Deși de cele mai multe ori îl percepem ca pe un moment obișnuit și nu îi acordăm atenția cuvenită, apusul Soarelui reprezintă unul dintre cele mai frumoase spectacole naturale pe care le poate oferi universul. Acel moment magic în care Soarele coboară lent sub linia orizontului este fascinant, reprezentând o adevărată operă de artă creată de cel mai talentat artist – Natura însăși. Atunci când cerul se transformă într-o pânză pictată în tonuri de portocaliu, roz și violet, asistăm la un spectacol vizual de o frumusețe rareori egalată. Este un fenomen care ne reamintește cât de uimitoare este natura și cât de privilegiați suntem că putem fi martorii acestor clipe.
În acest articol, vom afla mai multe despre apusul Soarelui și vom descoperi cele mai spectaculoase locuri de pe planetă unde apusul Soarelui devine o experiență de neuitat.
Ce este apusul Soarelui?
Apusul Soarelui reprezintă momentul în care marginea superioară a discului solar dispare complet sub linia orizontului unui observator aflat pe suprafața Pământului.
Privit din orice colț al Pământului, apusul Soarelui este un fenomen care are loc aproximativ o dată la 24 de ore, cu excepția regiunilor din apropierea polilor. În perioada echinocțiilor de primăvară și de toamnă, Soarele apune exact spre vest. În emisfera nordică, apusul se deplasează spre nord-vest în timpul primăverii și verii (sau poate lipsi complet la latitudini extreme), iar spre sud-vest în sezonul de toamnă și iarnă. În emisfera sudică, direcțiile sunt inversate.
Definiție astronomică și explicație simplă
În astronomie, apusul Soarelui este definit ca momentul în care marginea superioară a Soarelui dispare sub orizont.
Totuși, deși avem impresia că Soarele se mișcă și „coboară” spre Pământ, în realitate Pământul este cel care se rotește în jurul propriei axe. Această rotație, care se desfășoară de la vest spre est, creează iluzia că Soarele se deplasează în direcția opusă, de la est spre vest, culminând cu dispariția sa aparentă sub linia orizontului la finalul zilei.
De fapt, apusul Soarelui este o iluzie optică perfectă: pe lângă faptul că Soarele pare să dispară sub linia orizontului, atunci când noi observăm pe cer apusul, discul solar se află deja la aproximativ un diametru sub orizont. Acest lucru este posibil datorită refracției atmosferice care face ca razele solare să fie puternic distorsionate. Mai exact, stratul de aer din jurul Pământului acționează ca o lentilă naturală care curbează razele solare într-o asemenea măsură încât, în momentul în care observăm Soarele „atingând” orizontul, discul solar se află deja, din punct de vedere geometric, cu aproximativ un diametru sub linia orizontului reală.
Diferența dintre apus, amurg și crepuscul
Mulți oameni folosesc acești termeni interschimbabil, dar există diferențe clare între ei. Iată care sunt acestea:
Apusul Soarelui – este momentul exact când Soarele dispare sub orizont.
Crepusculul – reprezintă întregul interval de tranziție dintre zi și noapte și se împarte în trei faze: crepusculul civil (când Soarele este la maximum 6 grade sub orizont și mai există suficientă lumină pentru activități exterioare), crepusculul nautic (între 6 și 12 grade) și crepusculul astronomic (între 12 și 18 grade), după care urmează noaptea completă.
Amurgul – marchează finalul crepusculului astronomic și reprezintă cea mai întunecată etapă a acestuia, chiar înainte de instalarea nopții. Noaptea propriu-zisă începe în momentul în care Soarele ajunge la 18 grade sub orizont, poziție în care nu mai reușește să lumineze cerul.
La ce oră are loc apusul Soarelui?
Fără îndoială, apusul Soarelui este un fenomen spectaculos, însă este și unul riguros determinat din punct de vedere astronomic. Ora la care Soarele dispare sub linia orizontului nu este aleatorie — ea depinde de poziția geografică și de momentul din an. În fiecare zi, durata dintre răsărit și apus se modifică subtil, marcând schimbarea anotimpurilor, iar ora apusului diferă ușor de la o zi la alta.
Cum variază ora apusului în funcție de zi și locație
Ora apusului Soarelui nu este fixă și diferă semnificativ în funcție de două coordonate esențiale: data calendaristică și poziția geografică, care sunt, la rândul lor, rezultatul mai multor factori astronomici care acționează simultan: înclinația axei Pământului, rotația zilnică a planetei în jurul propriei axe, mișcarea Pământului pe orbita sa eliptică în jurul Soarelui și interacțiunea gravitațională dintre Pământ și Lună.
Iată, detaliat, cum variază ora apusului în funcție de acești factori:
1. Variații în funcție de ziua din an și de emisfera în care te afli. Pe măsură ce Pământul călătorește în jurul Soarelui, durata zilei se modifică continuu.
În timpul iernii și primăverii din emisfera nordică, zilele devin progresiv mai lungi, iar apusul Soarelui are loc din ce în ce mai târziu în fiecare zi. Intuiția ne-ar spune că cel mai târziu apus ar trebui să aibă loc exact la solstițiul de vară (21 iunie), când ziua este cea mai lungă. Surprinzător însă, cel mai târziu apus se produce de fapt la câteva zile după solstițiu – la sfârșitul lui iunie sau începutul lui iulie, în funcție de latitudinea la care te afli.
Această aparentă anomalie este cauzată de faptul că orbita Pământului în jurul Soarelui nu este un cerc perfect, ci o elipsă. În jurul datei de 4 iulie, Pământul se află la cea mai mare distanță de Soare și se mișcă mai lent pe orbita sa, ceea ce întârzie momentul apusului față de solstițiu.
Similar, cel mai timpuriu apus nu are loc la solstițiul de iarnă (21 decembrie), când ziua este cea mai mică, ci cu aproximativ două săptămâni înainte – la începutul lui decembrie sau sfârșitul lui noiembrie.
În emisfera sudică, situația este oglindită: cele mai timpurii apusuri apar înainte de 21 iunie (solstițiul lor de iarnă), iar cele mai târzii după 21 decembrie (solstițiul lor de vară).
Chiar și la ecuator, unde zilele și nopțile sunt aproape egale pe tot parcursul anului, ora apusului variază cu câteva minute înainte și înapoi, urmând un model ciclic.
2. Apusul Soarelui în regiunile polare. Cu cât te afli mai aproape de poli, cu atât diferențele dintre durata zilelor și a nopților sunt mai pronunțate. În regiunile arctice și antarctice, datorită înclinației extreme a axei terestre față de razele solare, Soarele poate să nu apună deloc în timpul verii (ziua polară sau fenomenul Soarelui de la miezul nopții) sau să nu răsară deloc iarna (cazul nopților polare). Aceste fenomene pot dura de la câteva zile până la șase luni, în funcție de cât de aproape te afli de pol.
3. Ora apusului în funcție de locația geografică exactă. Locația influențează ora apusului nu doar prin poziția geografică (longitudine, latitudine și altitudinea observatorului), ci și prin relieful din jur. Dacă te afli într-o zonă joasă, cum ar fi o vale, linia orizontului este ridicată de versanții din jur, ceea ce face ca Soarele să dispară puțin mai devreme seara și să răsară puțin mai târziu dimineața. În schimb, dacă te afli pe un deal sau pe creasta unui munte, ai o perspectivă mai largă asupra orizontului, iar apusul va fi vizibil mai târziu, iar răsăritul mai devreme.
Relieful – munții, colinele, câmpiile sau chiar clădirile înalte din orașe – modifică unghiul sub care vezi Soarele și, implicit, momentul în care acesta dispare complet din câmpul vizual. De aceea, două localități aflate la câțiva kilometri distanță pot avea ore diferite de apus, chiar dacă sunt în același fus orar. În zonele montane, diferențele pot fi de mai multe minute, în timp ce în câmpii deschise apusul este aproape identic cu cel calculat astronomic. Astfel, geografia locală are un rol esențial în modul în care percepem începutul și sfârșitul zilei.
Apusul Soarelui azi – Cum afli ora exactă în orașul tău
Astăzi, aflarea orei exacte a apusului pentru o anumită locație este extrem de simplă datorită instrumentelor digitale. Există aplicații mobile care oferă informații precise folosind datele GPS ale telefonului. De asemenea, anumite site-uri specializate pun la dispoziție calendare complete cu orele de răsărit și apus pentru orice localitate din lume.
Chiar și o simplă căutare pe Google de tipul „apus soare [numele orașului]” îți oferă instant ora exactă, calculată automat în funcție de poziția geografică și fusul orar.
În ceea ce privește România, în lunile de vară, apusul are loc în jurul orei 21:00, iar în plină iarnă, Soarele apune chiar și la 16:30.
Dacă ești din București, poți consulta tabelul Răsăritul și Apusul Soarelui în anul 2025 realizat de Institutul Astronomic al Academiei Romane cu ziua și ora exactă. Iată care sunt orele apusului în București în 2025:
Dacă ești din alt oraș din țară și cunoști coordonatele geografice ale locului de observare (longitudine și latitudine), poți folosi calculatorul Observatorului Astronomic pentru a afla ora exactă a apusului.
Cum se calculează apusul Soarelui?
Calculul precis al apusului Soarelui este un proces complex care implică mai mulți parametri și algoritmi astronomici. Însă nu neapărat formula exactă este importantă de reținut, ci principiile care stau la baza calculului. Iată ce trebuie să știi:
1. Latitudinea și longitudinea – influențează orele de apus prin afectarea rotației Pământului și a traiectoriei Soarelui.
2. Declinația solară – adică unghiul dintre razele Soarelui și planul ecuatorului terestru – variază de-a lungul anului între +23,44° și -23,44°, determinând succesiunea anotimpurilor și modificând durata zilei și implicit ora la care Soarele apune.
3. Refracția atmosferică – ridică Soarele aparent cu aproximativ 34′ (0,57°) în apropierea orizontului
4. Altitudinea observatorului (înălțimea deasupra nivelului mării) – întârzie apusul. Acest lucru înseamnă că, cu cât ne aflăm mai sus față de nivelul mării, cu atât orizontul se află mai jos, iar apusul este vizibil mai târziu. De exemplu, la o altitudine de 1.000 m, apusul poate fi întârziat cu aproximativ 2 minute față de nivelul mării.
5. Topografia locală (munți, clădiri) – modifică semnificativ orele observate.
Rolul latitudinii și longitudinii
Latitudinea influențează direct ora apusului deoarece determină unghiul sub care razele Soarelui ating suprafața Pământului și durata de timp în care Soarele rămâne deasupra orizontului. Cu cât o locație se află mai aproape de ecuator, cu atât diferența dintre zi și noapte este mai mică de-a lungul anului, iar apusul are loc la ore relativ constante. În schimb, pe măsură ce ne deplasăm spre poli, variațiile devin tot mai mari: zilele de vară sunt foarte lungi, iar Soarele apune foarte târziu (sau deloc, în regiunile polare), în timp ce iarna apusul are loc mult mai devreme. Acest fenomen este cauzat de înclinarea axei Pământului față de planul orbitei sale (cu aproximativ 23,5 grade), care face ca Soarele să parcurgă traiectorii mai înalte sau mai joase pe cer în funcție de latitudine și de anotimp.
Longitudinea influențează ora apusului prin poziția est-vest a unui loc pe glob, adică prin modul în care acesta se aliniază cu rotația Pământului. Pământul se rotește cu aproximativ 15° pe oră, ceea ce înseamnă că între două puncte aflate la o diferență de 15° longitudine, există o diferență de o oră în momentul apusului. Astfel, într-un același fus orar, localitățile situate mai la est vor vedea Soarele apunând mai devreme, iar cele din vest puțin mai târziu, chiar dacă ceasurile lor arată aceeași oră. Sistemul fusurilor orare încearcă să compenseze aceste diferențe, dar nu le elimină complet, motiv pentru care ora exactă a apusului variază ușor chiar și între orașe apropiate, în funcție de longitudinea lor.
Instrumente și site-uri pentru calcul precis
Pentru utilizatorul obișnuit există numeroase site-uri și aplicații online care calculează ora apusului în funcție de locul în care se află o persoană.
De exemplu, aplicațiile mobile precum Golden Hour sau Sun Surveyor oferă informații precise folosind datele GPS ale telefonului, ajutând fotografii să caute cele mai bune locații pentru a obține fotografia perfectă.
De asemenea, site-uri precum timeanddate.com sau weather.com pun la dispoziție calendare complete cu orele de răsărit și apus pentru orice localitate din lume.
Citește și: Câte planete sunt în sistemul solar
Știința din spatele culorilor apusului Soarelui
Culorile spectaculoase pe care le admirăm în timpul apusului sunt rezultatul unui fenomen fizic fascinant descoperit de fizicianul britanic Lord Rayleigh în secolul al XIX-lea. Este vorba de împrăștierea luminii. Împrăștierea are loc atunci când razele de lumină lovesc particulele din aer, schimbând direcția luminii.
Împrăștierea luminii solare în atmosferă este influențată direct de doi factori esențiali: lungimea de undă a diferitelor culori din spectrul vizibil și dimensiunea particulelor din aer cu care lumina interacționează.
Lumina solară albă conține de fapt toate culorile curcubeului, fiecare având o lungime de undă diferită. Culorile albastre și violete au lungimi de undă scurte și sunt împrăștiate mult mai intens de moleculele de aer decât culorile cu lungimi de undă mai mari, precum roșul sau portocaliul. Acesta este motivul pentru care, în timpul zilei, când Soarele se află sus pe cer și lumina parcurge o distanță mai scurtă prin atmosferă, cerul apare albastru – lumina albastră se împrăștie în toate direcțiile și ajunge la ochii noștri din orice unghi. Deși lumina violetă este și ea împrăștiată intens, ochiul uman este mai puțin sensibil la această culoare, motiv pentru care percepem cerul ca fiind albastru, nu violet.
La apus însă, situația se schimbă dramatic. Când Soarele coboară spre orizont, razele sale trebuie să parcurgă o distanță mult mai mare prin straturile atmosferei – aproximativ de 30 până la 40 de ori mai mult decât atunci când Soarele se află în zenit. Pe acest drum extins, lumina trece prin mai multe molecule de aer, particule de praf, picături de apă și alți poluanți atmosferici. Această distanță suplimentară face ca aproape toată lumina albastră și violetă să fie complet împrăștiată înainte de a ajunge la ochii observatorului. În schimb, culorile cu lungimi de undă mai mari – galbenul, portocaliul și roșul – reușesc să pătrundă prin această „perdea” atmosferică groasă și ajung direct la noi, pictând cerul în tonurile calde și vibrante caracteristice apusului.
Roșul, având cea mai mare lungime de undă dintre toate culorile vizibile, este cel mai puțin afectat de împrăștiere și reușește să penetreze cele mai îndelungate distanțe atmosferice. De aceea, în momentele finale ale apusului, când drumul luminii prin atmosferă devine extrem de lung, discul solar pare a fi roșu intens sau chiar arămiu.
Poluarea atmosferică face apusurile Soarelui mai vii?
Deși mulți susțin că poluarea aerului, praful și chiar fumul incendiilor de vegetație de la distanță pot face apusurile noastre mai vii, de fapt este opusul. Meteorologii spun că particulele mari din aer — fie că este vorba de praf, fum sau poluanți — absorb mai multă lumină decât azotul și oxigenul (cele mai abundente două gaze din atmosferă) și împrăștie lungimile de undă ale luminii în mare parte în mod egal, ceea ce estompează și tulbură culoarea unui apus de Soare.
De exemplu, în zonele cu multă ceață, nu vezi de obicei tipurile de apusuri care apar pe Instagram sau pe un calendar de perete.
Anotimpurile afectează culorile apusului de Soare?
În general, cele mai strălucitoare apusuri sunt în special toamna și iarna, mai ales în zonele estice, acolo unde aerul de-a lungul căii razelor solare tinde să fie mai uscat și mai curat.
Norii influențează apusurile de Soare?
Absolut, norii joacă un rol esențial în crearea apusurilor spectaculoase, iar prezența sau absența lor poate transforma complet experiența vizuală a acestui fenomen. Cele mai memorabile apusuri apar atunci când cerul nu conține nori. Norii acționează ca niște oglinzi naturale care reflectă ultimele raze ale Soarelui în coborâre înapoi spre pământ, amplificând intensitatea culorilor și creând un spectacol vizual mult mai vibrant și dramatic.
Nu doar prezența norilor contează, ci și tipul lor specific influențează semnificativ calitatea apusului. Oameni de știință spun că cele mai spectaculoase apusuri apar atunci când pe cer sunt nori de altitudine înaltă și medie, precum norii cirrus (norii subțiri și filamentoși de la peste 6.000 de metri) și norii altocumulus (norii „de vată” de la altitudini medii). Acești nori sunt poziționați optim pentru a intercepta și reflecta lumina solară care nu a fost încă estompată de stratul dens al atmosferei inferioare. În contrast, norii joși, precum norii stratus (stratul uniform și cenușiu) sau stratocumulus (norii grămăjoși de nivel jos), produc rareori apusuri remarcabile, deoarece se află prea aproape de sol și absorb mai degrabă decât reflectă lumina solară.
Fiecare persoană (și ființă) percepe apusul diferit?
Deși apusul soarelui are o bază științifică solidă și poate fi explicat prin legi fizice precise, experiența vizuală a acestui fenomen rămâne profund subiectivă și variază de la o ființă la alta. Ochiul uman este sensibil doar la o porțiune extrem de limitată din spectrul electromagnetic al luminii solare – aproximativ între 380 și 750 nanometri, ceea ce corespunde culorilor pe care le numim „spectrul vizibil”. Această restricție biologică determină în mod fundamental modul în care percepem lumea înconjurătoare, inclusiv culorile apusului.
Multe alte creaturi de pe Pământ posedă capacități vizuale semnificativ diferite de ale noastre. De exemplu, fluturii și renii pot percepe lumina ultravioletă, o zonă a spectrului complet invizibilă pentru oameni. Aceasta înseamnă că un fluture care zboară la apus sau un ren din tundra arctică ar putea vedea un spectacol vizual mult mai bogat și probabil mai colorat decât cel pe care îl admirăm noi. Apusul lor ar putea include nuanțe și detalii pe care creierul uman nici măcar nu le poate imagina, deoarece nu avem receptorii biologici necesari pentru a le detecta.
Apusul soarelui în cultură și simbolism
De-a lungul istoriei, apusul Soarelui a fost încărcat cu semnificații profunde în toate culturile. El marchează nu doar sfârșitul zilei, ci și o tranziție simbolică între lumină și întuneric, între activitate și contemplare. În întreaga lume, apusul Soarelui are semnificații legate de viață, moarte, pace și chiar speranță.
Semnificații spirituale și artistice
În numeroase culturi, apusul Soarelui simbolizează încheierea unui ciclu – fie că este vorba despre o zi, o etapă a vieții sau o călătorie. Totuși, această încheiere nu este neapărat marcată de tristețe. În cultura japoneză, de pildă, apusul este perceput ca un moment al păcii și al armoniei, o expresie a acceptării firești a trecerii timpului, asemenea ritmului lent prin care lumina se transformă în întuneric.
Pentru egiptenii antici, zeul Soarelui Ra își continua drumul prin lumea de dincolo la căderea serii. Apusul nu era un sfârșit definitiv, ci o trecere spre o altă etapă a existenței – o promisiune a renașterii odată cu răsăritul. Această viziune ciclică reflecta concepția profund religioasă despre continuitate și reînnoire.
În tradițiile nativilor americani, în special ale poporului navajo, direcția apusului – vestul – este asociată cu vânturile și spiritele sacre. Este un spațiu al liniștii și al reconectării, unde Soarele care apune este onorat, nu temut. Momentul apusului devine o ocazie de reflecție, de recunoștință și de comuniune cu lumea naturală.
De asemenea, în unele tradiții vest-africane, apusul este privit ca o întoarcere simbolică. Pe măsură ce Soarele dispare după orizont, se crede că strămoșii se apropie, iar amurgul devine un timp al amintirii și al respectului.
Iată ce înseamnă apusul și în alte colțuri ale lumii:
- În hinduism, ora apusului este ideală pentru rugăciune și meditație – este momentul în care energia zilei se înmoaie, similar cu armonia descrisă în simbolismul apusului în diferite culturi.
- În islam, chemarea la rugăciunea din Maghrib are loc la apus, legând lumina de ritm și devoțiune.
- În poezia occidentală, apusurile înlocuiesc adesea îmbătrânirea, sfârșitul tinereții sau reflecția finală.
- În arta chineză, apusurile sunt folosite pentru a arăta liniștea sau calmul, echilibrând adesea scenele aglomerate.
- În folclorul filipinez, apusul poate semnala linia subțiere dintre lumi, când spiritele sunt mai prezente.
Apusul în fotografie și turism
În fotografie, momentul apusului, cunoscut drept „golden hour” sau „ora de aur”, este considerat ideal pentru capturi spectaculoase datorită luminii calde și difuze. Fotografii profesioniști planifică ședințele fotografice în funcție de acest moment magic.
Industria turistică a capitalizat această fascinație, oferind croaziere la apus, tururi foto specializate și experiențe premium în locații celebre pentru apusurile spectaculoase. Platformele de social media sunt inundate zilnic cu milioane de fotografii ale apusului, demonstrând atracția universală a acestui fenomen. Tot mai multe destinații își construiesc identitatea vizuală în jurul acestor momente, transformând apusul într-un simbol al conexiunii dintre om și natură.
Cele mai frumoase locuri pentru a vedea apusul
În realitate, există anumite locuri pe Pământ unde combinația dintre peisaj, poziție geografică și condiții atmosferice creează apusuri cu adevărat spectaculoase, care rămân întipărite în memorie pentru totdeauna. Fie că vorbim despre vârfuri montane din România sau despre destinații exotice de pe alte continente, aceste locuri transformă un fenomen zilnic într-o experiență de neuitat. Iar dacă suntem suficient de norocoși să ne aflăm în locul potrivit la momentul potrivit, ne putem bucura de acest spectacol fascinant al naturii.
Apusuri Spectaculoase în România
România oferă locații remarcabile pentru admirarea apusului în special datorită diversității impresionante a peisajelor. De la vârfurile munților Carpați și până la întinderile nelimitate ale Mării Negre, fiecare tip de relief și ecosistem adaugă unicitate apusului. Munții oferă dramatismul altitudinii datorită căreia Soarele pare că se scufundă printre creste, apa reflectă și multiplică culorile cerului într-un spectacol fascinant, iar câmpiile și podișurile permit vederi panoramice fără obstacole unde întregul orizont se aprinde simultan.
Pe Vârful Omu din Munții Bucegi, aerul rarefiat și curat amplifică intensitatea culorilor. În Delta Dunării, apusul Soarelui este reflectat în mod spectaculos în apele liniștite, iar stufărișul și vegetația luxuriantă adaugă întregului peisaj o frumusețe hipnotică.
Litoralul Mării Negre, în special plajele de la Vama Veche sau Costinești, oferă apusuri maritime clasice unde Soarele pare să se scufunde direct în apă, iar suprafața mării capătă nuanțe metalice – de la argintiu la cupru și aur lichid – în ultimele momente ale zilei.
Nu în ultimul rând, Transfăgărășanul și Transalpina permit admirarea fenomenului de la altitudini impresionante. La peste 2.000 de metri înălțime, apusul devine o experiență tridimensională – poți vedea umbra muntelui proiectându-se pe văile de mai jos, în timp ce tu încă te afli în lumina deplină a Soarelui.
Apusuri celebre în lume – Bali, Santorini, Sahara
La nivel global, anumite destinații sunt renumite pentru apusurile spectaculoase. În Grecia, Santorini cu satele sale albe pictate pe stânci vulcanice și Marea Egee strălucitoare, oferă poate cele mai fotografiate apusuri din lume.
Templul Tanah Lot din Bali combină spiritualitatea cu frumusețea naturală a apusului peste oceanul Indian, iar Deșertul Sahara oferă apusuri de o puritate cromatică extraordinară, cu dune de nisip reflectând lumina în nuanțe de arămiu și aur.
Key West în Florida celebrează zilnic apusul cu un festival spontan la Mallory Square, transformându-l într-un ritual comunitar.
Concluzie – apusul Soarelui, între știință și inspirație
Apusul Soarelui rămâne unul dintre puținele fenomene naturale care reușește să unească știința cu emoția, rigoarea astronomică cu contemplația poetică. Este un moment zilnic de frumusețe universală, accesibil tuturor, care ne amintește de locul nostru în universul vast și de perfecțiunea mecanismelor cosmice. Fie că îl înțelegem prin prisma ecuațiilor matematice sau îl simțim prin nostalgia pe care o trezește, apusul Soarelui continuă să ne fascineze și să ne inspire.
În epoca modernă, când existența noastră este dictată de agitație constantă și stres, este important să ne oprim pentru câteva minute să privim cerul la apus pentru a ne bucura de frumusețea simplă a naturii, pentru a ne încărca pozitiv cu energia blândă a Soarelui care dispare la orizont și pentru a ne reaminti cât de valoroase sunt momentele de liniște. Privind cum cerul se colorează în nuanțe calde de portocaliu, roz și violet, parcă timpul încetinește, iar grijile cotidiene devin mai mici.
Așadar, apusul Soarelui nu este doar un fenomen natural, ci poate fi și o invitație la reflecție, recunoștință și reconectare cu noi înșine și cu lumea din jur.
Surse articol: National Geographic, News.wisc.edu, Time.now, Wikipedia.org
