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP), aceste calificative se acordă la toate disciplinele de studiu și reflectă evoluția generală a elevului pe parcursul întregului an școlar.

Scopul sistemului de evaluare prin calificative

Introducerea calificativelor în învățământul primar urmărește mai multe obiective fundamentale. În primul rând, acest sistem reduce stresul și anxietatea asociate cu notarea numerică, permițând copiilor să învețe într-un mediu mai puțin presant, mai degrabă orientat spre dezvoltare decât spre clasificare strictă. Studiile din domeniul psihologiei educaționale demonstrează că elevii mici sunt mai receptivi la feedback-ul descriptiv decât la cel numeric.

Un alt scop esențial este acela de a muta accentul de pe memorare și reproducere pe formarea competențelor. Calificativele permit profesorilor să evalueze nu doar „ce știe” elevul, ci mai ales „ce poate să facă” cu cunoștințele dobândite, o abordare conformă cu curriculumul național actualizat, care pune accent pe competențe și aplicabilitate.

De asemenea, acest sistem facilitează o comunicare mai nuanțată între școală și familie. În loc să spună „copilul tău a luat 7”, învățătorul poate explica că elevul „se descurcă bine la majoritatea sarcinilor, dar are nevoie de mai multă exersare în anumite arii” . Acestă informație este mult mai utilă pentru părinți în susținerea învățării copilului acasă.

Diferența dintre note și calificative

Deși ambele sunt instrumente de evaluare, notele și calificativele diferă fundamental în filosofia și aplicarea lor.

Notele sunt valori numerice (de regulă de la 1 la 10) care măsoară performanța elevului într-un mod cuantificabil și precis. Notele reflectă, în principal, rezultatul unei evaluări punctuale, cum ar fi un test sau un examen. 

Calificativele, în schimb, sunt evaluări descriptive (de tipul Foarte bine, Bine, Suficient, Insuficient) și sunt utilizate pentru a oferi o imagine mai generală asupra nivelului de competență al elevului. Calificativele pun accent pe progres, efort și implicare și sunt mai potrivite pentru vârste mici, deoarece reduc presiunea competiției și susțin dezvoltarea treptată a copilului.

Așadar, cu alte cuvinte, notele cuantifică performanța, în timp ce calificativele descriu nivelul de învățare și evoluția elevului.

Tipurile de calificativelor școlare utilizate în România

În sistemul educațional românesc, calificativele școlare pentru învățământul primar se acordă pe baza descriptorilor de performanță și sunt:  ”Foarte bine”, ”Bine”, ”Suficient” și ”Insuficient”. Vom detalia în continuare ce înseamnă fiecare.

Calificativul „Foarte bine (FB)”

Calificativul „Foarte bine” (prescurtat FB) demonstrează o stăpânire solidă și completă a competențelor specifice disciplinei evaluate. Acest calificativ reflectă faptul că elevul:

• Rezolvă corect și complet sarcinile de lucru propuse, inclusiv pe cele mai complexe
• Manifestă inițiativă și creativitate în abordarea problemelor
• Aplică cunoștințele în contexte noi și variate
• Comunică clar și coerent ideile
• Demonstrează autonomie în învățare
• Are o implicare constantă și activă în lecții

Este important de menționat că „Foarte bine” nu înseamnă perfecțiune absolută. Un elev poate primi acest calificativ chiar dacă ocazional face greșeli minore, atâta timp cât demonstrează o înțelegere profundă a conceptelor și capacitatea de a-și corecta singur erorile.

Calificativul „Bine (B)”

Calificativul „Bine” (B) înseamnă o bună stăpânire a competențelor fundamentale, cu performanțe solide la majoritatea sarcinilor de învățare. Elevii cu acest calificativ:

• Rezolvă corect majoritatea sarcinilor standard propuse
• Înțeleg și aplică conceptele de bază ale disciplinei
• Pot avea dificultăți ocazionale la sarcinile mai complexe
• Manifestă interes pentru învățare, dar pot avea nevoie de îndrumare suplimentară
• Comunică adecvat informațiile învățate
• Se implică activ în activitățile școlare

„Bine” este un calificativ care arată că elevul este pe drumul cel bun în dezvoltarea sa școlară. Nu ar trebui interpretat ca un rezultat mediocru, ci ca o performanță bună a școlarului.

Calificativul „Suficient (S)”

Calificativul „Suficient” (S) se acordă atunci când elevul a dobândit competențele minime necesare pentru nivelul respectiv, dar prezintă încă lacune sau dificultăți în aplicarea consistentă a acestora. Caracteristicile unui elev cu calificativul „Suficient” includ:

• Rezolvă sarcinile simple și standard, dar întâmpină dificultăți la cele mai complexe
• Înțelege conceptele de bază, dar are nevoie de sprijin pentru aplicare
• Manifestă interes variabil pentru învățare
• Necesită îndrumare constantă din partea profesorului
• Are lacune în cunoștințe sau abilități care trebuie adresate
• Poate prezenta lipsuri în ceea ce privește autonomia în învățare

Calificativul „Suficient” reprezintă un semnal de avertizare, transmițând părintelui că deși copilul trece clasa, el are nevoie de sprijin suplimentar pentru a consolida competențele. Acest calificativ se situează la limita inferioară a performanței acceptabile, însă prin intervenție timpurie (de exemplu prin exerciții suplimentare acasă și ajutor din partea părinților/cadrului didactic) se poate preveni acumularea lacunelor.

Calificativul „Insuficient (I)”

Calificativul „Insuficient” (I) este cel mai slab nivel de performanță și indică faptul că elevul nu a dobândit competențele minime necesare pentru nivelul respectiv de studiu. Acest calificativ înseamnă că elevul:

• Nu poate rezolva nici măcar sarcinile simple și de bază
• Prezintă lacune majore în cunoștințe și abilități fundamentale
• Nu manifestă implicare în activitățile de învățare
• Nu reușește să demonstreze înțelegerea conceptelor elementare
• Are absențe nejustificate numeroase sau nu își îndeplinește sarcinile de lucru

Calificativul „Insuficient” are consecințe academice serioase: elevul nu poate promova clasa și va trebui să repete anul școlar. Acest calificativ reprezintă o situație care necesită intervenție urgentă din partea familiei, școlii și, eventual, a specialiștilor (psihologi școlari, logopezi, consilieri).

Alte variante utilizate: „Excelent”, „Avansat”, „În formare”

Pe lângă sistemul standard de calificative folosit în învățământul primar de stat („Foarte bine”- FB, „Bine”- B, „Suficient”-S, „Insuficient”-I), în învățământul alternativ (Step by Step, Montessori, Waldorf) se folosesc și alte variante de calificative, precum „Excelent”, „Avansat”sau „În formare”. Acestea se utilizează în:

• rapoarte de progres, fișe de evaluare sau portofolii educaționale;
• activități remediale sau de sprijin, pentru a indica stadiul de formare al unei competențe;
• evaluări inițiale, la începutul unui ciclu de învățare;
• proiecte educaționale, cursuri extracurriculare sau programe after-school.

Iată ce înseamnă fiecare calificativ :

• „În formare” indică faptul că elevul este în proces de dobândire a competenței și are nevoie de exercițiu suplimentar,
• „Avansat” arată un nivel peste cerințele de bază, iar
• „Excelent” este folosit în locul sau alături de „Foarte bine” pentru a marca performanțe excepționale

Aceste formulări se presupune că oferă un feedback mai nuanțat și mai motivant, fiind mai ușor de înțeles atât de către elevi, cât și părinți. În plus, calificativul „În formare/În dezvoltare” descrie nivelul elevului într-un mod mai puțin stigmatizant decât „Suficient” sau „Insuficient”.

DE REȚINUT! În România, sistemul oficial standardizat pentru evaluările sumative (cele care apar în catalog) este cel cu cele patru calificative principale: FB, B, S, I.

Comparația între calificative școlare și sistemul numeric de notare

Pentru o înțelegere mai clară, iată o corespondență aproximativă între calificative și notele tradiționale:

CALIFICATIV	NOTE CORESPONDENTE	DESCRIERE
Foarte bine (FB)	9-10	Performanță ridicată, stăpânire completă a competențelor
Bine (B)	7-8	Performanță bună, stăpânire solidă a majorității competențelor
Suficient (S)	5-6	Performanță minimă acceptabilă, competențe de bază dobândite
Insuficient (I)	1-4	Performanță sub așteptări, competențe nedezvoltate suficient

IMPORTANT! Această corelație este orientativă și ajută părinții familiarizați cu sistemul vechi să înțeleagă mai bine calificativele. Cu toate acestea, este esențial să înțelegem că sistemul de calificative nu este doar o „redenumire” a notelor, ci o abordare conceptual diferită a evaluării, care pune accent pe dezvoltare, progres și formarea competențelor integrale, nu pe clasificare și ierarhizare strictă.

Cum se acordă calificativele școlare

În învățământul primar, evaluarea elevilor se realizează prin două tipuri complementare de evaluare: evaluare formativă (pe tot parcusul semestrului/anului) și evaluare sumativă (la finalul unui semestru /an). Procesul de evaluare și acordarea calificativelor școlare se realizează pe baza standardelor naționale de evaluare pentru fiecare disciplină, domeniu de studiu și modul de pregătire. Aceste standarde se elaborează de către Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare (CNCE).  

Evaluarea continuă vs evaluarea sumativă

Evaluarea continuă (formativă) se desfășoară pe tot parcursul semestrului și include:

• Observarea sistematică a comportamentului de învățare al elevului
• Aprecierea participării active la lecții
• Verificarea temelor și a activităților practice
• Proiecte simple (individuale sau de grup)
• Experimente și activități practice
• Autoevaluarea și evaluarea între colegi

Prin evaluarea formativă, cadrul didactic verifică sistematic progresul tuturor elevilor, oferă feedback imediat, corectează greșelile la momentul potrivit și propune activități de remediere sau aprofundare, în funcție de nevoile fiecărui copil. Această formă de evaluare analizează nu doar rezultatul final, ci și procesul de învățare, permițând ajustarea strategiilor didactice și dezvoltarea treptată a competențelor.

Calificativele sau aprecierile din evaluarea continuă nu apar neapărat în catalog, dar sunt consemnate de profesor și comunicate periodic familiei.

Evaluarea sumativă se realizează la finalul unor perioade de învățare (sfârșitul semestrului/ anului școlar) și are ca scop certificarea nivelului de formare al competențelor. Aceasta include:

• Teste sumative
• Lucrări de verificare
• Probe practice
• Proiecte finale

Calificativele din evaluările sumative sunt cele care apar în catalog și pe baza cărora se stabilește calificativul semestrial sau anual. Conform Regulamentului Cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP), în catalog se consemnează minimum două calificative pe semestru la fiecare disciplină, prin lucrare scrisă/test pe an școlar.

Criteriile principale de stabilire a calificativului

Calificativele se acordă pe baza descriptorilor de performanță. Aceștia sunt enunțuri calitative care descriu activitățile și competențele pe care elevii ar trebui să le aibă după anumite secvențe de învățare. Cu alte cuvinte, descriptorii de performanță descriu ce știe și ce poate face elevul la un anumit nivel de competență și pentru fiecare calificativ în parte.

Iată câteva EXEMPLE de descriptori de performanță:

La limba română (citire și înțelegerea textului):

• Foarte bine: Elevul citește fluent, corect și expresiv textul, identifică ideile principale și secundare și răspunde complet și corect la întrebări, folosind formulări proprii.
• Bine: Elevul citește corect, cu mici ezitări, identifică ideea principală a textului și răspunde corect la majoritatea întrebărilor.
• Suficient: Elevul citește silabisit sau cu dificultate, înțelege parțial textul și oferă răspunsuri simple, uneori incomplete.
• Insuficient: Elevul întâmpină dificultăți majore în citire și nu reușește să înțeleagă sensul textului.

La matematică (rezolvarea de probleme)

• Foarte bine: Rezolvă corect și complet problemele, aplică strategii adecvate și explică raționamentul folosit.
• Bine: Rezolvă corect majoritatea problemelor, aplicând algoritmii învățați, cu erori minore de calcul sau exprimare.
• Suficient: Rezolvă parțial problemele, cu sprijin sau indicații, aplicând incomplet algoritmii de rezolvare.
• Insuficient: Nu reușește să aplice corect algoritmii și nu finalizează rezolvarea problemelor.

La limba română – scriere (compunere scurtă)

• Foarte bine: Redactează un text coerent, corect din punct de vedere gramatical și ortografic, respectând cerințele date.
• Bine: Redactează un text clar, cu mici greșeli de exprimare sau ortografie, fără a afecta înțelegerea mesajului.
• Suficient: Redactează un text simplu, cu greșeli frecvente, dar mesajul general este inteligibil.
• Insuficient: Textul este incoerent sau incomplet și nu respectă cerințele formulate.

Alegerea calificativului dominant la final de semestru

Conform ROFUIP, numărul de calificative acordate anual fiecărui elev, la fiecare disciplină de studiu, este stabilit de cadrul didactic, în funcție de numărul săptămânal de ore prevăzut în planul-cadru. De obicei, la fiecare disciplină numărul de calificative anual este cu cel puțin trei mai mare decât numărul de ore alocat săptămânal disciplinei, dar nu mai mic de patru note pe an școlar pentru fiecare disciplină.

La încheierea semestrului, învățătorul trebuie să stabilească un singur calificativ la fiecare disciplină, iar acesta va fi calificativul dominant dintre toate calificativele acordate pe parcursul semestrului.

Cum se procedează în caz de egalitate între două calificative

Dacă există egalitate între două calificative (de exemplu elevul are 2 de FB și 2 de B), cadrul didactic trebuie să stabilească un calificativ final care să reflecte cât mai corect nivelul real de performanță al elevului. Pentru acest lucru, el va aplica o evaluare suplimentară, de regulă de tip sumativ, în perioada de recapitulare și consolidare a materiei pentru a determina calificativul dominant.

Decizia finală ține cont de mai mulți factori importanți, precum progresul sau regresul elevului, raportul dintre efortul depus și performanța obținută, nivelul de motivație manifestat, precum și îndeplinirea sarcinilor din programele suplimentare de pregătire sau recuperare, stabilite anterior și comunicate părinților sau reprezentanților legali.

Rolul învățătorului în stabilirea calificativului final

Învățătorul trebuie să stabilească calificativul final pe baza criteriilor de evaluare și a observațiilor sale profesionale. El va ține cont de progresul sau regresul elevului pe parcursul anului, de motivația și de modul în care acesta realizează sarcinile din programul suplimentar de pregătire sau de recuperare (acolo unde este cazul).

Cadrul didactic trebuie să documenteze evaluările (să păstreze testele, fișele de observație, grilele de evaluare) și să informeze elevii și părinții despre criteriile de evaluare, despre calificativele acordate și despre modalitățile de îmbunătățire a performanței.

IMPORTANT! Cadrul didactic trebuie să evalueze toți elevii după aceleași criterii și standarde, fără discriminare sau favoritisme.

Calificative școlare pe niveluri de învățământ

Sistemul de calificative nu este uniform pentru toate nivelurile de învățământ, existând diferențe importante în funcție de ciclul școlar și de specificul disciplinelor.

Sistemul de calificative la clasele I–IV

În învățământul primar, calificativele sunt utilizate la toate disciplinele de studiu, de la clasa pregătitoare până la finalul clasei a IV-a. Sistemul funcționează după următoarele principii:

La clasa pregătitoare – evaluarea este exclusiv formativă și descriptivă. Nu se acordă calificative (FB, B, S, I), ci se folosesc aprecieri descriptive și observații despre dezvoltarea copilului în diverse arii: limbaj și comunicare, matematică și științe, socio-emoțională, estetică. Aceste observații se consemnează în portofoliul elevului și nu în catalog.

La clasele I-II – se introduc calificativele propriu-zise (FB, B, S, I), dar evaluarea rămâne predominant formativă. Accentul este pus pe încurajare, pe identificarea progreselor și pe dezvoltarea încrederii în forțele proprii.

La clasele III-IV – sistemul de calificative continuă, dar evaluarea devine mai structurată și mai apropiată de cea din gimnaziu. Se acordă din ce în ce mai multă importanță testelor sumative și lucrărilor de verificare formale. Totuși, filosofia de bază rămâne cea a evaluării pentru învățare, nu a clasificării și competiției.

Disciplinele evaluate includ: Comunicare în limba română, Matematică și explorarea mediului (I-III, Matematică (clasa IV), Comunicare în limba engleză/franceză, Științe ale naturii (clasele II-IV), Istorie, Geografie, Educație civică (clasele III-IV), plus discipline precum Educație fizică, Religie, Muzică și mișcare, Arte vizuale și abilități practice.

Tranziția de la calificative la note în clasele gimnaziale

Una dintre cele mai semnificative schimbări în parcursul școlar al elevului este tranziția de la sistemul de calificative din ciclul primar la sistemul de note din gimnaziu.

Pregătirea pentru tranziție începe de fapt în clasa a IV-a, când învățătorii au rolul de a familiariza treptat elevii cu ideea notării numerice și cu cerințele mai formale ale gimnaziului. Unele școli organizează „simulări” în care elevilor li se explică ce notă ar corespunde calificativului primit, pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine noul sistem.

Impactul psihologic al acestei tranziții poate fi semnificativ. Elevii care au primit constant „Foarte bine” în primar pot fi surprinși când primesc note de 8 sau chiar 7 în clasa a V-a, de aceea este important ca părinții și cadrele didactice să pregătească copiii pentru această schimbare, explicându-le că sistemul de notare este diferit și mai detaliat.

Rolul părinților în această perioadă este crucial. Ei trebuie să ofere suport emoțional, să mențină așteptări realiste și să nu pună presiune excesivă pe copil pentru „note mari” deoarece acest lucru poate genera anxietate școlară și scăderea motivației/performanței elevului.

Particularități pentru disciplinele opționale și educația fizică

Evaluarea elevilor prezintă anumite particularități în cazul disciplinelor opționale și educație fizică. Iată care sunt acestea:

Educație fizică și sport. Elevii scutiți medical de efort fizic au obligația de a fi prezenți la orele de educație fizică, chiar dacă nu participă activ la exercițiile fizice. În situația în care scutirea medicală acoperă întregul an școlar, elevului nu i se acordă calificative sau note la această disciplină, iar media anuală se calculează fără a include educația fizică. Profesorul consemnează în catalog mențiunea „scutit medical în anul școlar”, precizând documentul medical, numărul și data eliberării acestuia, document care este atașat la dosarul personal al elevului.

Pentru elevii scutiți medical pe o perioadă determinată, situația este consemnată în catalog cu indicarea intervalului de timp și a documentului justificativ. Media anuală la educație fizică se încheie doar dacă elevul a obținut cel puțin două calificative sau note în perioada în care a putut participa la activități; în caz contrar, disciplina nu este inclusă în calculul mediei anuale.

Elevii scutiți medical nu sunt obligați să poarte echipament sportiv, însă trebuie să aibă încălțăminte adecvată, iar absențele se consemnează conform regulamentului. Pentru a sprijini integrarea acestora în colectiv, cadrul didactic le poate atribui sarcini organizatorice compatibile cu recomandările medicale, precum arbitrajul, cronometrarea sau înregistrarea rezultatelor.

Disciplinele opționale. Conform ROFUIP, în cazul disciplinelor de studiu cu mai puțin de o oră/săptămână (cum este și cazul diciplinelor opționale), numărul minim de note acordate pentru un an școlar este de două.

Religie. Frecventarea orelor de religie se face pe baza unei cereri scrise din partea părinților/reprezentanților legali, iar schimbarea opțiunii se realizează în același mod. În cazul în care elevul nu frecventează această disciplină, situația școlară se încheie fără a include religia în calculul mediilor.

Cum se consemnează calificativele în catalogul electronic

Digitalizarea educației a adus și implementarea catalogului electronic în mai multe școli din România. Conform ROFUIP, calificativele pot fi trecute în catalogul electronic (acolo unde acesta există), cu obligativitatea tipăririi, înregistrării și arhivării acestuia la sfârșitul anului școlar, prin compartimentul secretariat.

Folosirea catalogului electronic pentru gestionarea parcursului educațional al elevului se realizează în conformitate cu Standardele tehnice minime necesare pentru utilizarea catalogului electronic, aprobate prin ordin al ministrului educației și cercetării.

Un avantaj al folosirii catalogului electronic este faptul că și părinții pot vedea în timp real calificativele copilului, absențele, temele și pot comunica cu profesorii.

Cadrul legislativ privind calificativele școlare

Sistemul de calificative școlare din România funcționează pe baza unui cadru legislativ complex. Vom prezenta în continuare principalele reglementări.

Reglementările din România

Principalul document normativ care reglementează evaluarea în învățământul primar este Regulamentul privind organizarea și funcționarea unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP), publicat in MO nr. 795 bis din 12 august 2024, cu actualizările și modificările ulterioare.

Principalele aspecte din ROFUIP referitoare la evaluare sunt:

• Evaluarea se realizează permanent, pe baza criteriilor stabilite prin programa școlară
• La clasele I-IV se folosesc calificative: Foarte bine, Bine, Suficient, Insuficient
• Calificativele se consemnează în catalog și se comunică elevilor și părinților
• La sfârșitul fiecărui semestru se stabilește un calificativ semestrial, iar la sfârșitul anului un calificativ anual
• Promovarea clasei se face cu calificative anuale de cel puțin „Suficient” la toate disciplinele
• Modalitățile de evaluare (orală, scrisă, practică, prin proiecte)
• Frecvența minimă a evaluărilor (minimum două pe semestru)
• Drepturile elevilor de a contesta evaluările
• Procedurile de soluționare a contestațiilor

Alte documente extrem de importante referitoare la evaluarea elevului sunt Curriculumul Național și Programele școlare pentru fiecare disciplină, aprobate prin Ordine ale Ministrului Educației Naționale. Acestea prezintă competenţele specifice ce se doresc a fi însușite la clasele I-IV.   

Reglementările din Republica Moldova (Metodologia de evaluare criterială)

Deși acest articol se concentrează pe sistemul românesc, este utilă o scurtă referire la sistemul de evaluare din Republica Moldova. Acesta a fost implementat prin Metodologia privind evaluarea rezultatelor învățării în clasele primare, aprobată prin Ordinul MEC nr. 1399 din 07.08.2025.

Principalele caracteristici ale sistemului moldovenesc:

• Utilizează cinci calificative: Excelent, Foarte bine, Bine, Suficient și Necesită recuperare
• Fiecare calificativ este corelat cu descriptori detaliați și niveluri de performanță
• Evaluarea este criterială, raportându-se la standarde prestabilite, nu la comparația între elevi
• Accentul este pus pe feedback formativ și pe implicarea elevului în autoevaluare
• Metodologia diferențiază trei tipuri de evaluare formativă: evaluarea formativă în etape; evaluarea formativă punctuală; evaluarea formativă interactivă.

Rolul Ministerului Educației și al inspectoratelor școlare

În implementarea și monitorizarea sistemului de calificative, instituțiile centrale și locale au roluri bine definite:

Ministerul Educației:

• Elaborează cadrul legislativ național privind evaluarea
• Aprobă metodologiile și instrumentele de evaluare

Inspectoratele școlare județene/al municipiului București:

• Monitorizează aplicarea corectă a legislației în școlile din circumscripție
• Organizează formări și instruiri pentru cadre didactice
• Verifică documentele de evaluare în timpul inspecțiilor
• Colectează și transmit date statistice către minister

Consiliul de administrație al școlii:

• Aprobă procedurile interne de evaluare (respectând cadrul legal)
• Monitorizează calitatea evaluării în școală
• Analizează situațiile speciale și ia decizii în cazuri controversate

Părinții pot contacta aceste instituții în situații în care consideră că evaluarea copilului lor nu a respectat legislația sau procedurile corecte. Este important să se urmeze calea ierarhică: mai întâi discuție cu profesorul, apoi cu directorul, apoi cu inspectoratul.

Cum se calculează media pe baza calificativelor școlare

Unul dintre aspectele care generează cele mai multe confuzii printre părinți este modul de calculare a „mediei” pe baza calificativelor. Realitatea este că, în sistemul de calificative, nu se calculează o medie aritmetică propriu-zisă, ci se aplică principiul calificativului dominant.

De ce nu se face media aritmetică a calificativelor

Nu se face media aritmetică a calificativelor din simplul motiv că ele nu pot fi „însumate”. Calificativele NU sunt valori numerice, ci descriptori calitativi care reflectă niveluri de competență, nu cantități măsurabile.

Acest sistem de calificative a fost introdus pentru a evalua dacă elevul a atins sau nu un anumit nivel de competență, să se urmărească evoluția elevului, nu pentru a face calcule matematice ale rezultatelor obținute într-un anumit moment.

Acest lucru poate părea contraintuitiv părinților obișnuiți cu sistemul vechi, dar reflectă o schimbare de paradigmă în evaluare: de la măsurare cantitativă la apreciere calitativă a competențelor.

Regula calificativului dominant – explicație și exemplu practic

Așa cum am menționat mai sus în acest articol, în sistemul de calificative se aplică regula calificativului dominant.

Iată, concret, cum se procedează:

Presupunem că la disciplina matematică, elevul are următoarele calificative pe semestrul I:

• Test 1: FB
• Verificare orală: FB
• Test 2: B
• Proiect: B
• Test final: FB

Având în vedere că FB apare de 3 ori, iar B apare de două ori, calificativul semestrial va fi Foarte bine.

În practică, se poate întâmpla ca la anumite discipline să existe o egalitate perfectă între calificative. De exemplu, presupunem că un elev are la limba română:

• Test 1: FB
• Experiment: FB
• Test 2: B
• Proiect: B

După cum se poate observa, elevul are 2 FB și 2 B . În acest caz, învățătorul va aplica o evaluare suplimentară în perioada de recapitulare și consolidare a materiei pentru a determina calificativul dominant.

Cum se stabilește calificativul final anual

Regula generală pentru stabilirea calificativului anual este tot principiul dominanței, dar luând în considerare doar cele două calificative semestriale (nu toate calificativele din cursul anului).

În cazul în care calificativele semestriale sunt diferite cu un nivel (de exemplu în Semestrul I calificativul primit este Bine, iar în Semestrul II calificativul este Foarte bine, calificativul anual este Foarte bine, deoarece se acordă credit pentru progresul elevului.

IMPORTANT! Conform metodologiei, evoluția elevului și performanța din semestrul al doilea au pondere mai mare în decizie, deoarece reflectă nivelul de competență atins la sfârșitul anului.

Însă, există cazuri speciale, care trebuie tratate cu atenție de cadrul didactic. De exemplu dacă în primul semestru, un elev a obținut calificativul ”Foarte bine”, iar în cel de-al doilea a obținut doar ”Bine” învățătorul va analiza:

• Dacă scăderea este ocazională (boală, situații personale) → poate menține Foarte bine
• Dacă scăderea reflectă dificultăți reale în învățare → acordă Bine
• Poate organiza o evaluare suplimentară pentru clarificare

Situații speciale: absențe, discipline nefinalizate, transferuri

Realitatea școlară aduce adesea situații atipice care necesită soluții specifice:

1. Absențe motivate prelungite (boală, accidente). Dacă elevul are absențe motivate care nu i-au permis să participe la evaluări, învățătorul poate organiza evaluări suplimentare după revenirea elevului și poate stabili calificativul pe baza unui număr mai mic de evaluări (dar minimum 2).

2. Transferuri. În cazul transferurilor la altă școală, conform ROFUIP, după aprobarea transferului, unitatea de învățământ primitoare are obligația de a solicita situația școlară (catalogul și calificativele) elevului în termen de maxim 5 zile lucrătoare. Școala de unde provine elevul transmite acea situație școlară în maxim 10 zile lucrătoare de la solicitare. Până la primirea acestei situații, elevul participă la cursuri ca audient (fără a primi note/ calificative finale).

3. Discipline nefinalizate din motive obiective. Dacă, din motive întemeiate, o disciplină nu a putut fi finalizată, consiliul de administrație al școlii decide modalitatea de finalizare (profesor suplinitor, evaluare organizată de alt profesor de specialitate, amânarea evaluării)

Avantajele și provocările sistemului de calificative școlare

Ca orice sistem de evaluare, și cel bazat pe calificative prezintă atât beneficii importante, cât și limitări și dificultăți în implementare.

Avantajele sistemului bazat pe competențe și progres

În ceea ce privește avantajele sistemului de evaluare prin calificative, acestea includ:

1. Reducerea presiunii psihologice asupra copiilor mici. Notele numerice pot genera anxietate semnificativă la elevii de ciclul primar, deoarece la această vârstă copiii sunt încă vulnerabili emoțional și formează relația lor cu învățarea.

Calificativele oferă un cadru mai puțin competitiv și mai puțin presant. Un copil cu calificativul „Bine” nu se compară direct cu colegul care are „Foarte bine” în același mod în care s-ar compara dacă ar avea respectiv 7 și 10. Categoriile mai largi reduc comparațiile obsesive și ierarhizarea excesivă.

2. Accent pe progres individual, nu pe comparație cu alții. Sistemul de evaluare prin calificative urmărește o evaluare criterială (raportare la standarde prestabilite) în loc de evaluare normativă (raportare la grupă). Astfel, fiecare copil este evaluat în funcție de propriul progres și de atingerea obiectivelor curriculare, nu în funcție de cum se situează față de media clasei.

3. Promovarea unei atitudini pozitive față de învățare. Când evaluarea se concentrează pe competențe și pe ceea ce copilul poate face (nu pe ce nu poate), se construiește o mentalitate de creștere. Copiii învață că erorile fac parte din proces, că pot progresa prin efort și că învățarea este un parcurs, nu o destinație.

Calificativele însoțite de feedback descriptiv („Ești pe drumul cel bun la matematică, dar trebuie să exersezi mai mult înmulțirea”) sunt mai constructive decât o simplă notă de 6, care nu oferă direcție clară de îmbunătățire.

4. Facilitarea comunicării între școală și familie. Calificativele permit o comunicare mai nuanțată cu părinții. În loc să spună doar „copilul are media 7,5”, învățătorul poate explica: „Are competențe bune la citire și înțelegere, dar trebuie să lucreze la scris. În general, performanța este bună.” Această informație este mult mai utilă pentru părinți în sprijinirea învățării acasă.

Limitări și provocări în aplicare

În ciuda avantajelor, sistemul de calificative întâmpină și dificultăți de implementare și prezintă anumite limitări:

1. Subiectivitate în acordarea calificativelor. Fără scale numerice clare, există riscul ca subiectivitatea profesorului să joace un rol mai mare. Doi învățători pot interpreta diferit descriptorul „rezolvă corect majoritatea sarcinilor” , de exemplu pentru unul poate însemna 70%, pentru altul 85%. Deși și notele sunt subiective într-o anumită măsură, calificativele lasă mai mult loc de interpretare.

2. Dificultatea în diferențierea performanței în cadrul aceleiași categorii. Calificativele grupează elevii în categorii largi. Doi copii cu „Bine” pot avea performanțe destul de diferite, dar acest lucru nu reiese din calificativ. Pentru părinți, poate fi frustrant să nu știe dacă copilul lor este „aproape de Foarte bine” sau „aproape de Suficient”, de aceea se recomandă ca învățătorul să comunice frecvent cu părinții despre evoluția copilului și să ofere și un feedback descriptiv (oral sau scris) alături de calificativ.

3. Dificultăți în situațiile de egalitate. După cum am văzut, atunci când un elev are un număr egal de calificative de două tipuri, decizia finală revine învățătorului. Acest lucru poate genera neînțelegeri dacă părintele consideră că decizia nu a fost cea corectă.

4. Tranziția dificilă spre sistemul de note. După patru ani de calificative, trecerea la note în clasa a V-a poate fi dificilă pentru unii copii. Elevii obișnuiți să primească „Foarte bine” pot fi șocați când primesc 7 sau 8 la gimnaziu, interpretând aceasta ca un eșec.

5. Lipsa instrumentelor adecvate de evaluare. Nu toți profesorii au acces la sau știu să folosească instrumente moderne de evaluare compatibile cu sistemul de calificative: rubrici, liste de verificare, scale descriptive, portofolii, evaluări autentice. Mulți se bazează încă pe teste tradiționale, inadecvate pentru evaluarea competențelor complexe.

Impactul asupra motivației elevilor

Relația dintre sistemul de evaluare și motivația pentru învățare este complexă și necesită o analiză atentă. Pe de o parte, calificativele pot avea efecte pozitive asupra motivației, iar pe de altă parte, pot veni la pachet cu anumite probleme.

Atunci când sunt folosite corect, calificativele pot oferi elevilor repere clare despre nivelul lor de competență, pot încuraja progresul și pot consolida încrederea în sine, mai ales în ciclul primar, unde accentul cade pe dezvoltare, nu pe competiție. În același timp, dacă evaluarea se reduce exclusiv la etichetarea performanței, fără feedback explicativ, există riscul (la fel ca la note) ca elevii să învețe pentru calificativ, nu pentru înțelegere, iar motivația intrinsecă să scadă.

De aceea, un sistem de evaluare eficient trebuie să fie echilibrat, să includă feedback constant și să evidențieze progresul individual, nu comparația cu ceilalți.

Recomandări pentru profesori și părinți

Pentru ca sistemul de calificative să funcționeze optim, este necesară o colaborare strânsă între școală și familie:

Iată câteva sfaturi pentru profesori:

1. Nu vă limitați la a înscrie calificativul în catalog. Oferiți și comentarii descriptive despre performanță și direcții de dezvoltare.
2. Folosiți evaluări variate (orale, scrise, practice, proiecte) pentru a determina performanța reală a elevului.
3. Păstrați evidența clară a tuturor evaluărilor pentru a putea justifica calificativele acordate.
4. Participați la cursuri și workshopuri despre evaluarea autentică și despre utilizarea eficientă a calificativelor.
5. Luați în considerare contextul individual al fiecărui copil și adaptați evaluarea la nevoile specifice.

Iată ce pot face părinții:

1. Informați-vă despre ce înseamnă fiecare calificativ și cum se stabilește, evitând interpretările greșite.
2. Lăudați copilul pentru efort, perseverență și îmbunătățire, nu doar pentru calificativul „Foarte bine”.
3. Discutați regulat cu învățătorul despre progresul copilului, fără a aștepta problemele.
4. Oferiți ajutor acasă în funcție de nevoile reale ale copilului, identificate prin calificative și feedback.
5. Nu comparați copilul cu frații săi sau cu alți copii; fiecare are propriul ritm de dezvoltare.
6. Demonstrați o atitudine pozitivă față de învățare și față de greșeli (ca oportunități de învățare).
7. Fiți realiști în privința capacităților copilului și nu puneți presiune excesivă pentru performanță maximă.

Ghid practic pentru părinți și elevi

Cel mai important lucru de înțeles este că un calificativ nu definește copilul și nu prezice viitorul său. Este pur și simplu o evaluare a competențelor la un moment dat, într-un context specific. Un copil cu „Bine” la matematică în clasa a II-a nu este „condamnat” să fie mediocru la matematică toată viața. Vă oferim în continuare un ghid practic pentru părinți și elevi despre cum ar trebui tratate corect calificativele școlare.

Cum să interpretăm corect calificativele școlare

Comunicarea între părinți și profesori este esențială deoarece calificativul singur oferă informații limitate despre competențele elevului. De aceea este important ca învățătorul să ofere detalii suplimentare, să explice părinților care sunt punctele tari ale copilului la o anumită disciplină și la ce mai trebuie lucrat în continuare.

Mai important decât un calificativ izolat este evoluția/direcția: copilul progresează, stagnează sau regresează? De exemplu, trei calificative „Bine” consecutive indică o situație mai stabilă decât oscilarea între „Foarte bine” și „Suficient”, care poate indica inconsistență sau probleme.

Ce semnifică pentru elev calificativul „Suficient” sau „Bine”

Nici calificativul „Bine„, nici ”Suficient” nu reprezintă un eșec, ci oferă o indicație despre nivelul de competență al copilului.

Calificativul „BINE” înseamnă că elevul:

• Rezolvă corect majoritatea sarcinilor standard
• Înțelege conceptele fundamentale
• Are o bază solidă pentru progres ulterior

NU înseamnă:

• Că este „mediocru” sau „slab”
• Că nu se poate îmbunătăți
• Că are probleme grave de învățare
• Că este inferior colegilor cu „Foarte bine”

Ce poate face părintele:

• Identificați împreună cu învățătorul zonele unde copilul poate progresa
• Oferiți practică suplimentară, dar fără presiune excesivă
• Apreciați ceea ce copilul face bine
• Mențineți o atitudine pozitivă față de învățare
• Asigurați-vă că copilul nu interpretează „Bine” ca pe un eșec

Ce poate face copilul:

• Să fie mândru de ceea ce știe și poate face
• Să întrebe când nu înțelege ceva
• Să exerseze regulat, dar într-un mod plăcut
• Să își stabilească obiective mici de îmbunătățire
• Să nu se compare negativ cu colegii

Calificativul „SUFICIENT” înseamnă că elevul:

• A atins nivelul minim de competență necesar
• Are lacune sau dificultăți care necesită atenție și sprijin suplimentar
• Trebuie să lucreze pentru consolidare

NU înseamnă:

• Că este „prost” sau incapabil
• Că nu poate recupera și progresa
• Că va eșua în continuare

Ce poate face părintele:

• Identificați cauza: Discutați cu învățătorul pentru a înțelege dacă problema este o lipsă de înțelegere a conceptelor, dificultăți de concentrare, lipsă de exersare, dificultăți de învățare (dislexie, discalculie etc.) 
• Interveniți prompt: Programați timp zilnic pentru exersare, luați în considerare meditatii sau after-school sau folosiți resurse suplimentare (aplicații, jocuri educaționale)
• Comunicați frecvent cu învățătorul și respectați recomandărilor primite
• Nu criticați sau pedepsiți copilul pentru calificativ, încurajați și apreciați fiecare mic progres, păstrați o atitudine pozitivă și încrezătoare

Ce poate face copilul:

• Să nu renunțe și să aibă încredere că poate progresa
• Să ceară ajutor când nu înțelege
• Să exerseze mai mult
• Să colaboreze cu părinții și profesorii

Cum pot părinții sprijini copilul în funcție de calificativ

Toți copiii au nevoie de sprijin, chiar și cei cu performanțe ridicate.

Pentru copiii cu „Foarte bine”, sprijinul înseamnă mai ales menținerea echilibrului. Este important să fie stimulați prin provocări intelectuale, proiecte creative și aprofundarea cunoștințelor, fără a crea presiunea perfecțiunii. Greșelile trebuie normalizate, iar motivația să rămână una internă, bazată pe curiozitate și plăcerea de a învăța. Totodată, copilul are nevoie de timp pentru joacă, relaxare și dezvoltare socială, artistică sau sportivă.

Pentru copiii cu „Bine”, accentul cade pe consolidare și încredere. Părinții pot ajuta prin identificarea punctelor ce pot fi îmbunătățite, exercițiu constant și metode de învățare variate, adaptate intereselor copilului. Evidențierea progreselor, evitarea comparațiilor și crearea unei rutine clare de studiu susțin evoluția spre un nivel mai ridicat de performanță.

Pentru copiii cu „Suficient”, sprijinul trebuie să fie structurat și empatic. Este esențială identificarea dificultăților reale, reluarea noțiunilor de bază și exersarea frecventă, în sesiuni scurte. Suportul emoțional este prioritar: copilul trebuie să se simtă în siguranță, încurajat și valorizat. În unele cazuri, pot fi utile resurse suplimentare și o colaborare strânsă cu școala.

Principii generale pentru toți părinții:

• Fiți modele de învățare pe tot parcursul vieții: Copiii învață mai mult din ceea ce faceți decât din ceea ce spuneți.
• Creați un mediu propice învățării: Loc liniștit, bine luminat, fără distrageri (TV, telefon).
• Stabiliți rutine consistente: Timp fix pentru teme, lectură, joacă, somn.
• Comunicați deschis și empatic: Ascultați preocupările copilului, validați emoțiile, oferiți susținere.
• Echilibrați așteptările: Stimulați copilul să dea tot ce poate, dar fără presiune excesivă.
• Celebrați efortul și progresul: Nu doar rezultatele finale.
• Păstrați perspectiva: Calificativele din ciclul primar sunt importante, dar nu definesc viitorul copilului.

În concluzie, sistemul de evaluare prin calificative școlare are rolul de a reflecta nivelul de competență și progresul fiecărui elev, nu de a crea ierarhii sau competiție. Folosite corect, ele oferă repere clare pentru elevi, părinți și cadre didactice și sprijină dezvoltarea echilibrată a copilului. Este important ca părinții ă înțeleagă că aceste calificative nu definesc valoarea sau viitorul copilului, ci sunt sunt instrumente de evaluare la un moment dat, în contextul unui parcurs educațional continuu. Comunicarea deschisă cu școala și sprijinul constant acordat copilului rămân elementele esențiale pentru succesul școlar și construirea unei atitudini pozitive față de învățare.