Asociația STEMplicity și Wow Lab – The WHY-ology Institute au realizat, în perioada 19 august – 20 septembrie 2026, Barometrul educației științifice practice 2026, un studiu care și-a propus să ofere o imagine asupra modului în care copiii învață științele prin activități practice. Cercetarea a urmărit să afle cât de des au parte copiii de astfel de experiențe, ce efecte observă adulții asupra lor și în ce zone este nevoie de mai mult sprijin pentru ca învățarea prin practică să ajungă mai des în educația copiilor. Cercetarea a reunit 621 de răspunsuri valide, dintre care 474 de profesori și 147 de părinți.
Ce trebuie să știi pe scurt:
- Doar 8,2% dintre profesorii care au răspuns Barometrului educației științifice practice 2026 spun că desfășoară săptămânal activități practice cu elevii.
- În același timp, 68,6% dintre profesorii respondenți organizează astfel de activități mai rar de o dată pe lună, ceea ce arată că experimentul și învățarea practică rămân experiențe ocazionale pentru mulți elevi.
- Studiul aduce în discuție atât beneficiile observate de profesori atunci când copiii experimentează, cât și barierele care împiedică integrarea constantă a activităților practice în școală.
Doar 8,2% dintre profesorii respondenți organizează săptămânal activități practice
Barometrul descrie o prezență redusă și neregulată a experimentului în clasă. Dintre profesorii care au răspuns:
- 6,8% NU desfășoară deloc activități științifice practice
- 31,4% le organizează de 1-2 ori într-un an școlar
- 30,4% fac acest lucru de câteva ori pe semestru
- 23,2% de 1-3 ori pe lună
- 8,2% săptămânal
Cu alte cuvinte, activitatea practică regulată este excepția, nu regula.

Aproape 7 din 10 profesori respondenți fac astfel de activități mai rar de o dată pe lună
Însumate, categoriile „deloc”, „o dată sau de două ori pe an” și „de câteva ori pe semestru” arată că 68,6% dintre profesorii respondenți organizează activități științifice practice mai rar de o dată pe lună. Pentru un elev, asta poate însemna doar câteva ocazii pe an de a vedea un fenomen științific prin propriile observații, în loc să îl citească în manual.
Este important de știut că învățarea prin practică are nevoie de repetiție pentru a deveni o experiență obișnuită de învățare. Cu cât copiii au mai multe ocazii să observe, să pună întrebări, să facă predicții, să testeze și să-și verifice ideile, cu atât li se întipărește în obișnuință acest mod de a gândi. Nu spune nimeni că fiecare lecție de științe ar trebui să se transforme într-un experiment complex, dar este esențial ca activitățile științifice practice să apară suficient de des încât elevii să le perceapă ca parte firească a modului în care învață știința.
Ce spun părinții și profesorii despre accesul copiilor la experimente
Conform studiului, 81,7% dintre profesori și 85,7% dintre părinți consideră că numărul activităților științifice practice este insuficient.
Este un punct de vedere important, mai ales pentru că vine din două perspective diferite, dar care se întâlnesc în aceeași nevoie: copiii ar avea nevoie de mai multe ocazii să învețe științele și prin experiențe directe, nu doar prin explicații și exerciții. Faptul că atât de mulți profesori, cât și părinți observă această lipsă arată că activitățile științifice practice nu sunt percepute doar ca un „bonus” sau ca o formă de distracție, ci ca o parte valoroasă a învățării.
Diferența dintre ceea ce se întâmplă în prezent și ceea ce și-ar dori părinții și profesorii sugerează că există loc pentru mai multe activități științifice practice, dar și pentru soluții care să le facă mai ușor de organizat în școli.
Ce observă profesorii atunci când elevii învață prin experimente
Dincolo de frecvența organizării activităților științifice practice, în cadrul studiului profesorii au fost întrebați și ce se întâmplă efectiv în clasă atunci când elevii experimentează. Răspunsurile descriu o schimbare semnificativă de atitudine:
- copiii participă activ,
- pun întrebări,
- colaborează,
- testează, greșesc și încearcă din nou.
Profesorii respondenți spun că în aceste momente apar comportamente pe care lecția clasică le exersează mai rar, de la folosirea dovezilor pentru a explica un rezultat până la perseverență și idei proprii.
Elevii folosesc dovezi pentru a explica ceea ce observă
Profesorii participanți la studiu spun că, în timpul activităților științifice practice, 83,3% dintre elevi folosesc dovezi pentru a explica un rezultat. Este o abilitate importantă, care se exersează mult mai greu atunci când copilul doar ascultă o explicație sau citește despre un fenomen.
În timpul unui experiment, elevul are ocazia să vadă cu proprii ochi ce se întâmplă, să observe detalii, să compare rezultatul cu ceea ce a anticipat și apoi să-și susțină explicația cu ceea ce a observat. El nu primește direct răspunsul, în schimb este pus în situația de a se întreba „De unde știu că este așa?” și „Ce am văzut care îmi susține ideea?”. Acest mod de lucru îl ajută să facă diferența între o presupunere și o explicație bazată pe dovezi și reprezintă una dintre bazele gândirii științifice.
Activitățile practice stimulează întrebările, colaborarea și căutarea de soluții
Celelalte comportamente observate de profesori sunt la fel de relevante:
- pun întrebări: 92,0%
- colaborează cu colegii: 89,2%
- caută soluții atunci când întâmpină o problemă: 82,3%
- perseverează și încearcă din nou: 81,0%
- propun idei proprii: 74,1%
- În plus, interesul elevilor este ridicat: 94,9% dintre ei manifestă, după estimarea profesorilor, interes ridicat sau foarte ridicat la experimente.
De știut! Procentele reprezintă ponderea profesorilor care au selectat fiecare comportament, iar respondenții au putut alege mai multe variante.
De la memorarea unei informații la verificarea ei prin observație și experiment
Profesorii văd mai multe avantaje în aceste activități. Aproape toți respondenții consideră că ele fac științele mai ușor de înțeles (99,4%), cresc interesul și curiozitatea (99,3%), îi ajută pe copii să lege teoria de situații reale (98,7%) și dezvoltă gândirea critică (98,1%).
Atunci când un copil vede că un fenomen funcționează într-un anumit fel, informația capătă un alt sens. El nu mai memorează concepte abstracte din manual, ci analizează, testează și verifică. Acest mod de a învăța îl ajută să înțeleagă de unde vine o concluzie. În plus, îl face să aplice și în viața de zi cu zi, mai concret să nu ia informațiile ca fiind adevărate doar pentru că au fost spuse de un adult sau scrise într-un manual. În timp, astfel de experiențe îl învață să pună întrebări, să caute dovezi și să-și revizuiască propriile idei atunci când ceea ce observă nu se potrivește cu ceea ce se aștepta să se întâmple.
De ce contează educația științifică practică în contextul rezultatelor PISA 2025
Conform rezultatelor PISA 2025, o parte importantă dintre elevi întâmpină dificultăți atunci când trebuie să folosească cunoștințe științifice de bază pentru a explica fenomene familiare sau pentru a interpreta informații și dovezi simple. Barometrul nu stabilește o legătură cauzală între frecvența experimentelor și aceste rezultate, dar arată un decalaj între accesul copiilor la învățarea prin practică și nevoia de a le dezvolta capacitatea de a observa, de a verifica și de a argumenta pe baza dovezilor.
46% dintre elevii români de 15 ani sunt sub nivelul minim de competență la științe
Autorii barometrului pun rezultatele în contextul datelor PISA 2025: 46% dintre elevii români de 15 ani nu ating nivelul minim de competență în științe. Doar 2% ating nivelurile superioare de performanță, față de media de 7% în țările OECD (sursa: OECD, PISA 2025 Results, Country Note – Romania).
Aceste date nu pot fi explicate printr-un singur factor, însă arată cât de important este să le oferim copiilor mai multe ocazii de a înțelege știința prin observație, experiment și aplicarea cunoștințelor în situații concrete. Activitățile științifice practice nu înlocuiesc învățarea teoretică, dar o pot face mai ușor de înțeles și îi pot ajuta pe elevi să transforme informațiile în cunoștințe pe care știu să le folosească.
Ce înseamnă să poți folosi cunoștințele științifice într-o situație concretă
Aplicând modul de gândire științific în viața de zi cu zi înseamnă ca, atunci când te confrunți cu o situație nouă să înțelegi problema, să-ți pui întrebări, să alegi informațiile relevante și să formulezi o explicație pe baza dovezilor. De exemplu, copilul poate ști că apa și electricitatea sunt periculoase împreună, dar competența științifică se vede atunci când recunoaște acest risc și știe cum să reacționeze într-o situație reală. La fel, nu este suficient să știe că plantele au nevoie de lumină pentru a crește, este important să poată observa ce se întâmplă cu o plantă ținută în condiții diferite și să explice rezultatul. Tocmai astfel de contexte îi ajută pe copii să treacă de la „știu informația” la „știu ce să fac cu ea”.
De ce experimentul poate completa învățarea teoretică
Barometrul nu demonstrează o legătură cauzală între frecvența experimentelor și rezultatele PISA. Ce arată este un decalaj între accesul copiilor la învățarea științei prin practică și nevoia de a le dezvolta capacitatea de a observa, de a verifica informații și de a folosi dovezi.
Anca Tănăsescu, președinte al Asociației STEMplicity, spune că aceste abilități nu sunt necesare doar viitorilor cercetători, ci sunt „competențe de viață de care fiecare copil are nevoie”. Argumentul capătă greutate într-o perioadă în care inteligența artificială oferă rapid răspunsuri, iar capacitatea de a pune întrebări bune și de a verifica dovezi devine mai importantă.
Ce împiedică activitățile practice să devină o experiență constantă la clasă
Barometrul nu a măsurat direct obstacolele, dar a întrebat profesorii ce tipuri de sprijin ar face posibilă extinderea activităților științifice practice. Răspunsurile indică, indirect, unde se blochează lucrurile.
Accesul la materiale și resurse pentru experimente
Cea mai frecventă nevoie este de kituri și materiale pentru experimente, menționată de 82,1% dintre profesori.
Lista este completată de următoarele nevoi: Urmează un buget dedicat activităților științifice practice (54,4%) și laboratoare sau spații adecvate (40,7%). Practic, resursele materiale domină lista.
Timpul disponibil și integrarea activităților practice în lecții
Timpul disponibil nu a fost măsurat ca atare în datele publicate. Totuși, 40,9% dintre profesori spun că ar avea nevoie de planuri și resurse didactice gata de utilizat, ceea ce sugerează că pregătirea și integrarea unui experiment în lecție cer un efort pe care mulți nu îl pot susține singuri.
Sprijinul de care au nevoie profesorii pentru a organiza mai multe activități științifice practice
Pe lângă materiale, profesorii menționează:
- acces la specialiști și facilitatori: 47,7%
- formare pentru profesori: 43,5%
- parteneriate cu organizații, universități și companii: 39,9%
Organizatorii văd aici direcții concrete pentru companii și organizații: dotarea școlilor, finanțarea programelor de experimente, formarea profesorilor, accesul la specialiști și parteneriatele locale.
Ce ar putea însemna mai multă știință practică pentru elevi
Dacă experimentul ar deveni o prezență mai constantă în clasă, schimbarea nu ar ține doar de numărul de activități, ci și de felul în care elevii se raportează la ceea ce învață. Datele Barometrului sugerează că ingredientele există deja: interesul elevilor este ridicat, iar profesorii văd în activitățile științifice practice un mod de a face științele mai ușor de înțeles și de a dezvolta gândirea critică.
IMPORTANT! Barometrul nu poate spune ce efect ar avea o frecvență mai mare a experimentelor, dar indică o direcție care merită explorată.
Mai multe situații în care copiii formulează și verifică ipoteze
Dacă experimentul ar deveni mai frecvent, elevii ar avea mai des ocazia să prezică un rezultat, să-l testeze și să vadă dacă ipoteza se confirmă. Este exact tipul de exercițiu pe care profesorii îl asociază cu întrebările și ideile proprii ale elevilor.
Mai multe exerciții de interpretare a informațiilor și folosire a dovezilor
Cum 83,3% dintre profesori observă că elevii folosesc dovezi pentru a-și explica rezultatele, activitățile științifice practice par un cadru natural pentru acest exercițiu. Interpretarea informațiilor și a dovezilor simple este tocmai ce lipsește, potrivit PISA, unei părți mari dintre elevii de 15 ani.
Legături mai clare între conceptele din manual și fenomenele din viața reală
Cu 98,7% dintre profesori convinși că experimentele ajută la legarea teoriei de situații reale, miza este ca noțiunile din manual să nu rămână abstracte. Un fenomen observat direct are șanse mai mari să fie înțeles și folosit ulterior.
Cum a fost realizat Barometrul educației științifice practice 2026
Barometrul educației ștințifice este o cercetare exploratorie realizată online, cu participare voluntară. Rezultatele descriu experiențele respondenților și nu sunt reprezentative statistic pentru întreaga populație.
621 de răspunsuri valide de la profesori și părinți
Analiza include 621 de răspunsuri valide, dintre care 474 de la cadre didactice și 147 de la părinți.
Cine a realizat cercetarea și în ce perioadă au fost colectate răspunsurile
Barometrul a fost realizat de Asociația STEMplicity și Wow Lab – The WHY-ology Institute, iar răspunsurile au fost colectate între 19 august și 20 septembrie 2026.
Rezultatele trebuie interpretate ca date exploratorii, nu ca imagine reprezentativă a tuturor școlilor din România
Barometrul educației științifice este o cercetare exploratorie la nivel național. Eșantionul nu a fost construit prin selecție probabilistică și nu au fost folosite tehnici de control statistic. Rezultatele nu sunt, așadar, reprezentative pentru toți profesorii sau părinții din România. Ele descriu experiențele respondenților și indică teme care merită aprofundate. Este posibil ca profesorii care au ales să răspundă să fie mai interesați de subiect decât media, ceea ce face datele relevante ca semnal, nu ca radiografie completă.
Ce întrebări ridică rezultatele pentru educația științifică din România
Barometrul educației științifice nu oferă răspunsuri definitive și nici nu are această pretenție, fiind o cercetare exploratorie. Ce face este să pună în lumină câteva întrebări importante. Interesul elevilor este ridicat, profesorii văd beneficii clare, iar majoritatea profesorilor și a părinților consideră că activitățile științifice practice sunt prea puține. Și totuși, pentru mulți copii, experimentul rămâne o experiență ocazională. Rămâne de văzut cât de des ar trebui să aibă elevii acces la astfel de activități, ce sprijin le este necesar profesorilor pentru a le integra în lecții și ce ar fi nevoie pentru ca experimentul să devină o parte firească a învățării, nu o excepție.
Cât de des ar trebui elevii să aibă acces la activități științifice practice
Barometrul nu stabilește o frecvență ideală. Dar când 81,7% dintre profesori și 85,7% dintre părinți consideră activitățile insuficiente, iar doar 8,2% dintre profesori le fac săptămânal, întrebarea cât de des este suficient devine una de politică educațională.
Cum pot fi susținuți profesorii pentru a integra experimentele în lecții
Profesorii nu cer un lucru singur: cer materiale, buget, specialiști, formare, resurse gata de folosit și parteneriate. Așadar, pentru a integra experimentele în lecții este nevoie de un ansamblu de măsuri, nu de o soluție unică.
Un profesor poate avea cunoștințele și dorința de a face experimente, dar dacă nu are la dispoziție materialele necesare, timpul pentru pregătire sau un spațiu potrivit, este dificil să transforme intenția în practică. De aceea, sprijinul poate însemna atât acces la kituri și materiale simple, cât și resurse care explică pas cu pas cum poate fi făcut un experiment și cum poate fi legat de ceea ce se predă la clasă. Formarea practică este la fel de importantă, pentru că îi poate ajuta pe profesori să capete mai multă încredere în organizarea experimentelor și în gestionarea situațiilor care pot apărea. În plus, colaborarea cu organizații și specialiști din afara școlii pot fi de folos. Cu un astfel de sprijin, activitățile științifice practice devin mai ușor de introdus în lecțiile obișnuite și mai puțin dependente de efortul individual al unui singur profesor.
Cum poate deveni experimentul o parte constantă a învățării, nu o activitate ocazională
O colaborare constantă între școli, profesori, părinți, organizații și mediul privat ar putea transforma activitățile științifice practice dintr-o experiență ocazională într-o componentă firească a educației. Nu este nevoie ca fiecare școală să aibă un laborator performant sau ca fiecare profesor să pregătească experimente complicate. Uneori, o activitate de câteva minute, cu materiale simple, poate fi suficientă pentru ca elevii să observe un fenomen și să își pună întrebări.
În același timp, organizațiile și partenerii externi pot veni cu materiale, echipamente, exemple de bune practici și experiență practică, astfel încât profesorilor să le fie mai ușor să includă astfel de activități în lecțiile obișnuite. Important este ca experimentul să nu rămână „momentul special” de la finalul unei lecții, ci să devină una dintre modalitățile prin care copiii descoperă, verifică și înțeleg ceea ce învață.












