Școala reprezintă un pilon fundamental al societății, asigurând educația și formarea viitoarelor generații. Dar cine a inventat școala și cum a evoluat conceptul de educație în timp? Pentru a răspunde la această întrebare fascinantă și complexă, va trebui să ne întoarcem în timp, la rădăcinile îndepărtate ale civilizației umane. În acest articol vom descoperi cine a inventat școala și vom urmări evoluția sa de-a lungul timpului, de la primele forme de învățământ până la instituțiile moderne de educație. Acest lucru ne va ajuta să înțelegem mai bine propria cultură educațională și să apreciem importanța și impactul pe care școala le are în societatea noastră contemporană.
Cine a inventat școala?
Răspunsul la întrebarea ”cine a inventat școala” este unul complex și nu ușor de găsit, deoarece conceptul de educație și instruire a fost prezent în diferite forme de-a lungul istoriei și în diverse culturi din întreaga lume.
Unele dintre cele mai vechi sisteme de educație organizate au apărut în antichitate, în civilizații precum Egipt, Mesopotamia, China, India și Grecia. În aceste culturi, existau temple, academii și alte instituții dedicate educației și instruirii tinerilor în diferite domenii, inclusiv matematică, literatură, filosofie, religie și artă.
Înainte însă de apariția instituțiilor dedicate învățământului, în antichitate oamenii predau mai departe cunoștințele lor despre vânătoare, olărit și comunicare propriilor copii. Astfel, educația a început mai întâi în familie, unde informația era transmisă de la membrii bătrâni la cei tineri.
Mai târziu, oamenii au descoperit că educația ar putea fi transmisă mai eficient dacă unii profesori predau unui grup mare de studenți, mai degrabă decât să predea individual. Astfel a apărut prima formă de educație oficială pe care o putem numi școală.
Kheti și prima formă de învățământ, în Egipt
Așadar, chiar dacă deocamdată nu putem răspunde exact la întrebarea ”cine a inventat școala”, analizând izvoarele istorice, aflăm că cea mai veche școală cunoscută a apărut în Egipt, sub conducerea lui Kheti, trezorier al lui Mentuhotep al II-lea (2061-2010 î.Hr.). La început, doar urmașii regali, fiii celor bogați, cărturarilor, medicilor și administratorilor templului erau instruiți în citire și scriere. În acea vreme, fiii continuau meseria tatălui lor și astfel informația trebuia predată acestora.
„Edubas” – școlile babiloniene
Mult mai târziu, în epoca babiloniană (care s-a întins între 1894 și 1595 î.Hr.) existau biblioteci în majoritatea orașelor și templelor și a apărut o întreagă clasă socială de scribi. Majoritatea erau angajați în agricultură, iar ceilalți erau secretari personali sau avocați. Atât bărbații, cât și femeile din acea perioadă aveau posibilitatea să învețe să citească și să scrie.
Școlile babiloniene de scribi erau cunoscute sub numele de ”edubas”, ele fiind responsabile pentru răspândirea alfabetizării în rândul populației.
DE REȚINUT! ”Epopeea lui Ghilgameș”, un poem epic din Mesopotamia Antică este printre cele mai vechi opere de ficțiune literară cunoscute.
Care este originea cuvântului “școală”?
Înainte de a trece mai departe prin firul istoriei și de a afla cine a inventat școala, este interesant de știut că termenul de ”școală” provine din greaca veche, de la cuvântul „σχολή” (skholḗ). Acest termen se referea la un loc sau un moment de timp liber, în care oamenii puteau să se dedice învățăturii, discuțiilor și contemplării, fără a fi preocupați de muncă sau alte sarcini.
Romanii au împrumutat cuvântul grecesc cu semnificațiile sale educaționale, transformând termenul în ”schola”. Mai târziu, în perioada medievală, „școala” a devenit un termen comun pentru a descrie instituțiile formale de învățământ, în special cele legate de educația religioasă sau de pregătirea clericilor.
Sensul și utilizarea cuvântului „școală” s-au schimbat și evoluat de-a lungul timpului, adaptându-se nevoilor și schimbărilor în educație și societate.
Primele forme de educație formală
Toate bune și frumoase, dar până la urmă, cine a inventat școala? Ca să descoperim răspunsul la întrebarea care ne frământă, vom face un tur prin Grecia Antică, Roma, India și China pentru a vedea cum au arătat începuturile educației formale. Apoi ne vom îndrepta spre Evul Mediu și vom descoperi care este persoana ”responsabilă” pentru inventarea conceptului de ”școală”, apropiat de sensul pe care-l cunoaștem astăzi.
Școala în Grecia Antică (508–322 î.Hr.)
Așadar, în Grecia antică, când băieții din familii bogate împlineau vârsta de 16 ani, erau trimiși la învățământul terțiar (universitar) pentru a studia filozofia și retorica. Grecii acordau o atenție deosebită retoricii, spunând că pentru a deveni influent și puternic, trebuie să știi să vorbești și să captezi o audiență. Cei care stăpâneau arta retoricii însemna că erau capabili să conducă un miting politic sau să-și facă un nume într-un tribunal.
Sursa foto: Wikimedia/commons
Academia lui Platon a fost una dintre cele mai influente școli filozofice din lumea antică greacă. A fot fondată în jurul anului 387 î.Hr. de cunoscutul filosof grec Platon, în grădinile sacre ale lui Akademos, lângă Atena. Această școală era dedicată studiului filozofiei, matematicii, științei și altor discipline intelectuale.
Nu putem spune că era o „școală” în sensul unei distincții clare între profesori și elevi. Era mai degrabă un loc unde se adunau studenții și filosofii pentru a discuta și dezbate diverse subiecte sub îndrumarea lui Platon. Platon încuraja dialogul și dialectica ca metode de a ajunge la adevăruri filozofice, fiind un continuator al filosofiei lui Socrate (470-399 î.Hr.). Este cunoscut faptul că Socrate și interlocutorii săi examinau un subiect în stilul întrebării și răspunsului, iar acest stil de învățare îl practica în continuare și elevul său, Platon la Academia sa, unde nu se urma un curriculum formal.
Nu există dovezi că era percepută vreo taxă de membru, dar se știe că, deși academia era deschisă publicului, principalii participanți erau bărbați din clasa superioară. Totuși, se spune că au studiat acolo și două femei – Axiothea of Phlius și Lasthenia of Mantinea.
Academia lui Platon a continuat să funcționeze timp de aproximativ 900 de ani, până în secolul al VI-lea d.Hr., când a fost închisă de împăratul Iustinian I al Bizanțului în timpul campaniei sale împotriva învățăturilor neoplatonice.
În orașul-stat din Sparta antică, băieții de la vârsta de 6 ani își părăseau părinții și luau parte la un sistem de învățământ de stat conceput să insufle disciplină și supunere. La vârsta de 16 ani, se înrolau într-o organizație cunoscută sub numele de „krupteia”, o forță de poliție militară. Ei erau apoi trimiși să locuiască în jungla Messenia, unde trebuiau să supraviețuiască pe cont propriu și să intimideze populația locală. Educația în Sparta antică punea, așadar, accent pe forță, pregătirea militară și conducere.
Școala în perioada Imperiului Roman (sec. III î.Hr.)
În Roma Antică, înainte de secolul al 3-lea î.Hr., nu existau „școli” oficiale, astfel că până acum nu avem un răspuns clar la întrebarea ”cine a inventat școala”. Ce știm este faptul că familiile romane bogate angajau tutori care le predau elevilor acasă. Sistemul de învățare roman se baza pe sistemul grecesc, iar mulți dintre tutorii privați erau greci aserviți sau eliberați. Nu toți profesorii erau norocoși să predea în condiții bune, unii dintre ei ținând lecții în spații publice, pe străzi sau în piețe.
Datorită puterii extinse deținute de pater familias asupra familiilor romane, nivelul și calitatea educației oferite copiilor romani varia semnificativ de la o familie la alta. Cu toate acestea, era de așteptat ca tații să-și educe copiii.
În secolele următoare, educația a început să se facă în grupuri ceva mai mari, ajungându-se în anii 35-96 d.Hr. să se organizeze ”școli” gramaticale și retorice cu 3 sau mai mulți elevi. Cu toate acestea, educația organizată a rămas relativ rară și există puține surse sau relatări despre procesul educațional roman până în secolul al II-lea d.Hr.
Școala în India antică (sec. VI – V î.Hr.)
Școala din India antică era centrată în jurul unui guru. Copiii își părăseau familia și casa pentru a trăi cu guru. Această formă de educație era gratuită, dar era totuși condiționată de munca fizică, ceea ce însemna că guru le oferea copiilor hrană, haine și adăpost, iar aceștia trebuiau să-i lucreze pământul zilnic.
În India antică erau două „sisteme” de educație, și anume: vedică și budistă. În sistemul vedic se învăța despre metrică, gramatică, fonetică și astronomie, împreună cu istorie, logică și raționament. În sistemul budist, copiii învățau despre drept, etică, artă, arhitectură și știință militară.
Universitatea antică Taxila a fost un renumit institut antic de învățământ superior brahmanic și mai târziu budist, situat și în orașul Taxila. Se crede că Universitatea data din secolul al V-lea î.Hr., unii savanți spunând că datează din secolul al VI-lea î.Hr. Școala era formată din mai multe mănăstiri unde se oferea mai mult o instruire religioasă. Universitatea din Taxila a devenit un centru de învățare renumit cel puțin câteva secole î.Hr. și a continuat să atragă studenți până la distrugerea orașului în secolul al V-lea d.Hr.
Printre profesorii importanți despre care se spune că au predat la Universitatea din Taxila se numărau:
- Pāṇini, marele gramatician indian din secolul al V-lea î.Hr.
- Chanakya, influentul prim-ministru al fondatorului Imperiului Mauryan, Chandragupta Maurya
- Vasubandhu, fondatorul budismului tibetan
Școala în China antică – învățământul incipient (2070 î.Hr)
Dacă până acum am reușit să-ți stârnim și mai tare curiozitatea despre cine a inventat școala așa cum o știm noi astăzi, trebuie să mai ai puțină răbdare. Până atunci, ne vom continua călătoria în China antică, care avea o formă de educație școlară surprinzător de dezvoltată. Primele sisteme de învățământ au fost create în dinastia Xia (2070 î.Hr.-1600 î.Hr.) și erau de două feluri: școlile speciale pentru nobili și școlile pentru cetățenii de rând.
Școlile de stat erau exclusiv pentru copiii nobilimii și erau formate din școli elementare și colegii de nivel superior. În funcție de performanțele pe care le aveau elevii, aceștia puteau trece la un nivel superior și apoi la facultate.
Școala în perioada Imperiului Bizantin (sec. al IV-lea d.Hr.)
În Imperiul Bizantin (cunoscut și ca Imperiul Roman de Răsărit), educația și învățământul au jucat un rol semnificativ în societate și au fost strâns legate de instituțiile religioase și de biserica creștină. Învățământul era în principal controlat de Biserică și era orientat spre educarea clerului, dar și a elitelor imperiale și a cetățenilor bogați.
Constantinopolul (începând cu anul 330 d.Hr), capitala imperiului, a fost un important centru de învățământ unde s-au deschis școli, academii și biblioteci importante.
Limba greacă era limba principală de predare și de comunicare, iar procesul de educație era riguros și disciplinat. Educația în Imperiul Bizantin a fost organizată în trei nivele principale: primar, secundar și superior. La nivelul primar, copiii învățau cititul, scrierea și aritmetica de bază. Educația secundară era centrată pe studiul limbilor și al literaturii clasice grecești, alături de retorică și filozofie. Învățământul superior era dedicat specializării în domenii precum dreptul, medicina, teologia sau filozofia. Elevii erau supuși la teste și examene regulate pentru a-și demonstra competențele și cunoștințele.
Educația era în principal rezervată bărbaților din clasele sociale superioare, dar și femeile din unele familii aristocratice sau influente puteau avea acces la educație, în special la învățământul privat sau la educația la domiciliu.
Cum a apărut prima școală din lume?
Deși am văzut că cele mai vechi forme de învățământ au fost în Egipt și Mesopotamia, tot mai avem de aflat cine a inventat școala așa cum o știm noi astăzi sau similar. Până atunci, vom afla despre o clădire din China, care este considerată a fi cea mai veche școală din lume.
Liceul Chengdu Shishi – cea mai veche școală din lume
Este vorba de Liceul Chengdu Shishi, din orașul Chengdu, provincia Sichuan (China), care a fost construit la ordinul unui guvernator din dinastia Han cu aproximativ 140 de ani î.Hr. Cădirea a fost ridicată din piatră (Shishi înseamnă „cameră de piatră”) și funcționează pe același loc de mai bine de 2.150 de ani. Școala are o reputație excelentă la nivel provincial și național și este situată în centrul orașului, într-un campus atractiv.
Cine a inventat școala din zilele noastre?
Civilizațiile antice și apoi Europa medievală aveau diverse sisteme de educație, însă acestea nu pot fi considerate cu adevărat ”școli moderne”. Conceptul modern de școală, așa cum funcționează în zilele noastre, este rezultatul unei lungi evoluții istorice și a contribuțiilor multiple din partea diferitelor culturi și civilizații de-a lungul timpului.
Deși în Evul mediu, reformatori protestanți, precum Martin Luther și John Calvin, au promovat ideea educației pentru toți și au contribuit la înființarea unor școli publice și parohiale în țările protestante, persoana despre care se consideră că a inventat conceptul de școală așa cum îl știm noi astăzi este Horace Mann.
El a fost un pionier în aducerea reformelor educaționale în societate. Credea că învățământul public în care studenții vor urma un curriculum este necesar pentru a preda educația într-un mod organizat. El a subliniat, de asemenea, că scopul educației trebuie să fie caracterul și virtutea civică. Metoda de educație a lui Mann a devenit curând populară și a fost adoptată de mai multe state. Mann este cunoscut și ca „părintele educației moderne”.
Cine a fost Horace Mann?
În sfârșit am aflat cine a inventat școala așa cum o știm noi astăzi. Dar următoarea întrebare la care avem de răspuns acum este ”cine a fost acest Horace Mann?”
Născut în 1796, Mann a fost un pionier al reformelor educaționale în statul american Massachusetts. El a devenit secretar al Educației în 1837 și din această poziție a întreprins una dintre cele mai mari reforme educaționale din istoria Americii. A mers prin stat ținând convenții ale profesorilor, prelegeri și introducând reforme.
Unul dintre lucrurile cheie pe care Mann le-a făcut a fost să-și convingă colegii săi modernizatori să creeze legi care să susțină educația finanțată din impozite în statele lor. Aceste „Școli comune” erau menite să educe toți copiii, indiferent de regiune sau district.
Toți profesorii trebuiau să aibă aceeași pregătire de bază și trebuiau să frecventeze „școli normale” sau colegii de formare a profesorilor pentru a învăța cum să predea.
Viziunea lui Mann a fost să unească copiii din toate clasele sociale prin educație, creând o experiență de învățare comună. El credea că educația în școli comune ar ajuta la reducerea decalajului dintre cei mai puțin norocoși și cei privilegiați, creând o societate mai egală.
Ce este școala astăzi?
Școala este o instituție de învățământ care oferă educație și instruire elevilor într-o varietate de domenii academice și practice. Este un loc în care copiii și tinerii își dezvoltă cunoștințele, abilitățile și aptitudinile în diferite domenii, pentru a se pregăti pentru viață și carieră.
Deși s-au schimbat multe lucruri de pe vremea lui Horace Mann, școlile de astăzi se bazează în continuare pe aceleași idei de teste standardizate și venituri ale contribuabililor stabilite în perioada școlilor comune din epoca lui Horace.
Iată cum a evoluat, totuși, școala de la formele timpurii de educație până la învățământul modern:
Curriculum. Acesta s-a îmbunătățit de-a lungul secolelor, fiind revizuit și actualizat în mod regulat pentru a se asigura că reflectă cunoștințele și competențele esențiale pentru lumea modernă.
Implicarea studenților în învățare. Astăzi se pune tot mai mult accent pe încurajarea elevilor de a vorbi și împărtăși punctele lor de vedere asupra subiectelor, mai degrabă decât să asculte un discurs ale profesorilor.
Disciplina. Practicile disciplinare școlare s-au schimbat la nivel global. Nu se mai pune accent pe pedepse, ci pe învățarea din greșeli.
Resurse de învățare, abordări inovatoare de predare și învățare. Astăzi se pune accent pe învățarea bazată pe proiecte, învățarea experimentală, învățarea colaborativă și utilizarea tehnologiei educaționale. Un exemplu excelent de abordare inovatoare a școlii sunt proiectele educaționale de tip ”școala altfel”, care au rolul de a contribui la dezvoltarea competenței de învățare a copiilor, dar și a abilităților socio-emoționale. În cadrul acestui program, elevii desfășoară diverse “activități pentru școala altfel”, ceea ce le oferă posibilitatea să-și descopere noi pasiuni și să se dezvolte pe plan personal.
Tehnologie. În prezent, copii au acces la laptopuri, tablete și telefoane mobile și pot învăța și de la distanță. Au acces la lecții înregistrate, astfel încât să poată învăța în ritmul lor.
Cine a inventat temele?
După ce am aflat cine a inventat școala așa cum o știm noi astăzi, este cazul să descoperim cine a inventat temele. Din păcate însă, conceptul de teme pentru acasă nu poate fi atribuit unei singure persoane. Aceasta este o practică care a evoluat de-a lungul timpului în sistemul educațional și a fost influențată de mai mulți factori.
Mențiunile despre termenul „temă” datează încă din Roma antică, în secolul I d.Hr.. Se spune că Pliniu cel Tânăr, un profesor de oratorie, cerea adepților săi să practice vorbitul în public acasă pentru a-i ajuta să devină mai încrezători și mai fluenți în discursurile lor.
Cu toate acestea, forma modernă a temelor pentru elevi a început să se contureze în timpul revoluției industriale și a creșterii învățământului obligatoriu. Odată cu apariția școlilor publice și a unui curriculum standardizat, temele pentru acasă au devenit o practică comună pentru a consolida și aprofunda cunoștințele dobândite în timpul orelor de clasă.
Primele școli din România
Cea mai veche școală din România este menționată în anul 1380 la Sibiu. În anul 1522 este atestată Școala din deal din Sighișoara, iar în 1541 este atestat gimnaziul superior săsesc din Brașov.
Cine a pus bazele sistemului de învățământ în Romania?
După ce am aflat mai multe lucruri interesante despre primele școli din lume, este important să știm și care este istoria școlii românești. Din păcate, înainte de 1800 nu exista un sistem educațional bine definit în țările românești. Au existat unele încercări ale domnilor români de a înființa instituții cu rol educațional, însă acestea au fost foarte puține și fără prea mari realizări. Aceste așa-zise „școli” ofereau o educație de natură religioasă și pe ici-pe-colo câteva noțiuni de educație științifică elementară (scris, citit, operații aritmetice de bază, unele limbi străine, elemente de geografie, etc.). Limbile de predare erau greaca și slavona (în Țara Românească și Moldova) și latina în Transilvania.
Primele așezăminte de tip școlar au apărut pe lângă mănăstiri și aveau ca scop învățarea scrisului în limba slavonă, deoarece în această limbă se întocmeau documente și corespondențe oficiale. Mai existau și unele școli de meserii pentru pregătirea meșterilor îmbrăcători în argint ai cărților și ai icoanelor.
În secolul al XIV-lea, sașii din Transilvania au început să înființeze primele școli primare din România, astfel că la începutul secolului al XVI-lea exista câte o astfel de școală în aproape fiecare comună săsească. În 1541 s-a înființat primul gimnaziu săsesc, iar în anul 1722 s-a introdus învățământul obligatoriu pentru toți sașii.
După Revoluția de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a început și procesul de construcție a unor sisteme educaționale și de învățământ naționale, proces care s-a desfășurat pe toată perioada secolului XIX-lea. Au apărut diverse tipuri de instituții de învățământ (școli elementare, gimnazii, colegii, pensioane, universități, etc.) și o serie de legi de organizare și funcționare a acestui sistem. Cu toate acestea, doar oamenii înstăriți ajungeau să urmeze studii superioare.
În concluzie, conceptul de școală nu poate fi atribuit unei singure persoane. Nu putem spune cu exactitate cine a inventat școala deoarece aceasta este rezultatul unei evoluții complexe și continue a practicilor educaționale de-a lungul istoriei umane. Deși nu există un „inventator” al școlii în sensul modern al cuvântului, numeroase civilizații și culturi au contribuit la dezvoltarea și îmbunătățirea sistemului educațional în diferite moduri. De la școlile antice din Mesopotamia și Egipt până la universitățile medievale europene și sistemele de învățământ modern, fiecare etapă a adus cu sine inovații și schimbări care au modelat modul în care învățământul este perceput și practicat astăzi.
