Acum că am trecut cu brio de etapa creşterii dinţilor şi în sfârşit am lăsat ca amintire grădiniţa, copilul este pregătit să meargă la şcoală. Moment în care cea mai pertinentă întrebare este „Părinţii sunt pregătiţi să meargă la şcoală?” Dacă pentru cei mici acest lucru înseamnă încă o provocare în aventura lor de a cunoaşte lumea, pentru părinţi este ceva mai complicat, întrucât, chiar dacă au senzaţia că ştiu (doar au făcut şi ei şcoala), în postura de părinte lucrurile se schimbă. Acum ei sunt cei care au aşteptări şi nu de la ei se aşteaptă realizări. Tocmai de aceea, mi-am propus să vă introduc în clasa pregătitoare a părinţilor şi să vă dezvălui direcţiile pe care să vă fixaţi aşteptări de la copii.
Fişa postului a unui părinte de şcolar poate fi degrevată dacă ţineţi cont de faptul că aşteptările nu pot fi stabilite fără a ţine cont de timpul şi tipul de învăţare. Cu alte cuvinte, țineți cont, spre exemplu că micuțul este în clasa a IV-a și nu îi solicitați să știe gramatica de clasa a V-a, mai ales dacă vă doriți ca cel mic să aibă performanțe în raport cu sine însuși.
Adesea, simţul comun produce confuzii în înţelegerea actului instructiv-educativ, în aspecte care ţin de tipul de învăţare. Este important să distingem între:
- învăţarea pentru competenţă care presupune anamblu de cunostinte care te fac apt pentru o actiune la standarde si in conditii predefinite social
- învăţarea pentru performanţă care presupune să realizezi efectiv, duci la capat in condiții de acuratețe, completitudine si în contexte variate; necesită un efort suplimentar care depăşeşte curriculum şcolar.
Aşteptările sunt date de finalitățile fiecărui ciclu de învățare și fixarea lor ar trebui să țină cont de:
- identificarea corectă a nevoilor educative;
- cooncordanța cu particularitățile de vârstă și dezvoltarea personală alegem criteriile de performanță;
- acceptarea greșelii ca etapă în învățare.
Pe cât de simplă şi lipsită de importanţă ar părea fixarea aştepătărilor pe atât de relevantă este pentru reuşita şcolară şi pentru dezvoltarea armonioasă a copilului. Astfel, aşteptările trebuie corelate cu fiecare ciclu de învățare şi gândite astfel încât să fie: SMART
Sustenabile
Masurabile
de Atins
Realiste
in Timp
Complicat? Chiar deloc,iată mai jos un exemplu prin care vei înţelege cum poţi să îţi sprijini copilul în dezvoltare.
Exemplu: Scrierea după dictare până la finalul clasei I.
Am ales ca exemplu scrierea după dictare, formulând-o SMART: este sustenabilă, pentru că o astfel de deprindere îi este folositoare pe tot parcursul şcolar, dar şi în dezvoltarea, susţinerea altor activităţi, este măsurabilă pentru că o dictare la clasă I presupune un număr limitat de cuvinte, este de atins pentru că numărul şi dificultatea cuvintelor ţine cont de particularităţile de vârstă şi de dezvoltare, este realistă pentru că ţine cont ciclul de învăţare în care este dată şi este în timp întrucât urmăresc scrierea corectă până la finalul clasei I (nu până la finele semestrului I, când copilul nu îşi însuşeşte deprinderile de scriere şi nici nu cunoaşte toate literele, normele de scriere corecte, dar nici mai târziu de clasa I).
Sfatul meu este ca întotdeauna, atunci când ai așteptări de la copil să ai așteptări mai întâi de la tine, adică mereu să fii pregătită pentru a ține cont de unicitatea copilului, de stilul de învățare, dar și de inteligențele emoționale. Despre aceste aspecte îți voi dezvălui mai multe în articolele viitoare. Și nu uita, insuflă-i plăcerea de a învăța, de a descoperi, de a fi mereu curios, altfel, pentru copil, așteptările pe care le ai de la el se vor transforma în task-uri de îndeplinit. Învățând cu plăcere vă veți atinge amândoi scopul: el se va bucura de propriile realizări, iar tu te vei asigura de reușita în dezvoltare.
Fotografie de Daria Obymaha de la Pexels
