Skip to main content

Apariția unui copil este o bucurie in viata oricarui parinte, însă acesta nu vine cu un manual de utilizare la pachet. Astfel ca părinții se confruntă adesea cu dificultăți în stabilirea modului de a crește copii puternici mental, echilibrați și de succes. Unii părinți sunt stricti, în timp ce alții sunt indulgenți. Unii sunt vigilenți, în timp ce alții sunt distanți. 

Va propunem mai jos un articol care ne ajută să înțelegem principiile de bază ale diferitelor stiluri de parenting.

Stilurile de parenting reprezintă baza interacțiunii dintre părinți și copii, având un impact semnificativ asupra dezvoltării, comportamentului și bunăstării emoționale a micuților.

Există o diversitate impresionantă de abordări în creșterea și îngrijirea copiilor, fiecare cu trăsături specifice și implicații distincte. De la parenting-ul autoritar, caracterizat prin reguli stricte și disciplină, la parenting-ul permisiv, care încurajează libertatea și expresia personală, fiecare stil vine cu avantaje și potențiale provocări. Evoluția stilurilor de parenting în contextul schimbărilor sociale, culturale și tehnologice contemporane aduce noi provocări pentru părinții din zilele noastre. În acest articol, vom explora diversele stiluri de parenting, oferind o perspectivă detaliată asupra trăsăturilor lor distinctive, impactului asupra dezvoltării copiilor și sfaturilor practice pentru a gestiona această importantă responsabilitate parentală.

Cele patru stiluri principale de parenting utilizați în psihologia copilului în prezent se bazează pe cercetările psiholoagei Diana Baumrind,  si a cercetătorilor Eleanor Maccoby și John Martin de la Universitatea Stanford: 

  • Permisiv
  • Autoritativ 
  • Neimplicat sau Neglijent 
  • Autoritar

Fiecare stil de parenting are efecte diferite asupra comportamentului copiilor și poate fi identificat prin anumite caracteristici, precum și grade de reactivitate (măsura în care părinții sunt calzi și sensibili la nevoile copiilor lor) și de solicitare (măsura controlului exercitat de părinți asupra copiilor în încercarea de a influența comportamentul acestora).

Stilul de parenting permisiv

Te recunosti în aceste afirmații?

  • Stabilesti reguli, dar rareori le reamintesti copilului.
  • Eviti ca cel mic sa suporte consecinte.
  • Crezi ca copilul tău învață cel mai bine avand o interacțiune redusă cu tine.

Stilul de parenting permisiv este una dintre cele patru abordări principale în creșterea copiilor, alături de stilurile autoritar, autoritativ și neglijent. Acesta se bazează pe ideea de a oferi copiilor o mare libertate și autonomie în luarea deciziilor, fără a impune reguli stricte sau discipline rigide. În acest articol, vom explora în detaliu ce înseamnă parenting-ul permisiv, cum influențează acest stil dezvoltarea copiilor și care sunt aspectele cheie ale acestei abordări. 

Caracteristici ale stilului de parenting permisiv:

Stilul de parenting permisiv se remarcă prin câteva caracteristici definitorii. Printre acestea se numără:

  • Flexibilitatea regulilor: Părinții permisivi sunt mai puțin predispuși să impună reguli stricte. În schimb, ei încurajează copiii să își exprime opiniile și să ia decizii în cadrul unor limite rezonabile.
  • Comunicarea deschisă: Este promovată comunicarea liberă și deschisă între părinți și copii. Copiii sunt încurajați să-și exprime gândurile și sentimentele, iar părinții ascultă cu atenție.
  • Toleranța la greșeli: Părinții permisivi sunt mai puțin critici atunci când copiii fac greșeli. Ei încurajează învățarea din experiențe și oferă sprijin emoțional.
  • Autonomia copiilor: Copiii au o mare libertate în a-și gestiona propria viață, de la alegeri vestimentare până la decizii mai importante.

Influența asupra dezvoltării copiilor:

Parenting-ul permisiv poate avea atât aspecte pozitive, cât și negative asupra dezvoltării copiilor. Pe de o parte, aceștia pot crește cu o încredere în sine ridicată, fiind obișnuiți să își asume responsabilitatea pentru propriile decizii. De asemenea, pot dezvolta abilități sociale și de comunicare bune, datorită mediului deschis de discuție.

Pe de altă parte, există riscul ca copiii să se confrunte cu dificultăți în respectarea regulilor și în adaptarea la situații în care trebuie să se supună unor cerințe mai stricte. De asemenea, pot avea nevoie de mai multă ghidare în gestionarea impulsurilor și a conflictelor.

Parenting-ul permisiv oferă copiilor oportunitatea de a-și dezvolta independența și încrederea în sine, însă necesită un echilibru delicat între libertate și responsabilitate. Înțelegerea acestui stil de parenting și a influențelor sale asupra copiilor poate ajuta părinții să găsească metode eficiente de creștere a copiilor lor.

Stilul de parenting autoritativ

Te recunosti în aceste afirmații?

  • Depui mult efort in crearea și menținerea unei relații pozitive cu copilul tău.
  • Îi explici motivele din spatele regulilor.
  • Stabilesti limite, reamintesti regulile și consecințele, luand in calcul sentimentele copilului tău.

Stilul de parenting autoritativ este recunoscut ca una dintre cele mai eficiente abordări în creșterea copiilor. Acesta se caracterizează prin combinarea armonioasă a autorității și iubirii, creând astfel un mediu stabil și empatic pentru dezvoltarea copiilor. Vom explora în continuare ce implică parenting-ul autoritativ și cum influențează acest stil dezvoltarea copiilor.

Caracteristici ale stilului de parenting autoritativ:

Parenting-ul autoritativ se remarcă prin câteva trăsături definitorii:

  • Comunicare deschisă: Părinții autoritativi încurajează dialogul deschis și sincer cu copiii lor, ascultându-le nevoile și îngrijorările.
  • Autoritate afectuoasă: Deși impun reguli și limite clare, acești părinți oferă copiilor afecțiune și susținere emoțională în același timp.
  • Flexibilitate și negociere: Părinții autoritativi sunt dispuși să negocieze cu copiii în anumite situații, oferindu-le ocazia de a-și exprima opiniile și dorințele.
  • Implicare activă: Acești părinți sunt profund implicați în viața copiilor, oferindu-le suport în dezvoltarea lor emoțională, socială și academică.

Influența asupra dezvoltării copiilor:

Parenting-ul autoritativ a fost asociat cu numeroase beneficii pentru dezvoltarea copiilor. Aceștia cresc având o încredere în sine solidă, capabilități de gândire critică și abilități de luare a deciziilor bine dezvoltate. De asemenea, sunt mai predispuși să aibă relații sociale sănătoase și să manifeste comportamente pozitive.

Parenting-ul autoritativ se dovedește a fi un stil eficient, contribuind semnificativ la dezvoltarea armonioasă a copiilor. Prin combinația inteligentă de autoritate și iubire, această abordare oferă un cadru stabil pentru creșterea și formarea unei generații echilibrate și conștiente. Înțelegerea și aplicarea principiilor parenting-ului autoritativ poate fi un instrument valoros pentru părinți în călătoria lor de a crește copii fericiți și bine ajustați.

Stilul de parenting neimplicat sau neglijent

Te recunosti în aceste afirmații?

  • Obisnuiesti sa nu-l întrebi pe copilul tau despre scoala sau teme.
  • De multe ori nu știi unde este copilul tău și cu cine.
  • Nu petreci mult timp cu copilul tău.

Parenting-ul neglijent reprezintă unul dintre cele patru stiluri principale de parenting și este caracterizat de o implicare minimă sau chiar inexistentă a părinților în viața și dezvoltarea copiilor. Acesta poate avea un impact profund asupra copiilor și poate genera consecințe pe termen lung. Vedem mai jos ce înseamnă parenting-ul neglijent și cum influențează acest stil dezvoltarea copiilor.

Caracteristici ale parenting-ului neimplicat sau neglijent:

Parenting-ul neglijent se caracterizează prin:

  • Absența implicării: Părinții neglijenți oferă copiilor o atenție minimă și nu îndeplinesc nevoile de bază ale acestora, cum ar fi hrana, îmbrăcămintea sau supravegherea.
  • Lipsa consecvenței: Deciziile și regulile pot fi arbitrare sau absente, ducând la confuzie și incertitudine pentru copii.
  • Indiferența față de nevoile emoționale: Părinții neglijenți pot ignora sau minimiza emoțiile și preocupările copiilor.
  • Lipsa supravegherii adecvate: Copiii pot fi lăsați să se descurce singuri, fără supraveghere corespunzătoare.

Impactul asupra dezvoltării copiilor:

Parenting-ul neglijent poate avea consecințe grave asupra dezvoltării copiilor. Aceștia pot dezvolta probleme de atașament, încredere și stimă de sine scăzută. Performanțele școlare pot fi afectate, iar comportamentele de risc pot deveni mai frecvente.

Parenting-ul neglijent poate avea un impact profund și negativ asupra copiilor, afectându-le dezvoltarea emoțională, socială și academică. Înțelegerea acestui stil de parenting este crucială pentru a identifica și interveni în situații în care copiii sunt expuși unui astfel de mediu. Promovarea unui parenting sănătos și implicat poate contribui la asigurarea unui mediu optim de creștere pentru copii, promovându-le o dezvoltare sănătoasă și fericită.

Stilul de parenting autoritar

Te recunosti în aceste afirmații?

  • Crezi ca un copil trebuie văzut, nu auzit.
  • Cand vine vorba de reguli, mergi pe ideea: “în casa mea urmezi regulile mele”
  • Obisnuiesti sa nu iei în considerare sentimentele copilului tău

Parenting-ul autoritar este ultimul dintre cele patru stiluri principale de parenting, caracterizat prin impunerea unor reguli stricte și așteptări înalte față de copii. Acest stil de parenting poate avea influențe semnificative asupra dezvoltării și comportamentului copiilor. 

Caracteristici ale parenting-ului autoritar:

  • Rigiditate și structură: Părinții autoritari impun reguli clare și așteptări ridicate pentru comportamentul copiilor.
  • Supraveghere strictă: Copiii sunt supravegheați îndeaproape și li se acordă puțină libertate de a lua decizii autonome.
  • Prestanță și control: Părinții autoritari au tendința de a fi puternic implicați în viețile copiilor și de a-și impune voința în luarea deciziilor importante.
  • Pedepsire riguroasă: Încălcarea regulilor este întâmpinată cu pedepse serioase, cu scopul de a încuraja conformitatea.

Impactul asupra dezvoltării copiilor:

Parenting-ul autoritar poate influența dezvoltarea copiilor în moduri complexe. Pe de o parte, aceștia pot dezvolta un nivel înalt de disciplină, responsabilitate și capacitate de a face față situațiilor de presiune. De asemenea, pot avea performanțe academice bune.

Pe de altă parte, pot apărea și consecințe negative, precum sentimente de frustrare, supărare sau anxietate. Copiii pot resimți presiunea excesivă și pot avea dificultăți în exprimarea propriilor opinii și dorințe.

Parenting-ul autoritar poate fi o abordare eficientă în creșterea copiilor, dacă este aplicat cu înțelepciune și iubire. Este important să găsim un echilibru între disciplină și afecțiune, astfel încât copiii să se dezvolte într-un mediu sigur și stimulativ. Înțelegerea și aplicarea principiilor parenting-ului autoritar poate fi un instrument valoros în construirea unei relații sănătoase între părinți și copii.

Recomandări și sfaturi pentru părinți

În concluzie, înțelegerea și aplicarea adecvată a celor patru stiluri de parenting – permisiv, autoritar, autoritativ și neimplicat sau neglijent – poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării și bunăstării copiilor. Fiecare stil are propriile sale caracteristici și implicații, iar alegerea unuia depinde de valori, obiective și circumstanțe individuale ale fiecărei familii. Cu toate acestea, există câteva sfaturi generale pentru părinți, indiferent de stilul lor preferat:

  • Comunicare deschisă: Încurajați comunicarea deschisă cu copiii voștri. Ascultați cu atenție și răspundeți la întrebările și preocupările lor. Noi la Wow Lab, suntem cei mai entuziasti sustinatori ai intrebarii copilariei: De ce? De aceea am creat Institutul de De Ce-ologie, pentru a imbraca viziunea noastra asupra educatiei copiilor prin experimente.
  • Găsiți echilibrul: Străduiți-vă să găsiți un echilibru între disciplină și afecțiune. Copiii au nevoie de structură, dar și de sprijin emoțional.
  • Flexibilitate: Fii deschis la negociere și flexibilitate în anumite situații. Respectați nevoile și dorințele copiilor, în limitele rezonabile.
  • Implicare activă: Implicați-vă activ în viața copiilor voștri. Participați la activități și interacțiuni care îi ajută să se dezvolte în mod holistic. Atelierele de experimente stiintifice Wow Lab sunt o optiune educativa, amuzanta si integrativa.
  • Educație continuă: Fiți dispuși să vă educați și să vă adaptați stilul de parenting pe măsură ce copiii cresc și se schimbă.
  • Iubiți și sprijiniți: Nu uitați să oferiți iubire și sprijin necondiționat copiilor voștri. Aceasta este baza dezvoltării lor sănătoase.

În final, nu există un stil de parenting universal perfect. În schimb, este important să găsiți calea care se potrivește cel mai bine nevoilor și valorilor familiei voastre. Adaptând și învățând din experiență, puteți contribui la creșterea unor copii fericiți, sănătoși și echilibrați.

Bibliografie:

  1. Baumrind, D. (1966). Effects of Authoritative Parental Control on Child Behavior. Child Development, 37(4), 887-907.
  2. Darling, N., & Steinberg, L. (1993). Parenting style as context: An integrative model. Psychological Bulletin, 113(3), 487-496.
  3. Maccoby, E. E., & Martin, J. A. (1983). Socialization in the context of the family: Parent-child interaction. In P. H. Mussen & E. M. Hetherington (Eds.), Handbook of child psychology: Vol. 4. Socialization, personality, and social development (pp. 1-101).
  4. Baumrind, D. (1991). The influence of parenting style on adolescent competence and substance use. Journal of Early Adolescence, 11(1), 56-95.
  5. Steinberg, L., Lamborn, S. D., Dornbusch, S. M., & Darling, N. (1992). Impact of parenting practices on adolescent achievement: Authoritative parenting, school involvement, and encouragement to succeed. Child Development, 63(5), 1266-1281.
  6. National Scientific Council on the Developing Child. (2004). Young Children Develop in an Environment of Relationships. Disponibil online la: https://developingchild.harvard.edu/resources/young-children-develop-in-an-environment-of-relationships/
  7. Sedlak, A. J., Mettenburg, J., Basena, M., Petta, I., McPherson, K., Greene, A., & Li, S. (2010). Fourth National Incidence Study of Child Abuse and Neglect (NIS-4): Report to Congress. Disponibil online la: https://www.acf.hhs.gov/opre/resource/fourth-national-incidence-study-of-child-abuse-and-neglect-nis-4-report-to-congress
  8. Baumrind, D. (1996). The discipline controversy revisited. Family Relations, 45(4), 405-414.
  9. Dornbusch, S. M., Ritter, P. L., Leiderman, P. H., Roberts, D. F., & Fraleigh, M. J. (1987). The relation of parenting style to adolescent school performance. Child Development, 58(5), 1244-1257.
  10. Steinberg, L., Lamborn, S. D., Darling, N., Mounts, N. S., & Dornbusch, S. M. (1994). Over-time changes in adjustment and competence among adolescents from authoritative, authoritarian, indulgent, and neglectful families. Child Development, 65(3), 754-770.

Author Anca Tanasescu

Descopera mai multe despre Anca Tanasescu, parcursul ei profesional si cum a ajuns sa dezvolte acest proiect educativ pentru copii Wowlab - Ateliere cu experimente in limba romana si engleza

More posts by Anca Tanasescu