Ce trebuie să știi pe scurt despre rezultatele PISA 2025 publicate în septembrie 2026:
- Rezultatele PISA 2025 arată că pentru mulți elevi din România provocarea nu este doar să citească sau să cunoască o formulă, ci să înțeleagă, să interpreteze și să folosească informația într-o situație concretă.
- Datele pentru România indică dificultăți la lectură, matematică și științe, iar scăderea accentuată la lectură readuce în discuție problema înțelegerii și a alfabetizării funcționale.
- Ce trebuie să se schimbe în școală este legătura dintre evaluare și învățare: dificultățile trebuie identificate mai devreme, iar rezultatele testelor trebuie transformate în sprijin, exerciții aplicate și intervenții adaptate fiecărui copil.
Dacă știi să citești nu înseamnă neapărat că ai și înțeles ce ai citit. Un copil poate parcurge un text, poate identifica unele informații și poate răspunde la întrebări simple, dar este posibil să nu poată interpreta un mesaj, să nu poată face legături între idei și să nu poată lega informațiile pentru a rezolva o problemă. Testările PISA evaluează în ce măsură elevii pot să înțeleagă informațiile, să le interpreteze și să le aplice în situații concrete, dincolo de simpla reproducere a cunoștințelor învățate. Iar rezultatele PISA România 2025 sunt îngrijorătoare: 52% dintre elevii de 15 ani ating nivelul minim de competență la lectură, 48% la matematică și 54% la științe. Restul, adică aproape jumătate din clasă, se descurcă greu când are de înțeles un text de dificultate medie sau de transformat o situație simplă într-un calcul. În acest articol vom analiza în detaliu ce spun cifrele despre educația din România, care sunt dificultățile de învățare ale elevilor români și ce pot face concret școala și părinții.
Ce ne spun rezultatele PISA 2025 despre educația din România?
PISA este testul prin care OCDE verifică, la fiecare trei ani, ce pot face elevii de 15 ani cu ceea ce au învățat la lectură, matematică și științe. Ediția 2025 a avut științele ca domeniu principal și a reunit peste 760.000 de elevi din 91 de țări și economii.
Ce rezultate au obținut elevii din România la lectură, matematică și științe
România a fost reprezentată de 7.725 de elevi din 322 de școli, un eșantion reprezentativ pentru elevii de 15 ani, adică aproximativ 172.000 de elevi de 15 ani reprezentanți.
Toate scorurile medii obținute de elevii români la matematică, științe și lectură sunt sub media țărilor OCDE:
- 425 de puncte la științe (față de 482 de puncte media țărilor OCDE)
- 419 la matematică (față de 463 de puncte media țărilor OCDE)
- 413 la lectură (față de 461 de puncte media țărilor OCDE)
- 442 la rezolvarea computațională a problemelor (față de 500 de puncte media țărilor OCDE)
În clasamentul general, România ocupă poziții între 48 și 55, în funcție de domeniu. Tabelul de mai jos arată principalele date din rezultatele PISA România 2025, comparativ cu media OCDE:
| Domeniu | Scor România | Media OCDE | România față de 2022 | Elevi la nivel 2 sau peste (România / OCDE) | Elevi la nivel 5–6 (România / OCDE) |
|---|---|---|---|---|---|
| Lectură | 413 | 461 | −16 puncte | 52% / 69% | 1% / 6% |
| Matematică | 419 | 463 | −9 puncte | 48% / 65% | aprox. 4% / 8% |
| Științe | 425 | 482 | −3 puncte | 54% / 74% | 2% / 7% |
| Sursa: OCDE, PISA 2025 Results (Volume I), publicat la 8 septembrie 2026; Ministerul Educației și Cercetării. Nivelul 2 este pragul minim de competență, iar nivelurile 5–6 marchează performanța ridicată. | |||||
De ce scăderea la lectură este unul dintre cele mai importante semnale
Comparativ cu ultima testare PISA (din 2022), cea mai mare scădere apare la lectură (16 puncte), în timp ce la matematică și științe scorurile sunt apropiate de cele de acum trei ani. Pe termen lung, rezultatele la lectură și matematică sunt mai slabe decât în 2015.
Statisticile arată că România nu este singura țară care a înregistrat scăderi pe toate planurile. OCDE arată că media țărilor membre a coborât la cele mai scăzute niveluri observate vreodată la științe, lectură și matematică, iar lectura a pierdut cel mai mult, 28 de puncte din 2015.
Lectura contează mai mult decât pare deoarece totul pornește de la citit.
Cititul este mai mult decât capacitatea de a recunoaște cuvinte și de a parcurge un text. Înseamnă să:
- înțelegi mesajul,
- să identifici ideile importante,
- să faci legături între informații și
- să poți trage propriile concluzii.
Aceste abilități sunt esențiale nu doar la limba română, ci și la matematică, științe sau în viața de zi cu zi. Atunci când un elev întâmpină dificultăți în înțelegerea unui text, îi poate fi mai greu să interpreteze o problemă, să urmeze instrucțiuni sau să evalueze corect informațiile pe care le întâlnește. De aceea, scăderea rezultatelor la lectură merită atenție: poate semnala dificultăți care se răsfrâng asupra întregului proces de învățare.
Ce înseamnă faptul că mulți elevi nu ating nivelul de bază al competențelor evaluate
Nivelul 2 este pragul minim pe care OCDE îl consideră necesar pentru a funcționa în viața adultă. La lectură, în linii mari, înseamnă să identifici ideea principală a unui text de lungime medie și să găsești o informație după criterii clare.
Sub acest prag se află 48% dintre elevii români la lectură, 52% la matematică și 46% la științe, față de 31%, 35% și 26% în medie în țările OCDE (calcul pe baza ponderilor de la nivelul 2 și peste). Altfel spus, din 100 de elevi de 15 ani, aproximativ jumătate NU ating pragul la lectură sau matematică.
Ce înseamnă acest lucru în practică? Înseamnă că jumătate din elevii de 15 ani nu înțeleg sau înțeleg cu dificultate un text, nu reușesc să selecteze informațiile relevante, să interpreteze date sau să aplice ceea ce au învățat într-o situație nouă. Altfel spus, nu pot să desprindă ideea principală dintr-un articol, să înțeleagă o problemă de matematică formulată în cuvinte sau să folosească informații științifice pentru a explica un fenomen obișnuit.
Aceste competențe se susțin reciproc. Pentru a rezolva o problemă de matematică, elevul trebuie mai întâi să înțeleagă cerința. Pentru a interpreta un rezultat științific, trebuie să poată citi datele, să facă legături între informații și să formuleze o explicație. Când aceste abilități de bază nu sunt suficient dezvoltate, dificultățile pot apărea la mai multe materii, nu doar la cea la care au fost evaluate.
Ce ne arată rezultatele despre capacitatea elevilor de a folosi ceea ce învață
Rezultatele PISA arată că elevii români sunt curioși și perseverenți: 77% declară că sunt interesați de multe lucruri, față de 73% în media OCDE, iar 63% spun că depun efort suplimentar când o sarcină devine dificilă, comparativ cu 60% în țările OCDE. Totuși, la adaptabilitate cognitivă și growth mindset, rezultatele sunt sub media OCDE, ceea ce înseamnă că elevii din România au o capacitate mai mică de a gestiona schimbarea și de a-și dezvolta abilitățile.
1. Adaptabilitatea cognitivă se referă la capacitatea de a-ți ajusta gândirea și strategia atunci când te confrunți cu o situație nouă sau când prima soluție nu funcționează. În PISA, aceasta este evaluată prin răspunsurile elevilor despre propria capacitate de a gestiona situații neobișnuite și dificile, nu printr-un test direct al abilității de a se adapta.
ATENȚIE! Rezultatul ne arată câtă încredere au elevii în propria capacitate de a se adapta, nu măsoară direct cât de bine se adaptează în orice situație reală. Este o distincție importantă: felul în care un adolescent își evaluează propriile abilități poate să nu coincidă întotdeauna cu ceea ce reușește să facă în practică.
2. O mentalitate de creștere (growth mindset) înseamnă să ai perspectiva că inteligența și abilitățile se pot dezvolta prin efort, învățare și feedback, iar greșelile reprezintă oportunități de învățare, nu dovadă că nu te pricepi la ceva.
Un elev care consideră că nu este bun la matematică sau la științe poate ajunge să interpreteze o greșeală drept dovadă că nu se pricepe, în loc să o vadă ca pe o ocazie de a înțelege ce nu a funcționat. În schimb, convingerea că își poate îmbunătăți abilitățile îl poate ajuta să accepte feedback-ul, să ceară ajutor și să încerce o altă strategie.
Prin urmare, scorurile sub media la aceste două indicatoare importante ne spun că este nevoie să ne uităm la felul în care este organizată învățarea: le oferim copiilor suficiente ocazii să investigheze, să greșească fără teama de a fi judecați, să-și schimbe părerea pe baza dovezilor și să aplice cunoștințele în situații noi?
Pentru că scopul educației nu este doar ca elevii să acumuleze informații sau să găsească răspunsul corect la o întrebare cunoscută. Este și să poată folosi ceea ce au învățat atunci când se confruntă cu o problemă pe care nu au mai întâlnit-o.
Citește și: Abilitățile Viitorului: Cum pregătim copiii prezentului pentru succes într-o lume dominată de AI?
Ce este analfabetismul funcțional și cum se vede în viața de zi cu zi?

În dezbaterea publică, rezultatele PISA România sunt traduse adesea prin două cuvinte: analfabetism funcțional. Dar ce înseamnă, concret, acest lucru și cum se influențează el viața de zi cu zi?
Analfabetismul funcțional descrie situația în care o persoană poate citi cuvintele și propozițiile unui text, dar întâmpină dificultăți atunci când trebuie să înțeleagă informația și să o folosească într-un scop concret. De exemplu, poate citi instrucțiunile unui produs, dar să nu știe cum să le urmeze corect; poate privi un tabel fără să reușească să extragă informația relevantă sau poate citi două oferte fără să le poată compara pentru a lua o decizie potrivită.
Pentru a înțelege mai bine această diferență, putem privi lectura ca pe un proces cu trei trepte:
- Decodarea – citești cuvintele. Recunoști literele, formezi cuvinte și poți citi propozițiile cu voce tare. Este primul pas, necesar, dar nu suficient pentru a înțelege mesajul.
- Înțelegerea – știi ce spune textul. Identifici ideea principală, faci legături între informații și înțelegi ce transmite autorul. Nu este vorba doar despre a recunoaște cuvintele, ci despre a le înțelege sensul în context.
- Aplicarea – folosești informația. Poți transforma ceea ce ai citit într-o acțiune sau într-o decizie. De exemplu, înțelegi instrucțiunile unei rețete și știi să le urmezi, interpretezi datele dintr-un tabel sau compari două produse ținând cont de preț, cantitate și caracteristici.
Dificultățile asociate analfabetismului funcțional apar atunci când trecerea de la citirea cuvintelor la înțelegerea și folosirea informației nu se realizează suficient de bine. De exemplu, dacă un copil poate citi fluent un paragraf, dar nu poate explica ideea principală, în viața de zi cu zi, acest lucru se traduce prin faptul că nu va ști să completeze un formular sau să evalueze dacă o informație este relevantă și credibilă.
Cum se manifestă dificultățile de înțelegere în situații concrete
Dificultățile de înțelegere se văd în situații banale, pe care le întâlnim în fiecare zi:
- Un anunț de la școală cu program modificat, citit fără a reține ce se schimbă;
- O factură sau un abonament de telefon, unde nu poți distinge prețul de bază de costurile adăugate;
- Un formular online care cere documente diferite în funcție de situația persoanei;
- Două prețuri diferite, comparate după valoarea finală, nu după prețul pe kilogram.
Toate aceste situații necesită următorii pași: găsești informația, o legi de întrebarea pe care o ai și o folosești. Cine se oprește la primul pas nu poate lua decizii pe baza datelor.
De ce înțelegerea textului influențează și matematica sau științele
O problemă de matematică necesită, mai întâi de toate, citirea și înțelegerea unui text. De exemplu, un elev poate ști să rezolve o ecuație, dar să nu înțeleagă din enunț că exact asta i se cere să facă. La științe, el poate să vadă graficul în care sunt prezentate rezultatele experimentului, însă nu poate să interpreteze observațiile, nu poate realiza comparații și nu poate folosi informațiile pentru a explica un fenomen.
De ce dificultățile trebuie identificate încă din primii ani de școală
La 15 ani, PISA vede rezultatul a 8-9 ani de școală. Un copil care înțelege puțin în clasa a II-a va citi mai puțin, deci va exersa mai puțin. În clasa a IV-a va rămâne și mai mult în urmă, iar problema se va agrava în timp, dacă nu intervine nimeni. Atunci când un copil nu are noțiunile de bază la o materie, nu va putea înțelege lucruri mai complexe și astfel nu va putea evolua. Tocmai de aceea, educația timpurie trebuie tratată ca o prioritate în orice țară. Cu cât problema este identificată mai devreme, cu atât va fi nevoie de mai puțină recuperare în timp.
De ce dificultățile de înțelegere depășesc rezultatele școlare?
Rezultatele PISA România se opresc la scoruri, dar consecințele merg mai departe de ele pentru că dificultățile de înțelegere nu se văd doar în note sau la examene, ci influențează și felul în care o persoană se descurcă în viața de zi cu zi. Când nu poți interpreta corect o informație, îți poate fi mai greu să iei decizii, să compari opțiuni, să urmezi instrucțiuni sau să distingi informațiile de încredere de cele înșelătoare. De aceea, rezultatele PISA nu sunt doar despre performanța școlară, ci și despre cât de bine sunt pregătiți copiii să înțeleagă lumea din jur și să se descurce independent.
Cum influențează capacitatea de înțelegere felul în care evaluăm informațiile
Ca să judeci o informație, trebuie întâi să știi ce afirmă ea: cine spune, ce anume spune și pe ce se bazează. Altfel, riști să tragi concluzii fără să verifici dacă informația este corectă și în ce context trebuie interpretată.
Dificultățile de înțelegere pot face mai dificilă identificarea pseudoștiinței și a teoriilor conspiraționiste, mai ales atunci când acestea sunt prezentate convingător sau amestecă fapte reale cu afirmații false. Prin urmare, nu este suficient să putem citi un mesaj: trebuie să-i înțelegem sensul, să-i verificăm sursele și să ne întrebăm dacă dovezile susțin concluzia. Când înțelegem doar o parte dintr-un mesaj, putem ajunge să acceptăm întregul mesaj fără să-i mai punem la îndoială afirmațiile.
Ce legătură există între înțelegerea informației și gândirea critică
Gândirea critică începe cu întrebări: Ce se susține aici? Ce dovezi există? Ce lipsește? Aceste întrebări nu pot fi puse dacă nu înțelegi un text. Doar când înțelegi despre ce se vorbește poți compara informația cu alte surse, poți observa eventualele contradicții și poți decide dacă argumentele sunt convingătoare.
Așadar, putem spune că înțelegerea informației este baza gândirii critice. Cu cât copiii au mai multe ocazii să explice cu propriile cuvinte ceea ce citesc, să pună întrebări și să caute justificări pentru răspunsurile lor, cu atât își exersează mai bine această capacitate.
De ce competențele de bază contează pentru viața profesională și deciziile de zi cu zi
La locul de muncă, citim proceduri, urmăm instrucțiuni, rezolvăm probleme și trebuie să respectăm termene-limită. În viața de zi cu zi, avem de comparat prețuri, de înțeles condițiile unui contract de credit, de evaluat informații despre tratamente medicale sau de luat decizii în cunoștință de cauză atunci când votăm.
Toate aceste situații presupun mai mult decât capacitatea de a citi sau de a face calcule simple: avem nevoie să înțelegem informațiile, să identificăm ce este relevant și să evaluăm consecințele alegerilor noastre. Atunci când aceste competențe de bază nu sunt suficient dezvoltate, putem interpreta greșit o cerință, putem trece cu vederea condiții importante sau putem lua decizii fără să ne dăm seama care sunt cu adevărat implicațiile.
Astfel, competențele de lectură, matematică și gândire critică nu sunt utile doar pentru a obține rezultate bune la școală, ci și pentru a ne descurca independent, a ne adapta la situații noi și a lua decizii informate pe tot parcursul vieții.
De ce analfabetismul funcțional a fost adus în discuție ca problemă pentru societate
Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025–2030 include combaterea analfabetismului funcțional printre preocupările de interes național, iar documentul a fost votat atât de partidele din coaliție, cât și de cele din opoziție. Sintagma „risc de securitate națională” poate părea exagerată la prima vedere, însă în spatele ei se află o problemă concretă: o societate în care mulți oameni întâmpină dificultăți în a înțelege și verifica informațiile devine mai vulnerabilă la manipulare și dezinformare și poate întâmpina obstacole în dezvoltarea economică.
În acest context, rezultatele României la testările PISA 2025 reprezintă un semnal de alarmă. Ele ne arată că este nevoie de mai multă atenție acordată competențelor de bază ale elevilor, deoarece felul în care copiii învață astăzi influențează capacitatea lor de a lua decizii informate și de a contribui la societate în viitor.
Ce pot schimba itemii de tip PISA în evaluarea elevilor?

Evaluarea elevilor poate urmări mai mult decât capacitatea de a reproduce informații învățate la clasă. Itemii de tip PISA pun accent pe înțelegerea informațiilor și aplicarea cunoștințelor în situații concrete, apropiate de viața de zi cu zi. O astfel de abordare poate ajuta la identificarea dificultăților pe care notele obișnuite nu le arată întotdeauna și poate oferi profesorilor indicii despre ce au nevoie elevii pentru a progresa.
Ce se schimbă la evaluările din clasele a II-a, a IV-a și a VI-a
Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 6.405 din 23 septembrie 2025 pune un accent mai mare pe evaluarea cunoștințelor, deprinderilor și atitudinilor pe care elevii le pot folosi în situații din viața de zi cu zi. Astfel, Ministerul Educației vrea ca evaluările din clasele a II-a, a IV-a și a VI-a să verifice nu doar ce informații au memorat elevii, ci și dacă știu să folosească ceea ce au învățat în situații concrete, inclusiv în afara școlii.
De exemplu, la matematică, un copil nu ar trebui doar să știe să facă un calcul, ci și să-l poată folosi pentru a compara prețuri sau pentru a rezolva o problemă practică. La citire, nu este suficient să citească un text corect, ci trebuie să-i înțeleagă mesajul și să poată folosi informațiile din el. În plus, elevii ar trebui să învețe să-și exprime opiniile, să-și argumenteze răspunsurile și să găsească soluții la probleme noi.
Pentru început, Ministerul testează astfel de întrebări în cadrul evaluărilor naționale. Rezultatele ar trebui să-i ajute pe profesori să înțeleagă mai bine ce știe fiecare copil, unde întâmpină dificultăți și de ce sprijin are nevoie. Pe baza lor, profesorii pot oferi recomandări adaptate fiecărui elev și pot discuta cu părinții despre felul în care copilul poate progresa.
Scopul final este ca elevii să nu învețe doar pentru note și examene, ci să-și dezvolte abilități pe care să le poată folosi în viața de zi cu zi, în continuarea studiilor și, mai târziu, la locul de muncă. Această abordare îi poate ajuta să-și înțeleagă punctele forte, să vadă ce mai au de îmbunătățit și să devină treptat responsabili pentru propria învățare.
Ce poate arăta un exercițiu bazat pe o situație din viața reală
Un exercițiu simplu de genul: „Un pachet de 400 g de cereale costă 8 lei. Cât costă 1 kg?” necesită mai multe operații de matematică și nu oferă posibilitatea de a corela informația cu o activitate de zi cu zi.
În schimb, un exercițiu de tip PISA testează capacitatea elevului de a folosi informații în viața de zi cu zi. Iată un exemplu:
„O familie consumă 500 g de cereale pe săptămână. Magazinul vinde un pachet de 400 g la 8 lei și unul de 1 kg la 18 lei. Care cumpărare este mai avantajoasă pe patru săptămâni? Explică. Ce altă informație ți-ar trebui înainte să decizi?”
În acest exercițiu, elevul trebuie să afle câte kg consumă familia în cele 4 săptămâni, să compare prețurile și să ia o decizie asemănătoare cu cele luate în fiecare zi de o familie la cumpărături.
Cum pot astfel de itemi să identifice mai bine dificultățile de înțelegere și aplicare
Un item clasic spune doar dacă răspunsul este corect sau nu. Un item cu mai mulți pași arată unde este problema: a ales greșit operația, a greșit calculul, n-a interpretat rezultatul sau n-a putut justifica. Acesta este câștigul real: un diagnostic precis în loc de o etichetă generală de tipul „nu înțelege”.
De ce schimbarea modului de evaluare nu este suficientă
Schimbarea modului de evaluare este un pas important, dar nu poate rezolva singură dificultățile de învățare ale elevilor. Dacă testele încep să verifice mai mult decât memorarea informațiilor, este nevoie ca și procesul de învățare de la clasă să le ofere copiilor ocazia de a înțelege, de a pune întrebări, de a testa idei și de a aplica ceea ce învață în situații concrete.
Un elev nu va învăța să gândească critic doar pentru că primește un alt tip de subiect la evaluare. Are nevoie de exercițiu constant, de explicații adaptate nivelului său și de sprijin atunci când întâmpină dificultăți. De aceea, rezultatele evaluărilor ar trebui să fie un punct de plecare pentru îmbunătățirea predării, nu doar o modalitate de a identifica lacunele. Profesorii au nevoie de timp, resurse și metode de lucru care să îi ajute să transforme aceste informații în activități potrivite pentru nevoile elevilor.
În același timp, dezvoltarea competențelor de bază nu ține doar de școală. Familia poate contribui prin conversații, lectură și situații obișnuite în care copilul este încurajat să pună întrebări, să explice cum a ajuns la o concluzie sau să caute soluții. Important este ca elevii să aibă ocazii repetate de a folosi ceea ce învață, atât la clasă, cât și în viața de zi cu zi. Evaluarea poate arăta unde sunt dificultățile, însă progresul apare atunci când ceea ce descoperim schimbă și felul în care învață copiii.
Cum transformăm evaluarea într-un sprijin pentru copil?
Un test arată unde se află copilul la un moment dat, dar nu îl ajută cu nimic dacă după el nu se schimbă nimic. La fel stau lucrurile cu rezultatele PISA România: cifrele au valoare doar când ajung, traduse, în ora de curs și în planul de lucru al fiecărui elev. Evaluarea trebuie să fie de folos în identificarea competenței la care apare dificultatea, acordarea feedback-ului constructiv, alegerea exercițiilor potrivite pentru corectarea problemei și verificarea dacă planul a ajutat.
Identificarea competenței la care apare dificultatea
Dacă spui „Nu se descurcă la română/ la matematică”, nu spui exact care este problema. Trebuie să fii mai specific, de exemplu: ”Copilul nu citește corect cuvintele” sau ”nu înțelege vocabularul/ nu găsește informația cerută/ nu poate explica de ce a ales un răspuns”. Fiecare pas are alt remediu, iar un adult care știe unde este vulnerabilitatea, economisește săptămâni de exerciții făcute pe lângă problemă.
Feedback clar pentru profesor, elev și părinte
Rezultatele trebuie însoțite de un feedback clar, adaptat fiecăruia: profesorului, elevului și părintelui. Profesorul are nevoie să înțeleagă ce dificultăți întâmpină elevii pentru a-și adapta metodele de predare, elevul trebuie să știe ce a înțeles, unde mai are de lucrat și cum poate progresa, iar părintele are nevoie de informații concrete despre felul în care își poate ajuta copilul. Astfel, evaluarea devine un punct de plecare pentru pași concreți, prin care fiecare copil poate primi sprijinul de care are nevoie.
Exerciții și intervenții adaptate dificultății identificate
Pentru ca elevii să depășească dificultățile de învățare, exercițiile trebuie alese în funcție de ceea ce nu au înțeles, nu aplicate la fel tuturor. Intervențiile scurte și regulate, de 15–20 de minute, de câteva ori pe săptămână, pot ajuta la consolidarea treptată a competențelor.
De exemplu, dacă un copil întâmpină dificultăți cu vocabularul, poate exersa cuvinte noi în contexte familiare. Dacă îi este greu să înțeleagă un text, poate începe cu întrebări simple, despre informațiile prezentate direct și poate ajunge treptat la întrebări care presupun interpretare și deducții. La matematică, reformularea problemei în propriile cuvinte îl poate ajuta să înțeleagă ce i se cere înainte de a face calculele.
Învățarea remedială nu înseamnă repetarea acelorași explicații, ci găsirea unor modalități potrivite prin care fiecare elev să înțeleagă ce îi este dificil și ce are nevoie să poată progresa.
Urmărirea progresului după evaluare
După câteva săptămâni de învățare remedială, se va analiza progresul elevului, comparându-l cu nivelul său de competență anterior, nu cu cel al colegilor. Dacă s-a văzut o îmbunătățire, se trece la pasul următor; dacă nu, se schimbă metoda. La nivel național, este esențială implementarea unui sistem național de evaluare standardizată, care să permită comparații valide de la un an la altul. Fără el, progresul rămâne greu de demonstrat în afara clasei.
Ce trebuie să se schimbe în felul în care copiii învață la școală?

Rezultatele PISA România 2025 arată că este nevoie de o schimbare. Nu de reforme spectaculoase peste noapte, ci de obiceiuri mici, repetate zilnic: mai multă explicație și mai puțină reproducere, mai multe întrebări care cer argumentate și mai multă atenție la drumul fiecărui copil.
De la memorarea răspunsului la explicarea modului de gândire
Un răspuns corect memorat arată că elevul a reținut o informație sau o regulă. Un răspuns explicat arată cum gândește și dacă înțelege de ce a ajuns la acel rezultat. Atunci când elevul poate descrie pașii pe care i-a urmat, își poate da seama mai ușor unde a greșit și își poate corecta singur raționamentul. Dacă nu poate explica ce a făcut, există riscul să repete aceeași eroare fără să înțeleagă de ce.
Din acest motiv, este important ca profesorii să le ofere copiilor ocazia de a-și explica răspunsurile, chiar și atunci când acestea sunt greșite. O greșeală poate arăta că elevul a înțeles doar o parte dintr-un concept, că a aplicat o regulă într-un context nepotrivit sau că a interpretat greșit cerința. În loc să se oprească la corectarea răspunsului, profesorul poate folosi explicația copilului pentru a identifica exact ce trebuie clarificat. În timp, elevii învață să nu caute doar răspunsul corect, ci să-și analizeze pașii, să verifice dacă au suficiente argumente și să-și revizuiască ideile atunci când descoperă că ceva nu se potrivește. Aceasta este o bază importantă pentru dezvoltarea gândirii critice și pentru folosirea cunoștințelor în situații noi.
Mai multe întrebări care cer argumentare: „de ce?”, „cum?” și „pe ce te bazezi?”
Întrebările închise de tipul: „Care este…?” verifică memoria. Cele deschise cer raționament: „De ce credeți că autorul a ales acest exemplu?”, „Ce s-ar întâmpla dacă schimbăm acest număr?”, „Pe ce te bazezi când spui asta?” Contează și timpul de așteptare: dacă profesorul lasă câteva secunde de pauză după ce pune întrebarea, mai mulți elevi au timp să formuleze un răspuns, nu doar cei mai rapizi.
DE REȚINUT! Un răspuns greșit, dar argumentat, este uneori mai util decât unul corect, dar memorat.
Mai multe texte, date și informații care trebuie interpretate, nu doar reprezentate
Elevii au nevoie de mai multe tipuri de texte: un tabel cu prețuri, un orar de tren, un grafic dintr-un ziar, o etichetă de produs, o reclamă, un articol cu două puncte de vedere. Sarcina nu este să reproducă, ci să extragă, să compare și să concluzioneze. Pot fi folosite la orice materie, nu doar la română sau matematică. Un grafic de la geografie sau o instrucțiune de la fizică antrenează același mușchi ca un text literar.
Mai multe exerciții conectate la situații din viața reală
Aplicarea înseamnă să iei o regulă învățată la clasă și să o folosești într-o situație din viața de zi cu zi. De exemplu, elevii pot calcula procentele pentru a înțelege cât economisesc la o reducere, pot folosi proporțiile atunci când adaptează cantitățile dintr-o rețetă sau pot calcula viteza și timpul necesar pentru a parcurge un traseu. Astfel de exerciții îi ajută să vadă la ce le folosesc noțiunile învățate și să înțeleagă mai bine cum pot aplica ceea ce știu în contexte diferite.
Este important ca elevii să nu primească întotdeauna probleme în care li se spune exact ce formulă să folosească sau ce pași să urmeze. În viața reală, trebuie mai întâi să înțeleagă situația, să identifice informațiile relevante și să decidă cum pot rezolva problema. De aceea, exercițiile pot porni de la întrebări concrete, care îi invită să compare variante, să facă estimări, să interpreteze date sau să explice de ce au ales o anumită soluție. Cu cât au mai multe ocazii să folosească ceea ce învață în situații variate, cu atât le va fi mai ușor să recunoască unde le sunt utile cunoștințele și să le transfere în contexte noi.
Mai mult sprijin pentru profesori în identificarea și recuperarea dificultăților
Pentru a-i ajuta pe elevi să progreseze, profesorii au nevoie nu doar de evaluări care să scoată la iveală dificultățile, ci și de resurse și sprijin pentru a interveni în mod eficient. Identificarea unei probleme este doar primul pas. Urmează să înțeleagă de unde vine aceasta, ce competențe trebuie consolidate și ce metode pot da rezultate. În acest sens, accesul la materiale de lucru, exemple de exerciții, formare practică și colaborarea cu alți specialiști îi pot ajuta să găsească soluții potrivite pentru nevoile fiecărui elev. În același timp, profesorii au nevoie de timp pentru a urmări progresul copiilor și pentru a adapta activitățile atunci când metodele folosite nu funcționează.
De la evaluarea rezultatului la urmărirea progresului copilului
O notă arată ce știe un elev la un moment dat, dar nu spune întotdeauna cât a progresat și cât efort a depus pentru a ajunge acolo. De aceea, evaluarea ar trebui să urmărească și evoluția copilului în timp, nu doar rezultatul obținut la un test. În România, acest lucru este cu atât mai important cu cât elevii pornesc de la niveluri diferite, în funcție de mediul în care trăiesc și de oportunitățile de învățare pe care le au la dispoziție.
Datele PISA evidențiază diferențe importante între elevii din mediul urban și cei din mediul rural, precum și o legătură puternică între statutul socio-economic și rezultatele la științe. În aceste condiții, un copil care beneficiază de mai puține resurse educaționale poate face progrese semnificative fără să ajungă imediat la același nivel cu un coleg care a avut mai multe oportunități. Dacă ne uităm doar la rezultatul final, riscăm să trecem cu vederea aceste progrese și să nu observăm ce fel de sprijin îl ajută pe copil să avanseze. Urmărirea evoluției individuale îi poate ajuta pe profesori și pe părinți să vadă ce s-a îmbunătățit, ce dificultăți persistă și care ar trebui să fie următorul pas în învățare.
Cum pot părinții susține înțelegerea și gândirea critică?
Părinții nu trebuie să devină profesori. Pot, însă, să schimbe tipul de întrebări pe care le pun acasă. Un semnal bun la rezultatel PISA este că implicarea părinților s-a menținut relativ stabilă în România între 2022 și 2025, spre deosebire de scăderea înregistrată în media OCDE. Iată ce pot face părinții în continuare pentru a susține înțelegerea și gândirea critică:
Să discute despre ceea ce copilul citește, nu doar să verifice dacă a citit
Dacă părintele întreabă copilul „Ai citit?”, va primi un „da” și atât. În schimb, dacă îi pune întrebări de genul: „Ce nu ți-a plăcut?”, „Ce ai fi făcut tu în locul personajului?”, „Ce n-ai înțeles?” îl ajută pe copil să-și exerseze gândirea critică. Iar această abordare funcționează nu doar când este vorba de cărți, ci și la lectura unui articol, unei postări pe rețelele sociale sau orice altceva. Este nevoie doar de câteva minute de conversație, în mod constant, acestea fiind mai utile decât o discuție lungă, o dată pe lună.
Să încurajeze copilul să explice cu propriile cuvinte
Cea mai simplă metodă de a înțelege un lucru este să-l poți explica altcuiva. De aceea, părinții îi pot încuraja pe copii să povestească ce au învățat la școală, să explice cum funcționează un fenomen sau să le arate fraților mai mici cum se rezolvă o problemă. Nu este nevoie să ofere explicații perfecte. Important este să încerce să formuleze ideile în cuvintele lor, fără să reproducă mecanic definiții sau răspunsuri memorate.
Dacă se blochează sau nu reușesc să explice un anumit lucru, nu înseamnă că nu au învățat nimic, ci că poate mai au nevoie de clarificări sau de exemple. În loc să le ofere imediat răspunsul, părinții îi pot ajuta cu întrebări simple: „Tu cum ai înțeles?”, „De ce crezi că se întâmplă asta?” sau „Îmi poți da un exemplu?”. Astfel, copilul învață să-și organizeze ideile, să observe ce nu a înțeles pe deplin și să capete mai multă încredere în propriile explicații.
Să folosească situațiile cotidiene pentru a exersa aplicarea informației
Cumpărăturile, rețetele, mersul cu mașina sunt oportunități excelente de a exersa aplicarea informației învățate. Copilul poate compara prețul pe kilogram a două produse, poate calcula cât durează un drum cu două opțiuni de transport sau poate citi condițiile unei oferte. Contează să fie lăsat să decidă și să-și justifice alegerea, nu doar să calculeze.
Să discute împreună despre informațiile întâlnite online și despre credibilitatea lor
Câteva întrebări simple îi pot ajuta pe copii să evalueze mai atent informațiile pe care le întâlnesc: ”Cine a publicat acest mesaj?”,” Când a fost publicat?”, ”Pe ce date sau dovezi se bazează?”, ”Există și alte surse care confirmă informația?”, ”Cine ar putea avea de câștigat dacă oamenii cred acest lucru?”. Aceste întrebări sunt utile atât pentru informațiile găsite pe internet, cât și pentru răspunsurile primite de la un asistent AI, pe care elevii îl pot folosi pentru teme sau pentru a înțelege mai bine un subiect. Chiar dacă un răspuns pare clar și convingător, este important să verifice informațiile și să le compare cu surse de încredere, deoarece instrumentele AI pot oferi uneori răspunsuri greșite sau incomplete.
În același timp, merită stabilite reguli clare pentru folosirea dispozitivelor digitale, mai ales în timpul orelor și al temelor. Tehnologia poate fi un instrument util pentru învățare, dar notificările, mesajele și trecerea frecventă de la o activitate la alta pot îngreuna concentrarea. Datele PISA indică o asociere între distragerea atenției de către dispozitivele digitale la orele de științe și rezultate mai slabe: diferența raportată este de 18 puncte în România, față de 11 puncte în media OCDE. Aceste date nu demonstrează, în sine, că dispozitivele sunt cauza rezultatelor mai mici, dar subliniază importanța unui echilibru între folosirea tehnologiei și timpul dedicat învățării fără întreruperi. Părinții îi pot ajuta pe copii să folosească dispozitivele cu un scop clar, să le pună deoparte atunci când au nevoie de concentrare și să înțeleagă că nu orice informație disponibilă imediat este și corectă.
Citește și: Dependența de telefon la copii: simptome, efecte și soluții
De la rezultatele PISA la progresul copilului: ce ar trebui să rămână după evaluare?
Un raport PISA ajunge în știri și este discutat în detaliu pentru câteva zile, apoi dispare din atenția generală. În acest timp, copilul rămâne în școală cu aceleași lacune sau cu altele noi. Prin urmare, cel mai important lucru nu este doar ce ne spun rezultatele despre sistemul de educație, ci ce facem mai departe cu aceste informații, la clasă și acasă. Progresul începe atunci când dificultățile sunt identificate la timp, când copilul primește sprijinul potrivit, iar învățarea îl ajută să înțeleagă, să aplice și să folosească ceea ce știe în situații concrete.
Scopul nu este pregătirea elevilor pentru un anumit tip de test
Dacă școlile îi antrenează pe elevi doar să recunoască formatul întrebărilor PISA, aceștia pot ajunge să se descurce bine la teste similare, fără să știe neapărat să aplice ceea ce au învățat în situații noi. Nici testările PISA, nici evaluările naționale din clasele primare și gimnaziale nu ar trebui privite ca un scop în sine, ci ca instrumente care ne ajută să înțelegem cât de bine reușesc copiii să folosească ceea ce învață.
Scopul educației este pregătirea lor pentru situațiile pe care le vor întâlni în afara școlii, în viața de zi cu zi și, mai târziu, la locul de muncă. În plus, scăderea rezultatelor la nivel internațional ne amintește că este mai important să înțelegem ce trebuie îmbunătățit decât să ne concentrăm exclusiv pe locul ocupat într-un clasament. Așadar, nu trebuie să-i pregătim pe copii pentru un anumit test, ci să-i ajutăm să gândească independent și să folosească ceea ce știu în contexte diferite.
Miza este ca elevii să poată înțelege, judeca și folosi ceea ce învață
Rezultatele PISA România 2025 ne arată de unde pornim și ne ajută să înțelegem ce trebuie îmbunătățit, dar nu ne spun singure cum va arăta viitorul educației. Progresul depinde de ceea ce se întâmplă zi de zi în clasă și acasă: de întrebările care îi încurajează pe copii să gândească, de textele și situațiile pe care învață să le interpreteze, de feedback-ul care îi ajută să-și corecteze greșelile și de atenția acordată evoluției fiecărui elev. Nu este suficient ca un copil să rețină o informație sau să găsească răspunsul corect la un test. Este important să înțeleagă ce citește, să poată evalua o informație, să explice de ce a ajuns la o anumită concluzie și să folosească ceea ce știe atunci când se confruntă cu o situație nouă.
Aceste competențe nu se formează peste noapte și nici printr-o singură schimbare a modului de evaluare. Ele se dezvoltă în timp, prin exercițiu, curiozitate, explicații și ocazii repetate de a aplica ceea ce învață. Dincolo de scoruri și clasamente, acesta este progresul pe care ar trebui să îl urmărim: copii care nu doar știu, ci înțeleg, pun întrebări și pot folosi cunoștințele pentru a lua decizii și a găsi soluții în viața de zi cu zi.
Sursa foto: Vecteezy.com












